Consiliul Patronatelor Bancare din Romania – CPBR a trimis autoritatilor o sesizare la „Proiectul de Lege privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite", in care se arata ca "prin abordarile sale superficiale si subiective, nu va reusi nici sa protejeze dreptul la locuinta familiala a debitorului si nici sa contribuie la reintroducerea rapida a imobilelor in circuitul civil, asa cum se sustine in Expunerea de Motive ce insoteste Proiectul".
Dimpotriva, membrii CPBR considera ca "Proiectul de Lege, daca va fi adoptat si promulgat, va contribui intr-o masura fara precedent si cu efecte imediate la destabilizarea relatiilor dintre debitori si institutiile de credit, iar pe termen mediu si lung la destabilizarea activitatii de creditare de catre banci, de contractare de credite de catre consumatori si nu in ultimul rand, la efecte extrem de adverse asupra economiei, in general.
Membrii CPBR folosesc acest prilej pentru a-si exprima regretul fata de sustinerea prezentului Proiect de Lege de catre parlamentari cu experienta administrativa dovedita, in ciuda continutului vadit anti-constitutional si in contradictie cu legislatia europeana al textului propus spre adoptare si cer eliminarea acestuia din parcursul legislativ", se arata in sesizare.
Sesizarea CPBR la proiectul de lege privind darea in plata a imobilelor
C a t r e,
PARLAMENTUL ROMANIEI – CAMERA DEPUTATILOR
Palatul Parlamentului, str. Izvor nr.2-4, sectorul 5, Bucureşti
Domnului Valeriu Stefan ZGONEA – Presedinte al Camerei Deputatilor
PARLAMENTUL ROMANIEI – SENAT
Senatul României, Calea 13 septembrie, nr.1-3, Sector 5, Bucureşti
Domnului Călin-Constantin-Anton POPESCU-TĂRICEANU – Presedinte al Senatului
Spre stiinta a fost transmisa si catre:
ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA
Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr.1-3, Bucuresti, Romania
Sector 6, cod postal 060116
Domnului Klaus-Werner IOHANNIS – Presedintele Romaniei
CURTEA CONSTITUTIONALA A ROMANIEI
Palatul Parlamentului, Intrarea B1, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr.2
Domnului Augustin Zegrean – Presedinte
MINISTERUL JUSTITIEI
Strada Apolodor 17, Bucuresti, sector 5
Domnului Robert-Marius Cazanciuc – Ministru al Justitiei
Consiliul Patronatelor Bancare din Romania – CPBR, organizatia patronala a sectorului bancar romanesc, avand in vedere trimiterea spre dezbatere in Parlamentul Romaniei a „Proiectului de Lege privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite” descrisa mai jos, facem urmatoarea
S E S I Z A R E
Domnule Presedinte al Senatului,
Domnule Presedinte al Camerei Deputatilor,
In legatura cu „Proiectul de Lege privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite” de la sfarsitul lunii mai, a.c., ne adresam dumneavoastra pentru a va face cunoscuta opinia noastra ca organizatie patronala ce are printre obiectivele sale principale imbunatatirea relatiilor dintre consumatori si banci.
Membrii CPBR, organizatie patronala infiintata in aprilie 2014, sunt Banca Comerciala Romana, BRD - Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, UniCredit-Tiriac Bank, ING Bank Romania si Volksbank Romania. Cele sase banci care compun CPBR detin circa jumatate din totalul activelor bancare din sistem, angajatii acestora reprezentand peste o treime din totalul lucratorilor in sectorul bancar.
Permiteti-ne astfel sa atragem atentia cu toata raspunderea asupra faptului ca, in opinia noastra, actualul Proiect de Lege, prin abordarile sale superficiale si subiective, nu va reusi nici sa protejeze dreptul la locuinta familiala a debitorului si nici sa contribuie la reintroducerea rapida a imobilelor in circuitul civil, asa cum se sustine in Expunerea de Motive ce insoteste Proiectul.
