BNR a scazut deja de doua ori dobanda in acest an, inainte de cea de-a treia, care urmeaza astazi, adica de la 2,75% cat era in noiembrie 2014 la 2% acum, in total 0,75 puncte. Cu toate acestea, costul creditelor se incapataneaza sa ramana la nivelul din toamna anului trecut, adica in jurul a 6,5%, cat era dobanda medie la imprumuturile noi in lei in noiembrie 2014.

In acelasi timp, insa, bancile au scazut sistematic dobanzile depozitelor, profitand de lichiditatea abudenta din piata, intretinuta atat de BNR cat si de trezoreria statului, care are excedent bugetar. Ratele platite acum de banci pentru economiile clientilor se apropie de 1%, mai exact 1,6% in medie in luna februarie, fata de 1,9% in noiembrie 2014.

Marja de castig a bancilor, adica diferenta dintre dobanda platita la depozite si cea incasata pentru credite, a crescut astfel la 4,94%, fata de 4,67% in noiembrie 2014.

Se pune, in aceste conditii, urmatoarea intrebare: aceasta stagnare a dobanzilor la creditele in lei din ultimele trei luni, in jurul a 6,5%, nu cumva reprezinta nivelul de jos la care s-a ajuns cu pretul creditelor, pe care bancile sunt dispuse sa-l mentina sau chiar sa-l majoreze usor, odata cu intensificarea creditarii in lei?

Cu alte cuvinte, nu cumva BNR a ramas cam in urma cu scaderea ratei de referinta? Cu atat mai mult cu cat deciziile sale au fost lejer anticipate de toata lumea in ultima perioada?

De altfel, guvernatorul BNR a admis, in toamna anului trecut, ca BNR nu a reusit sa anticipeze adecvat reducerea puternica a inflatiei, care a coborat cu mult sub tinta bancii centrale. Cu toate acestea, banca centrala a mentinut politica pasilor marunti in deciziile de politica monetara, mentinand in acelasi timp un exces de lichiditate pe piata, care a avut ca efect o scadere mai accentuata a dobanzilor la depozite decat a celor la credite.

De unde se poate trage concluzia ca BNR ar fi putut scadea mai rapid sau mai mult dobanda in ultimele luni.

Cum au evoluat dobanzile in ultimii 6 ani de criza

In ianuarie 2009, imediat dupa izbucnirea marii crize financiare in Romania, rata de referinta a BNR era de 10,25%, majorata ultima data in vara lui 2008, cu scopul de a mai atenua inflatia si cresterea fulminanta a creditarii, care de fapt era predominant in valuta, asadar putin sensibila la evolutia politicii monetare.

Din cauza crizei, dobanzile in lei la credite si depozite o luasera razna, in toamna si iarna lui 2008: dobanzile la credite au crescut de la 14% in vara lui 2008 la 21% in ianuarie 2009, in timp ce rata la depozite a urcat de la 11% la aproape 17%.

Incepand din februarie, BNR a inceput ciclul de scadere a dobanzii, pentru contracararea crizei: dobanda de politica monetara a fost diminuata cu 2 puncte in 2009 (de la 10% la 8%), cu 1,75 puncte in 2010 (de la 8% la 6,25%), cu doar 0,25 puncte in 2011, si asta abia la finalul anului, in noiembrie (de la 6,25% la 6%), cu 0,75 puncte in 2012 (de la 6% la 5,25%), cu 1 punct in 2013 (de la 5,25% la 4,25%), cu 1,5 puncte in 2014 (de la 4,25% la 2,75%), si in fine cu 0,75 puncte in 2015 (de la 2,75% la 2%).

Odata cu dobanda BNR s-au diminuat si dobanzile la credite si depozite, dupa cum se vede din grafic: dobanzile la credite au scazut de la 21% la 6,5%, in timp ce randamentele la depozite au coborat de la 16% la doar 1,6%, adica de 10 ori.