Bancherul - BANCI / Cariera / Cum a ajuns Barack Obama presedintele Statelor Unite

Robin Barnett, cel care a intermediat contracte editoriale �n valoare de milioane de dolari şi care a consiliat din umbră numeroase personalităţi de la Washington, l-a iniţiat şi pe Barack Obama �n acest domeniu, fiind un geniu care cunoaşte toate secretele puterii, scrie Financial Times.

Financial Times a publicat recent un amplu material despre influentul avocat Robin Barnett, cel care i-a asigurat lui Barack Obama succesul - şi nu numai financiar. Foarte puţini oameni au auzit de Barnett, dar cei care l-au cunoscut şi au lucrat cu el �i vor răm�ne �ndatoraţi, �ntruc�t serviciile sale nu aduc numai bani şi faimă, ci şi putere.

"Chiar dacă nu sunt de acord �n multe privinţe, Obama şi McCain au totuşi un lucru esenţial �n comun: ambii au averi consistente şi pot fi �ncadraţi la categoria oamenilor bogaţi", nota Financial Times (FT).

John McCain a făcut primul milion de dolari �n mod tradiţional - s-a căsătorit cu fiica unui om de afaceri bogat.

�n schimb, Barack Obama, cu un tată african absent şi o mamă care se baza pe ajutorul venit de la guvern pentru a-şi hrăni copiii, a devenit milionar �ntr-o manieră mult mai modernă - de pe urma succesului cărţilor publicate.

De la 40.000 de dolari la 1,9 milioane

Pentru Obama, lucrurile au evoluat treptat. �n 1990, Obama era deja destul de celebru - primul preşedinte de culoare al prestigioasei Harvard Law Review - pentru ca editura Simon & Schuster din New York să-i ofere un contract "cu şase cifre" pentru a-şi scrie autobiografia. Singura problemă era că Obama era mult prea ocupat să �şi termine studiile de drept pentru a mai avea timp să scrie această carte, iar contractul a fost �n cele din urmă anulat.

Pe vremea c�nd Obama termina de scris "Visuri de la tatăl meu" (Dreams from my father), publicată de Times Books �n 1995 - avansul primit a fost de numai 40.000 de dolari. �n 2004, Obama, ajuns deja senator de Illinois şi candidat pentru Senatul american, a fost ales principal orator la Conveţia naţională democrată, iar cartea se epuizase deja �n librării.

C�nd a ajuns la Washington, principalul său venit nu era numai salariul de 169.300 de dolari al unui senator. Cu două săptăm�ni �nainte să depună jurăm�ntul, Crown Books a anunţat că a semnat cu Obama un contract �n valoare de 1,9 milioane de dolari pentru trei cărţi.

Cartea "�ndrăzneala de a spera" urca �n topul bestseller-urilor, iar "Visuri de la tatăl meu" era reeditată - Obama a devenit un om bogat. Dar, ca şi McCain, a avut o m�nă de ajutor. �nainte de contractul cu Crown, Obama �şi schimbase agentul �nlocuindu-l cu Robin Barnett, un avocat din Washington care mai negociase şi contractul de 4,5 milioane de lire al lui Tony Blair cu Random House, cu un an �n urmă. A fost o mişcare calculată, care se poate totodată să fi fost crucială pentru succesul lui Obama la Casa Albă.

Pentru apropiaţii Washingtonului această mişcare nu a fost nici pe departe surprinzătoare. "Nimeni nu jonglează mai bine cu sistemul dec�t Bob Barnett", spune Peter Osnos, un fost jurnalist de la Washington Post şi preşedinte al Times Books �n momentul �n care s-a �ncheiat �nţelegerea pentru "Visuri de la tatăl meu".

Baranett - geniul care deznoadă hăţişul puterii

Barnett face �nsă mai mult dec�t să negocieze contracte editoriale. El a negociat contractul de consultanţă a lui Blair cu Morgan Stanley (de 2 milioane de lire pe an) şi cu Zurich Financial Services (mai mult de 500.000 de lire pe an), c�t şi apariţia acestuia la diferite discursuri publice. Anul trecut �n noiembrie, un singur discurs pentru afaceriştii chinezi i-a adus fostului premier britanic mai mult de 500.000 de dolari.

Barnett �şi adaptează serviciile �n funcţie de priorităţile clientului, făc�nd pe consilierul de carieră sau pe agentul editorial. �mbrăcat tot timpul la patru ace - costume croite perfect, cămăşi de marcă, ochelari cu ramă execentrică şi butoni ornaţi cu stil, Barnett pare să se integreze perfect pe coridoarele puterii.