Dimpotriva, membrii CPBR considera ca Proiectul de Lege, daca va fi adoptat si promulgat, va contribui intr-o masura fara precedent si cu efecte imediate la destabilizarea relatiilor dintre debitori si institutiile de credit, iar pe termen mediu si lung la destabilizarea activitatii de creditare de catre banci, de contractare de credite de catre consumatori si nu in ultimul rand, la efecte extrem de adverse asupra economiei, in general.
Membrii CPBR folosesc acest prilej pentru a-si exprima regretul fata de sustinerea prezentului Proiect de Lege de catre parlamentari cu experienta administrativa dovedita, in ciuda continutului vadit anti-constitutional si in contradictie cu legislatia europeana al textului propus spre adoptare si cer eliminarea acestuia din parcursul legislativ.
I. CONSIDERATII LEGALE PRIVIND APLICAREA RETROACTIVA A PROIECTULUI DE LEGE
Efectul aplicarii retroactive a prevederilor Proiectului de Lege este, cum am mentionat deja, este contrar atat Constitutiei Romaniei cat si legislatiei europene, inclusiv a prevederilor Directivei 2014/17/UE.
Astfel, consideram ca sunt neconstitutionale mentiunile care impun aplicarea obligatorie a procedurii de dare in plata a contractelor de credit aflate in derulare. Consideram ca aceste prevederi incalca principiul neretroactivitatii legii civile consacrat de articolul 15 alineatul 2 din Constitutia Romaniei, conform caruia “legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. De asemenea, Proiectul de Lege contravine inclusiv articolului 6, alineatul 2 din Codul Civil, care mentioneaza ca actelor juridice li se aplica legea in vigoare la data incheierii acestora.
Prin instituirea unei proceduri obligatorii a darii in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite in derulare, creditorii ar fi in situatia in care, desi la momentul acordarii creditului nu erau restrictionati de un asemenea mecanism pentru recuperarea creditului, ulterior intrarii in vigoare a legii ar fi obligati sa renunte la mijloacele legale de recuperare de generala aplicare.
Mai mult, institutiile de credit s-ar regasi in situatia in care ar trebui sa aplice exclusiv aceasta procedura de recuperare de credite care, pana la acel moment, avea caracter conventional si care, prin aceasta lege devine obligatorie, indiferent daca prin aplicarea acesteia se asigura sau nu recuperarea integrala a creditului.
In ceea ce priveste Directiva 2014/17/UE, aceasta prevede dimpotriva, ca in cazul in care ramane datorie de rambursat in urma procedurii de executare silita, statele membre sa asigure masuri in vederea facilitarii rambursarii, nu in vederea stergerii restului de datorie. Consideram de aceea ca Proiectul de Lege incalca dreptul creditorului la recuperarea creantei sale, contrar tuturor principiilor si regulilor instituite prin Codul Civil si prin reglementarile Bancii Nationale a Romaniei si poate deschide inclusiv calea abuzurilor din partea unora dintre consumatori.
II. ALTE ARGUMENTE CE SUSTIN ELIMINAREA PROIECTULUI DIN PARCURSUL LEGISLATIV
II. A. ARGUMENTE DE NATURA LEGALA
1) Trimiterea, prin Expunerea de motive, la art. 1634 din Codul Civil ca si temei legal al propunerii legislative este nejustificata. Dimpotriva, proiectul de lege vine in totala contradictie cu dispozitiile art. 1634 din Codul Civil. Acest articol reglementeaza imposibilitatea fortuita de executare si are in vedere liberarea debitorului in situatia in care acesta nu isi mai poate executa obligatia din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a altor evenimente asimilate acestora. Dincolo de caracterul discutabil al incadrarii situatiilor debitorilor in categoria fortei majore sau cazului fortuit, mentionam ca insusi art. 1634 Cod Civil instituie prin alin. 6 o importanta exceptie de la liberarea debitorului de datorii, respectiv: “Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare”.
In cazul de fata, fiind vorba de o datorie in bani (bunuri de gen), nu se poate vorbi de o aplicabilitatea a dispozitiilor art. 1634 alin. 1-5, respectiv nu se poate invoca o imposibilitate fortuita de executare. Pentru situatia debitorilor a caror situatie financiara s-a deteriorat, legiuitorul a reglementat recent o alta procedura, respectiv aceea a Insolventei Persoanei Fizice.
