Guvernul a adoptat noua lege privind redresarea si salvarea (rezolutia) bancilor si firmelor de investitii, care transpune, cu intarziere (ar fi trebuit adoptata pana in finalul lui 2014), in legislatia nationala, Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (Bank Recovery and Resolution Directive – BRRD), se prevede ca BNR poate confisca, prin asa-zisa procedura de bail-in (recapitalizare interna), depozitele negarantate cu valori de peste 100.000 de euro detinute de populatie sau firme la o banca in pericol de faliment, dar nu si imprumuturile pe care ea insasi le-a acordat respectivei banci in cadrul operatiunilor tip repo, garantate cu titluri de stat. (vezi aici detalii despre prevederile legii)

Guvernul precizeaza urmatoarele, intr-un comunicat:

"Acest proiect transpune în legislația națională Directiva 2014/59/UE privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare, document ce concretizează eforturile Uniunii Europene de a crea un cadrul eficace de gestiune a crizelor pentru instituțiile financiare transfrontaliere, după măsurile fără precedent luate începând cu toamna anului 2008 pentru recapitalizarea și garantarea băncilor din fonduri publice.

Aprobarea acestei directive a constituit o reformă fundamentală a reglementării și supravegherii piețelor financiare, care pune bazele unui regim ce asigură că autoritățile își coordonează în mod eficace acțiunile și dispun de instrumente adecvate de intervenție rapidă pentru gestionarea dificultăților cu care se confruntă instituțiile de credit și celelalte instituții financiare.

Noile instrumente de intervenție statală, armonizate prin Directiva 2014/59/UE sunt considerate a fi necesare în special pentru a preveni ajungerea unei instituții în stare de insolvență sau, în cazul în care aceasta se produce, pentru a reduce la minimum consecințele, în sensul menținerii funcțiilor de importanță sistemică ale instituției, prin viabilizarea acesteia, dacă este posibil, sau, după caz, prin transferul acestor funcții la o altă entitate.

În acest context, s-a considerat necesară instituirea unui regim armonizat la nivelul Uniunii, care să ofere autorităților statelor membre un set credibil de instrumente pentru a interveni suficient de timpuriu și de rapid în cazul unei instituții neviabile sau în curs de a intra în dificultate, astfel încât să garanteze continuitatea funcțiilor financiare și economice critice ale acesteia, reducând, în același timp, impactul situației de dificultate a instituției asupra economiei și a sistemului financiar.

În cadrul procedurii de rezoluție a instituțiilor sau a grupurilor active la nivelul Uniunii, reglementările urmăresc ca deciziile luate să asigure menținerea stabilității financiare și reducerea la minimum a efectelor economice și sociale în toate statele membre în care instituția sau grupul își desfășoară activitatea.

Proiectul de lege aprobat de Guvern transpune în legislația națională prevederile Directivei 2014/59/UE privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare.

Cadrul legal de gestiune a crizelor din sectorul financiar-bancar ce va fi instituit prin acest proiect cuprinde prevederi care se referă la trei etape distincte, respectiv pregătirea, intervenţia timpurie şi rezoluţia bancară. Pentru fiecare dintre aceste etape au fost preluate, conform dispozițiilor Directivei 2014/59/UE, condiţiile declanşatoare, obiectivele și principiile care trebuie respectate, competențele autorităţilor implicate, instrumentele ce pot fi aplicate, precum şi condițiile, limitele și modalitatea de implementare a acestora, mecanismele de finanțare a rezoluției, derogările de la aplicarea altor acte normative, mecanismele de siguranță, căile de atac accesibile persoanelor care se consideră prejudiciate prin actele autorităților desemnate să pună în aplicare dispozițiile actului normativ.