"Mulţi dintre aceşti oameni care au ieşit de la guvernare sunt ofertaţi din toate părţile", spune Robin Barnett. "Primul lucru pe care �l facem este să stăm jos şi să �i �ntrebăm care le sunt obiectivele, unde doresc să locuiască, dacă vor să facă bani sau să se distreze", explică acesta.

Atunci c�nd Robert Barnett era un t�năr avocat, firma sa avea birouri �n Hill Building, la c�teva străzi depărtare de Casa Albă. Peste drum de biroul său se afla un restaurant �n care zi de zi lua pr�nzul legendarul Clark Clifford, un om influent �n capitala americană. "Dacă voiai să �l vezi, trebuia doar să intri �n restaurant", �şi aminteşte Barnett.

Clifford le-a fost consilier preşedinţilor Harry Truman, John Kennedy şi Jimmy Carter, a fost secretar pentru apărare �n timpul administraţiei Johnson şi era considerat cel mai influent avocat din Washington - o descriere pe care mulţi oameni o folosesc acum pentru a vorbi despre Barnett, printre ai cărui clienţi se numără Bill şi Hillary Clinton, Laura Bush şi fiica sa Jenna, Dick şi Lynne Cheney şi fiica lor Mary, Paul Wolfowitz, Karl Rove şi Alan Greenspan, dar şi Blair şi Obama.

Barnett nu acceptă această comparaţie. "Clark a deţinut �nalte funcţii guvernamentale. Eu nu am făcut aşa ceva niciodată. �n plus, Clark Clifford se află undeva peste nivelul meu de plată", spune Barnett.

Bob Woodward, reporterul care a dat demascat scandalul Watergate şi care a fost clientul lui Barnett timp de 20 de ani, �l descrie ca fiind "cea mai bună afacere de la Washington".

�n prezent partener la Williams&Connolly, cea mai de temut şi mai bine conectată firmă de avocatură din capitala Americii, Barnett �şi permite să perceapă tarife ridicate: �ntre 750 şi 1.000 de dolari. "Cere mult pe oră", spune Woodward, "dar măcar el nu ia 10 sau 15 % din profiturile aduse de carte, aşa cum fac majoritatea agenţilor. Şi atunci c�nd ai o oră din timpul său, primeşti �n schimb toate cunoştinţele şi experienţele pe care le deţine. Plus toate contactele sale", a adăugat Woodward.

De regulă, omul supranumit de The New York Times "cel care face jocurile �n domeniul contractelor editoriale la Washington" sau "paznicul" uşilor către lumea bună a culturii din capitala SUA, preferă să răm�nă �n umbră.

Totuşi, la dezbaterea dintre Sarah Palin şi Joe Biden, atenţia presei s-a �ndreptat şi spre Barnett, fiind citat de Sky News şi de numeroase siteuri. Chiar dacă majoritatea informaţiilor �l califică pe Barnett ca fiind un consilier dedicat democraţilor, nu se menţionează de obicei că Gwen Ifill, moderatorul emisiunii Washington Week de la PBS şi al dezbaterii, este de asemenea clientul lui Barnett.

Cel mai bun prieten al democraţilor...şi al republicanilor

Toţi avocaţii din Washington sunt implicaţi politic, dar influenţa lui Barnett este deosebită. Cu timpul, Barnett a reuşit să influenţeze semnificaţia cuv�ntului "politică" - de la un "sport s�ngeros" aceasta a devenit "pur şi simplu o afacere".

Iarna trecută, c�nd Hillary Clinton se confrunta cu Obama şi cu John Edwards pentru nominalizarea candidatului democrat la preşedinţie, Barnett a negociat contracte editoriale pentru toţi trei. �n 2004, c�nd Edwards s-a confruntat cu Dick Cheney �n dezbaterea pentru vicepreşedinţie, Barnett a fost consilierul lui Edwards pentru acea dezbatere, juc�nd rolul lui Cheney �n timpul repetiţiilor. Anul acesta, Barnett a "antrenat-o" pe Hillary Clinton. Prietenia lor, care datează �ncă dinaintea preşedinţiei soţului său, este una trainică, iar Barnett a avut suficient de mult tact, �nc�t să �şi asume responsabilitatea de a o informa despre "prietenia" soţului ei cu Monica Lewsinsky.

Mandy Grunwald, şefa relaţiilor cu media al campaniei lui Clinton, atrage atenţia că �ntr-un mediu ofensiv Barnett "se �nţelegea cu toată lumea, el nu este un personaj care să polarizeze". Relaţiile de afaceri ale lui Barnett cu Edwards şi Obama nu au provocat campaniei Clinton vreo �ngrijorare, a spus Grunwald. "John şi Barack nu se �ndoiau că puteau avea �ncredere �n el şi nici noi nu aveam vreo nesigurnţă �n legătură cu el", a spus ea.