2) In Expunerea de motive se precizeaza ca proiectul transpune prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentlui European si a Consiliului. Aceasta afirmatie este incorecta intrucat Directiva 17 stabileste cu totul altceva si anume: dreptul creditorului si al consumatorului de a conveni explicit prin contract ca “returnarea sau transferul catre creditor a garantiei sau a veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficienta pentru a rambursa creditul”, nicidecum impunerea prin lege a acestei obligatii in sarcina creditorului, indiferent de situatia fiecarui caz in parte. O atare strategie trebuie sa ramana la aprecierea partilor, cum prevede Directiva, nu sa fie impusa.
3) Prevederile Directivei 17 sunt in deplin acord cu legislatia nationala care prevede deja aceasta posibilitate a partilor contractante. Avem in vedere dispozitiile art. 1492 din Nou Cod Civil intitulat “Darea in plata”, conform carora “Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei ar fie egala sau mai mare, decat daca creditorul consimte la acesata. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata.”
Aceasta prevedere reprezinta o materializare a principiului de drept «pact sunt servanda» conform caruia partile sunt tinute de obligatiile asumate in cadrul unui contract, executarea acestora fiind obligatorie, asa cum acestea au fost convenite si nu facultativa. Prevederile Proiectului incalca acest principiu de drept, cu atat mai mult cu cat se are in vedere si aplicabilitatea sa retroactiva, atat contractelor din portofoliu cat si celor viitoare. Consideram de aceea ca nu este necesara o reglementare noua in ceea ce priveste posibilitatea stingerii datoriei printr-o dare in plata, aceasta operatiune gasindu-si deja reglementarea in dispozitiile Codului Civil.
4) Mai mult, consideram ca prevederile Proiectului sunt contrare principiilor instituite atat de catre Codul Civil privind garantia comuna a creditorilor/cauzele de preferinta cat si de catre Codul de Procedura Civila, privind executarea silita, astfel:
Art. 2324 Cod Civil: debitorul, in eventualitatea initierii executarii creantei detinute de catre creditor impotriva sa, va raspunde “cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare”, ele servind drept «garantie comuna a creditorilor sai».
Art. 2327 Cod Civil: cauzele de preferinta sunt «privilegiile, ipoteca si gajul».
Art. 2345 Cod Civil: Creditorul care se beneficiaza de o cauza de preferinta de tip ipoteca are dreptul “de a-si satisface creanta inaintea creditorilor chirografari”, bucurandu-se de un drept de urmarire respectiv de preferinta in executarea creantei sale.
Art. 702, Cod Procedura Civila, executarea silita inceteaza daca “s-a realizat integral obligatia prevazuta din titlul executoriu (n.n contractul de credit), s-au achitat cheltuielie de executare precum si alte sume datorate potrivit legii”
Practic, in eventualitatea adoptarii Proiectului, operand sub asumptia faptului ca valorificarea bunului ipotecat nu acopera intreaga creanta, un scenariu plauzibil avand in vedere tendintele actuale ale pietei imobiliare, un creditor ipotecar ar avea o situatie inferioara fata de un simplu creditor chirografar care beneficiaza de gajul general susmentionat, creditorul ipotecar aflandu-se in imposibilitate de a-si satisface intreaga creanta (deci ar opera si o stingere fortata a executarii silite, contrara celor mentionate anterior).
5) In Expunerea de Motive se mentioneaza ca proiectul de lege este in sensul protejarii dreptului la locuinta familiala a debitorului. Nu am regasit in cuprinsul proiectului de lege nicio prevedere care sa faca referire, direct sau indirect, la o astfel de protectie. Dimpotriva, prin incurajarea debitorilor in a preda bancilor imobilele ipotecate in contul obligatiilor lor de plata, se ajunge la efectul contrar, acela al ramanerii debitorilor fara locuinta, deoarece este stiut faptul ca majoritatea persoanelor fizice au adus in garantie imobilele in care locuiesc.
