Tot mai multe firme, inclusiv banci, se plang ca gasesc greu studenti si absolventi bine pregatiti pentru a-i putea angaja, ceea ce determina universitatile sa gaseasca solutii pentru rezolvarea problemei, un ajutor putand veni si din partea statului, care ar putea oferi facilitati fiscale pentru stimularea invatamantului privat, considera specialistii.

Cu atat mai mult cu cat numarul studentilor romani continua sa scada, ajungand la aproximativ o jumatate de milion de studenti inmatriculati, la jumatate fata de cei un milion cati erau in in urma cu cinci ani, in 2008, din cauze demografice, respectiv imbatranirea populatiei, dar si a migratiei si a crizei economice din ultimii ani.

In aceste conditii, Romania risca sa-si piarda unul dintre principale avantaje competitive, resursele umane bine pregatite, avertizeaza Ovidiu Folcut, rectorul Universitatii Romano-Americane. “Vom avea mari probleme in urmatorii 10-20 de ani daca nu pastram avantajul resursele umane de calitate, mai ales ca multi studenti aleg sa plece in strainatate”, a spus el astazi, intr-o conferinta de presa prilejuita de prezentarea unui studiu din care rezulta ca peste jumatate dintre tineri si parinti considera ca aleg universitatea in functie de sansele de angajare dupa absolvire.

Problema este ca aceste sanse de angajare sunt tot mai mici, intrucat firmele se plang ca absolventii nu sunt bine pregatiti si mai ales nu au acumulat suficienta experienta in cadrul stagiilor de practica sau a internship-urilor oferite de angajatori.

Cum rezolvam aceasta problema?

“Sunt tot mai muti angajatori care se plang ca nu gasesc studenti care corespund asteptarilor, de aceea cred ca piata va face in urmatorii ani tot mai mari presiuni asupra universitatilor sa performeze si in special sa se concentreze mai mult pe stagiile practica”, spune Ovidiu Folcut.

In opinia sa, solutiile de rezolvare a problemei ar fi ca universitatile sa creeze programe de studii impreuna cu mediul de business. De asemenea, perioada obligatorie de practica sa fie mai mare decat cele 3 saptamani cat este in prezent. “Angajatorii ar trebi sa ofere internship-uri reale, pentru a se putea acumula experienta relevanta, astfel incat sa le fie mai usor sa-si selecteze angajatii”, adauga rectorul.

O alta problema, adauga el, este ca angajatorii prefera locuri de munca full-time si mai putine part-time, pentru acestea din urma nefiind facilitati fiscale. “De aceea, scoala ajunge sa coboare pe locul 2 in preferintele multor studenti, care sunt nevoiti sa lucreze in timp ce urmeaza o universitate”, adauga rectorul.

Ce alegem? Munca sau studiul?

Profesorul Folcut isi invata studentii sa nu accepte un salariu bun acum, ci sa se concentreze pe studiu pentru o cariera pe termen lung. “E adevarat ca te tenteaza joburi cu rezultate imediate, dar e bine sa te gandesti la o cariera pe termen lung si sa te concentrezi mai intai pe scoala, si abia apoi pe munca”.

Dan Petre, partener Business Developer la D&D Research, care a realizat studiul pentru Universitatea Romano-Americana, confirma ca tot mai multi tineri prefera meserii tip “gulere albastre”, adica “scurtaturi” care le dau acces rapid la venituri si nu la posturile pentru care sunt pregatiti in scoala.

Pe de alta parte, si el admite ca pentru un student e importanta experienta in cadrul internship-urilor, in vedera angajarii.

[1]

Consultantul financiar Gabriel Biris, absolvent al Universitatii Romano-Americane, crede si el ca sansele de a gasi un loc de munca bine platit sunt amplificate de practica. “Din pacate, si in legislatia fiscala, in care eu m-am specializat, e foarte greu sa gasesti un absolvent care sa si stie ceva”, a spus el.

Care este solutia?

“Modul de concepere a cursurilor si seminariilor trebuie axat mai mult pe practica si trebuie sa gasesti carlige pentru a starni apetitul studentului, dar in egala masura e nevoie de cooperarea cu firme private”, considera Biris.

“Learning by doing” e cea mai buna metoda de invatare, spune el: “Eu insusi am avut marele avantaj de a invata la o mare firma de fiscalitate in timp ce faceam facultatea de drept, dar nu multi au norocul meu”.

Pe de alta parte, Biris considera ca invatamantul privat ar trebui stimulat de stat, atat prin mecanismul creditului fiscal cat si cu credite de la banci, cum se intampla in Statele Unite.

“Invatamantul privat este in concurenta neloiala cu sistemul public gratuit si automat cererea se indreapta acolo. Cand o familie decide sa-si trimita copilul la o scoala privata, pentru a primi o educatie mai buna, ea decide practic sa-l sponsorizeze in viitor, platind in plus fata de impozitele datorate statului. Motiv pentru care putem cere in mod rezonabil facilitati care tin de normalitate si de bun simt, pana la urma”, spune Biris.

El considera ca ar trebui sa se sustina mai intes necesitatea creditului fiscal pentru invatamantul privat, mai ales ca exista precedentul sponsorizarilor, care beneficiaza de credit fiscal inca din 2004.

“Oamenii ar alege sa plateasca pentru o educatie mai buna a copiilor, daca aceasta cheltuiala ar fi scazuta din impozitul pe care-l platesc statului, iar in acest fel s-ar reduce si hemoragia creierelor care pleaca in strainatate”, considera Biris.

O alta solutie, adauga el, ar fi stimularea creditelor bancare pentru studenti, dupa modelul american: “In SUA, studentii au acces facil la credite pentru plata universitatii. Accepti sa platesti o universitate privata pentru ca aceasta ofera sanse de angajare mult mai mari decat altele, iar salariul primit ulterior iti permite sa achiti creditul si sa mai si ramai cu ceva”, adauga Biris.