Carieră construită pas cu pas

Născut �n Waukegan, Illinois, fiul unui funcţionar public, Barnett a absolvit Universitatea din Wisconsin şi a studiat apoi dreptul la Universitatea din Chicago. Acolo a dob�ndit un post de editorialist la Law Review. Dup absolvire a devenit asistentul unui judecător federal �n New Orleans şi apoi al lui Byron White la Curtea Supremă. Postul de consilier juridic al senatorului de Minnesota Walter Mondale i-a permis lui Barnett să răm�nă la Washington, unde a �nceput să lucreze din 1975 la William & Connolly. C�nd Jimmy Carter l-a ales pe Mondale drept candidat la vicepreşedinţie, Barnett a făcut o pauză de un an pentru a lucra la campania lui Mondale. Bine�nţeles că a c�ştigat.

Opt ani mai t�rziu, c�nd Mondale a ales-o pe Geraldine Ferraro drept candidata la vicepreşedinţie, aceasta l-a rugat pe Barnett să o pregătească pentru dezbaterile din campanie. Dacă democraţii ar fi c�ştigat �n 1984, poate că Barnett ar fi fost tentat să se alăture administraţiei. Dar s-a �ntors �napoi la Drept şi atunci a avut loc o schimbare �n cariera sa.

"Soţia mea era producătorul lui Fred Graham, corespondentul CBS pentru afaceri juridice, iar acesta a vrut să aibă un avocat, nu un agent. Apoi am lucrat pentru o femeie pe nume Susan Mercandetti, producătorul lui Ted Koppel, care avea emisiunea Nightline la ABC. Apoi am fost reprezentantul corespondentul NBC �n America Centrală. Aşa că aveam pe cineva la fiecare televiziune", povesteşte Barnett.

�ntre timp, a gestionat problema cărţii lui Geraldine Ferraro. Ea nu a reuşit să se impună pe plan politic, dar ca autor controversele care i-au afectat campania - refuzul soţului de a face publice actele sale financiare, arestarea fiului ei pentru consum de cocaină - au făcut-o tot mai atractivă. "Toată lumea �şi dorea ca Gerry să scrie o carte", �şi aminteşte Barnett. "Aşa că am angajat un agent şi am lucrat alături de ea. �mpreună am obţinut prima autobiografie de la Washington cu o valoare de şapte cifre".

Barnett şi-a dat atunci seama că poate să facă acest lucru pe cont propriu. �n anul următor, David Stockman, care a fost directorul financiar al lui Ronald Reagen, a vrut să scrie o carte. "M-am dus la interviu şi m-a ales pe mine. I-a plăcut modelul după care se făcea plata şi faptul că nu era implicat niciun agent. Aşa că am avut pe listă un republican şi un democrat".

Lansarea unei mode - cartea autobiografică

Cartea de un milion de dolari a lui Ferraro nu a fost numai �nceputul unei noi cariere. A marcat, de asemenea, modul �n care publicul percepea politicienii - şi modul �n care politicienii puteau să facă bani.

"Atunci s-a �ncetăţenit ideea că orice personalitate din serviciul public este �ndreptăţită să �şi v�ndă memoriile la un preţ foarte mare. Acest lucru are un efect �ntruc�tva corupător. Serviciul public ar trebui să fie răsplata �n sine, dar a devenit o oportunitate de a obţine un venit după ce predai funcţia", spune Peter Osnos.

Chiar dacă este o opinie radicală, publicul a părut să fie de acord, cel puţin la �nceput. �n 1994, c�nd Newt Gingrich, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, a semnat un contract de 4,5 milioane de dolari cu HarperCollins, publicul a fost atunci at�t de indignat, �nc�t Gingrich a trebuit să returneze banii. Dar indignarea nu a părut să afecteze v�nzările. Iar �n prezent, Joe Biden, care nu are �n vedere publicarea unor memorii, pare să fie excepţia. Obama şi McCain şi-au văzut deja cărţile pe lista bestseller-urilor.

Impactul lui Barnett �n zona publicistică ar putea fi mai mare dec�t impactul său asupra politicii. Stephen Rubin, şeful Doubbleday/Braodway din New York, editura care a publicat cartea "Codul lui Da Vinci" �n SUA, este un expert �n domeniu şi se miră că Barnett nu este angajat de mai mulţi autori. Autorii ar evita astfel agentul, pentru că dacă se fac calculele, atunci această variantă este mult mai profitabilă.