6) De asemenea, precizarea din Expunerea de Motive conform careia “principiul raspunderii nelimitate reglementat de art. 2324 alin.2 din Codul Civil nu este in concordanta cu legislatia protectiei consumatorului”, o consideram neintemeiata deoarece, pe de o parte, legislatia privind protectia consumatorului nu are ca si scop inlaturarea tuturor principiilor aplicabile raporturilor civile si/sau comerciale si crearea unui drept paralel si, pe de alta parte, nu are ca scop principal iertarea de datorii a consumatorului.
7) Codul Civil prevede deja un mecanism de preluare a bunului ipotecat in contul creantei, mecanism ce are in vedere interesele tuturor partilor care ar putea fi afectate de o astfel de masura (art. 2460 coroborat cu prevederile art. 2450), respectiv creditorul, constituitorul sau succesorii in drepturi ai acestuia, debitorul, codebitorul, fidejusorul, alti creditori ipotecari, alte persoane care au un drept sau o pretentie asupra bunului. Proiectul de lege nu tine seama de persoanele care ar putea avea un drept sau un interes in legatura cu imobilul.
8) Acest proiect vine in contradictie si cu Regulamentul (UE) 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții care prevede ca rambursarea sumelor datorate de imprumutat nu trebuie sa depinda de randamentul garantiei ci de capacitatea reala a acestuia de a rambursa datoria din alte surse.
II. B. ARGUMENTE DE NATURA ECONOMICA, TEHNICA SI PRACTICA INTERNATIONALA
Dorim sa subliniem faptul ca materializarea unui trend european, concentrat pe protectia consumatorului supraindatorat, este evidenta si binevenita. O astfel de tendinta, implementata in mod corespunzator nu poate avea decat urmari favorabile, evitand aparitia unor dezechilibre la nivelul economiei Uniunii Europene. Din aceasta perspectiva, amintim numeroasele studii (“London Economics Study on Means to Protect Consumers in Financial Difficulty”; “Study of the problem of Consumer Indebtedness: Statistical Aspects”, solicitat de Comisia Europeana etc ), materiale de tip «guidelines» (“Draft Guidelines on arrears and foreclosure” al Autoritatii Bancare Europene; pagina Comisiei Europene privind “Imprumutarea si creditarea responsabila”etc.), cat si prevederi legale ce au circulat in ultimii 3 ani la nivel european si nu numai.
In acest context in data de 04/02/2014 a fost adoptata Directiva 17, in concordanta cu intentia exprimata de catre Comisia Europeana (prin intermediul Cartii Albe privind integrarea pietelor creditului ipotecar din Uniunea Europeana), in anul 2007, de a stabili un cadru legislativ care sa combata comportamentul iresponsabil al participantilor la piata de creditare respectiv sa faciliteze evitarea consecintelor sociale si economice negative ale unui astfel de comportament.
Cu toate acestea, mai ales in lipsa unui studiu de impact care sa cuantifice efectele sale, consideram ca adoptarea Proiectului de Lege care face obiectul prezentei sesizari va genera distorsiuni extrem de mari la nivelul activitatii bancare in general si al celei de creditare in special, cu consecinte inclusiv la nivelul dezvoltarii economice nationale. Nu putem sa nu constatam ca acest proiect de lege are unele caracteristici similare cu cele intalnite pe piata bancara din Statele Unite, cu 10 ani in urma, caracteristici care au creat inclusiv premisele producerii “subprime crisis”.
In cele ce urmeaza vom trece in revista cateva aspecte importante privind aceste posibile consecinte, cat si elemente de natura tehnica, economica si privind practica internationala, in speranta ca putem contribui la intelegerea situatiei ce ar putea fi generata de adoptarea unui astfel de Proiect de Lege.
1) Este binecunoscut mecanismul de functionare a unei institutii de credit: banii acordati de institutiile bancare sub forma de imprumut reprezinta parte semnificativa din depozitele clientilor (deponentilor) care au asteptarea - transformata in obligatie pentru institutiile de credit - ca la scadenta sa li se returneze suma depusa impreuna cu dobanda pe care banca a comunicat-o la incheierea contractului dintre parti. Tocmai de aceea consideram ca acest Proiect de Lege va afecta inclusiv economisirea.