De menționat că Rezoluția presupune o intervenție a autorităților statului în condiții expres determinate, iar o acțiune de rezoluție este considerată de interes public. O acțiune de rezoluție poate fi dispusă:

 În momentul în care se stabilește că o instituție intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră,

 Nu există nicio perspectivă rezonabilă ca printr-o măsură alternativă, de natură privată sau o măsură de supraveghere, să se prevină intrarea în dificultate a instituției într-un interval de timp rezonabil, și

 Acţiunea de rezoluţie este necesară din perspectiva interesului public, sens în care autoritățile de rezoluție trebuie să fie abilitate prin lege să aplice, fără întârziere, instrumentele de rezoluție prevăzute.

Prin proiectul legislativ se desemnează la nivel național autoritățile care vor exercita competențele de rezoluție, respectiv:

 Banca Națională a României pentru instituțiile de credit și entitățile din grupul acestora care fac obiectul supravegherii consolidate exercitate de această autoritate, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea prudențială;

 Autoritatea de Supraveghere Financiară, pentru firmele de investiții și entitățile din grupul acestora care fac obiectul supravegherii consolidate exercitate de această autoritate, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea prudențială.

În cazul ambelor autorități, conform cerințelor Directivei 2014/59/UE, este reglementată obligația ca în cadrul organizării lor interne să asigure independența operațională și evitarea conflictului de interese între funcția de rezoluție și funcția de supraveghere prudențială, precum şi în raport cu alte atribuţii specifice exercitate de cele două autorități conform statutului lor sau altor dispoziții legale.

De asemenea, prin proiectul legislativ este prevăzut rolul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent desemnat la nivel naţional potrivit prevederilor Directivei 2014/59/UE. Astfel, proiectul legislativ conține dispoziții referitoare la toate situaţiile de implicare a ministerului competent prevăzute de directivă, astfel încât Ministerul Finanțelor Publice să devină un factor decizional în procesul de redresare și rezoluție a instituțiilor supuse rezoluției, în special în situația în care masurile în cauză ar avea un impact fiscal direct sau un impact sistemic.
La capitolul „principii generale ale rezoluției”, proiectul de lege include prevederi potrivit cărora „acţionarii instituţiei supuse rezoluţiei sunt primii care suportă pierderile”, „creditorii instituţiei supuse rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel”. De asemenea, „persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea in stare de dificultate majoră a instituţiei supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale”, se mai arată în proiectul de lege.

În ceea ce privește finanțarea măsurilor de rezoluție în relație cu instituțiile de credit, proiectul legislativ prevede crearea fondului de rezoluție bancară pe modelul deja existent în legislația națională pentru fondul de restructurare bancară (constituit prin Ordonanța Guvernului nr.39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată). Proiectul preia reglementările Directivei europene. Astfel, pentru a asigura fondurile necesare finanțării măsurilor de rezoluție, cu evitarea utilizării resurselor bugetare publice pentru astfel de scopuri, directiva prevede obligativitatea constituirii unui fond de rezoluție cu contribuții colectate din sectorul financiar, de principiu anterior și independent de orice operațiuni de rezoluție (finanțare ex-ante, cu nivel minim impus cel puţin până la atingerea unei mase critice a resurselor disponibile) şi, dacă această finanțare prealabilă este insuficientă, prin contribuții ulterioare.

Resursele fondului de rezoluție bancară trebuie să atingă, până la data de 31 decembrie 2024, 1% din volumul depozitelor acoperite ale instituțiilor de credit autorizate de Banca Națională a României. Fondul de rezoluție bancară va fi administrat de către Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, iar utilizarea resurselor fondului de rezoluție se poate face numai în baza deciziei Băncii Naționale a României în calitate de autoritate de rezoluție.

În mod similar, proiectul prevede constituirea unui fond de rezoluție pentru firmele de investiții, care va fi administrat de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Fondul de rezoluție va fi constituit prin contribuții plătite de firmele de investiții, iar utilizarea resurselor acestui fond de rezoluție se poate face numai în baza deciziei Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție şi în situaţiile descrise de lege.