Omul care nu se grăbeşte niciodată

Dar modelul de afaceri al lui Barnett nu este �nsă potrivit pentru toţi autorii. Barnett spune că primeşte circa 50 de propuneri pe an, dar că nu acceptă oferta oricărui debutant, serviciile sale fiind mult mai potrivite pentru oameni ca Bill Clinton sau Tony Blair.

Barnett este un om care oferă ajutor �n toate modurile posibile, av�nd avantajul că este şi avocat. El pregăteşte contractele, ia deciziile profitabile şi, dacă clientul doreşte, poate să editeze şi cartea. C�nd a licitat memoriile lui Ted Kennedy - s-a vehiculat că suma pentru care ar fi fost v�ndute a fost de opt milioane de dolari - i-a spus senatorului să nu se obosească să scrie o cerere de ofertă. El l-a sfătuit pe Kennedy să invite editurile interesate la pr�nzuri elegante. "Nu e vorba de prostii. Nu se grăbeşte niciodată", explică Stephen Rubin.

Gail Rebuck, cea care a cumpărat memoriile lui Tony Blair pentru Random House, spune că "lucrul uimitor la Bob este modul �n care reuşeşte să gestioneze afaceri majore. El este implicat �n politică şi mai are şi grijă de o listă selectă de clienţi. Are o ablitate incredibilă să �şi �ntindă tentaculele şi să fie �n mijlocul tuturor negocierilor complexe. �n plus, are şi o atenţie deosebită pentru detalii", spune ea.

Atunci c�nd cartea vede lumina tiparului, Barnett supraveghează şi desfăşurarea acestui aspect. Pentru memoriile lui Hillary Clinton a planificat toate apariţiile televizate, de exemplu, servicii pe care alţi agenţi nu le oferă.

O nouă "recoltă" de clienţi, odată cu schimbarea administraţiei

Ca persoană, Barnett este extrem de binevoitor, dar avertizează că această amabilitate este o armă �mpotriva oricăror critici care ar sugera că el s-ar afla �n conflict de interese atunci c�nd deserveşte ambele tabere politice. "C�nd mergi la doctor nu te �ntrebi ce culoare politică are. Te interesează doar să ştii dacă este un doctor bun", spune Barnett �n replică.

�ntrebat dacă ar refuza să lucreze pentru cineva, Barnett răspunde ca a şi făcut acest lucru, dar a refuzat să dea exemple concrete. "Sunt oameni cunoscuţi pe care �i consider instigatori la ură şi pe care i-am refuzat. Sunt oameni de succes şi le doresc noroc, dar eu nu vreau să am nimic de-a face cu ei", a explicat el.

Barnett ştie exact cum trebuie să gestioneze situaţii dificile. Fără să spună niciun cuv�nt nimănui, Woodward, jurnalistul care a dezvăluit Watergate, a mai scris o carte ce detalia relaţia sa cu Mark Felt, sursa care i-a oferit informaţii şi a cărei identitate fusese păstrată secretă timp de mai bine de 30 de ani.

Barnett a insistat ca Woodward să obţină �nainte de apariţia cărţii aprobarea scrisă a lui Felt, a familiei sale şi a doctorilor. "C�nd l-am �nt�lnit pe Mark Felt pentru a obţine aprobarea, era clar că nu era �n deplinătatea facultăţilor mintale", spune Woodward, adăug�nd că reacţia lui Branett a fost fermă. "Nu vrei să pară că profţi de cineva care nu este �n deplinătatea facultăţilor", i-a spus acesta. El şi Ben Bradlee l-au convins pe Woodward să nu publice cartea p�nă c�nd nu moare Felt. Numai după ce Felt, �n v�rstă de 91 de ani şi suferind de demenţă, s-a sinucis, a apărut cartea "The Secret Man", care-i confirma identitatea.

Ce l-ar sfătui Barnett pe premierul britanic Gordon Brown? Chiar dacă �ntrebarea este mai mult retorică, răspunsul lui Barnett are esenţă. "Nu mi-a vorbit niciodată de vreo carte. El şi Alan Greenspan sunt prieteni buni. L-am �nt�lnit de două sau trei ori, dar nu a spus niciodată că ar vrea să scrie o carte", spune Barnett.

Bine�nţeles, dacă ar dori, atunci Barnett se declară bucuros să-l ajute. El şi soţia sa călătoresc o dată la două luni la Londra şi sunt clienţi fideli ai hotelului Strafford din St. James.

Pentru moment �nsă, Barnett anticipează �n noiembrie "o nouă recoltă" de clienţi la Washington. "După fiecare schimbare de administraţie răsar oameni care vor să scrie o carte", spune Robert Barnett, călăuza politicienilor prin hăţişul puterii.