2) Impactul fata de consumatori pe care l-ar produce intrarea in vigoare a unui asemenea act normativ este unul semnificativ si cu efecte care nu ar mai fi in sprijinul relaxarii creditarii persoanelor fizice – viziune/cerinta ce este propagata de BNR; efectul produs va fi cel de subminare a viabilitatii activitatii bancare.
3) Fiind un proiect de lege de importanta deosebita, realizarea unui studiu de impact este esentiala si chiar obligatorie (conform prevederilor legii 24/2000, republicata conform Monitorul Oficial nr. 260 din 21 aprilie 2010), pentru a identifica si analiza corect si complet efectele economice si sociale pe care le-ar putea produce reglementarea propusa.
4) Potrivit studiului “Study on means to protect consumers in financial difficulty: Personal bankruptcy, datio in solutum of mortgages, and restrictions on debt collection abusive practices” realizat de London Economics, nu exista niciun stat din lume care sa prevada o aplicare similara a datio in solutum asa cum ne propune Proiectul de Lege in chiar Expunerea de Motive. Exista doar o aplicare in conditii extrem de restrictive, in Spania, introdusa prin Decretul 6/2012 privind masuri de protectie aplicabile debitorilor ipotecari lipsiti de mijloace financiare adecvate. In SUA exista cateva exemple (Arizona si California), insa mecanismul este prevazut in contractul initial (deci agreat intre creditor si debitor), impreuna cu costurile aferente, iar cei care recurg la acest instrument sunt raportati la un birou de credit, datele fiind stocate pe o perioada mare de timp (intre 4 si 7 ani).
5) Avand in vedere ca va fi afectata calitatea portofoliului din perspectiva limitarii potentialului in activitatea de recuperare, institutiile de creditare vor deveni, in mod natural, mult mai restrictive in ceea ce priveste conditiile de acces ale consumatorilor la creditele destinate persoanelor fizice. Astfel, printre cerintele previzibile pentru accesarea creditelor ca urmare a adoptarii unui asemenea act normativ, pot fi (i) suplimentarea garantiilor: solicitarea mai multor garantii decat se solicita in prezent pentru credite similare, ceea ce ar putea conduce la o practica justificata de supragarantare a creditelor, (ii) sumele acordate cu titlu de credit vor fi mai mici, (iii) avansurile care se vor solicita vor fi mult mai mari si (iv) dobanzile vor fi mai mari.
6) Restrictionarea conditiilor de creditare va surveni cu scopul de a restabili echilibrul din punct de vedere al protectiei versus deteriorarea calitatii portofoliului de credite acordate persoanelor fizice. In plus, vor aparea plafonari ale valorilor maxime pe care consumatorii le-ar putea obtine prin contractarea de credite.
7) Pentru buna intelegere, cerintele suplimentare din partea bancilor vor deveni o consecinta fireasca si justificata, intrucat din proiect rezulta ca unui creditor ce beneficiaza de o cauza de preferinta i se creaza o situatie inferioara prin comparatie cu cea a unui creditor chirografar, care se bucura in continuare de prerogativa de urmarire a intregului patrimoniu al debitorului, in timp ce creditorul garantat este limitat in recuperarea creditului din bunul imobil adus in garantie, care poate deveni in timp insuficient pentru acoperirea creantei. Astfel, echilibrarea portofoliului poate rezulta inclusiv in costuri mai mari aplicate clientilor buni-platnici.
8) Adoptarea Proiectului de Lege consideram ca ar putea conduce inclusiv la saturarea pietei imobiliare, chiar la un potential dezechilibru la nivel macroeconomic, din moment ce s-ar ajunge la o rambursare a creditului in imobile si nu in prestatii de ordin pecuniar.
9) Vom asista in mod inevitabil la o crestere a nivelului de delincventa avand in vedere ca incurajarea indirecta a supraevaluarii imobilelor aduse in garantie in cadrul unui contract de credit nu poate fi neglijata.
10) In mod incontestabil, vor exista pierderi financiare considerabile la nivelul sistemului bancar determinate atat de datoriile supuse stergerii cat si a iminentei imposibilitatii de valorificare a imobilelor «date in plata»;
11) Deoarece textul legii nu face nicio mentiune cu privire la situatia financiara reala a debitorului care ar putea sa utilizeze procedura de dare in plata, acest lucru conduce la concluzia ca orice imprumutat poate, in orice moment, sa predea bancii bunul imobil ipotecat, indiferent daca este sau nu solvabil si chiar daca nu a ajuns intr-o situatie de restanta si/sau de dificultate financiara. Se deschide astfel calea utilizarii abuzive, de catre debitori, a unei astfel de proceduri.
12) Expunerea de Motive mai prevede ca prin aplicarea procedurii de dare in plata “va conduce la reintroducerea rapida a imobilelor in circuitul civil.” O astfel de afirmatie nu este intemeiata, din mai multe motive. In primul rand, dupa predarea imobilului catre banca, vanzarea acestuia nu se va mai face in cadrul unei proceduri de executare silita ceea ce presupune ca banca nu va mai avea un temei legal pentru o eventuala reducere progresiva a pretului. Daca se presupune ca un imobil nu se va putea executa silit la un pret redus fata de valoarea sa de piata (reducere realizata in temeiul dispozitiilor Codului de procedura civila), nu exista motive justificate pentru a crede ca se va vinde rapid printr-o procedura standard la un pret mai mare. In al doilea rand, o astfel de afirmatie este in contradictie cu premisele pe care se bazeaza propunerea legislativa. Este evident ca proiectul de lege pleaca inclusiv de la ideea unei scaderi semnificative a pietei imobiliare si a sanselor de valorificare a garantiilor la o valoare echilibrata in raport cu valoarea creantei. Daca pentru aceste imobile ar exista in prezent o piata de valorificare, este evident ca debitorii ar fi interesati ei insisi in valorificarea acestora, avand chiar sansa ca, dupa vanzare, sa ramana cu o parte din pret. Avand in vedere ca insisi proprietarii acestor imobile considera ca nu le mai pot valorifica si ar prefera la sa le ofere bancii, nu exista motive intemeiate sa se considere ca banca ar avea instrumentele necesare unei valorificari rapide.
13) Limitarile in recuperarea creantelor pe care le-ar introduce prezentul Proiect de Lege vor afecta inclusiv statul, prin Ministerul Finantelor, avand in vedere ca Proiectul nu exclude aplicarea sa la creditele acordate in cadrul unor programe guvernamnetale (ex. Prima Casa). Amintim din nou in acest sens ca pentru situatia debitorilor a caror situatie financiara s-a deteriorat, legiuitorul a reglementat de curand o alta lege, respectiv aceea a Insolventei Persoanei Fizice.
14) In plus, la momentul acordarii creditelor, bancile sunt obligate sa analizeze veniturile solicitantilor si gradul lor de indatorare, tocmai pentru a stabili daca exista sau nu sursa de rambursare a creditului. Ipoteca asupra imobilului nu reprezinta o sursa de rambursare. Sursa de rambursare trebuie sa fie diferita de garantie tocmai pentru ca rolul acestora este diferit. De aceea, apare ca firesc dreptul creditorului de a urmari in continuare veniturile intrucat tocmai acestea au fost avute in vedere ca si sursa de rambursare la momentul acordarii creditului.
* * *
In incheiere, va adresam rugamintea de a intelege si aprecia prezentul demers ca fiind unul util nu doar institutiilor de credit ci, mai ales, persoanelor care vor suporta in final consecintele restrangerii concurentei in acest domeniu de activitate si a limitarii semnificative a accesului la produse de creditare, daca Proiectul de Lege in discutie ar fi adoptat si promulgat.
Va rugam sa primiti, domnilor presedinti, expresia inaltei noastre consideratii.
In numele si din partea Consiliului Patronatelor Bancare din Romania,
Bogdan PREDA
Director Executiv Relatii Publice si Institutionale
Consiliul Patronatelor Bancare din Romania
Bucuresti, 05 iunie 2015"
De la “darea in plata” a garantiei la “datul in bara” garantat. De ce?
(Opinie de Bogdan PREDA – CPBR)
