Laszlo Diosi (foto), seful OTP Bank Romania, a fost primul bancher care a adus in Romania creditele in franci elvetieni, in octombrie 2005, dupa un model importat din Ungaria, Austria si alte tari vecine mai dezvoltate. Bancherul maghiar urmarea ca dobanzile in CHF, de 4-5%, mult mai mici decat cele in lei si chiar in euro, sa atraga cat mai multi clienti, carora sa le acorde credite si astfel sa castige rapid cota de piata pentru a prinde din urma alte banci straine care erau cu cativa pasi in fata in cursa de extindere in tara noastra.
Oferta de credite in "valute atipice" a venit odata cu lansarea bancii pe piata de retail din Romania, in toamna lui 2005, cu scopul declarat al unei cresteri rapide a cotei de piata pana la 4-5% din totalul activelor bancare, misiune neindeplinita nici pana astazi. Chiar si dupa achizitia Millennium Bank, de la finalul lui 2014, cota de piata a ungurilor ajunge abia la 2%.
OTP Bank nu a reusit sa se miste la fel de rapid ca alti concurenti, precum Volksbank sau bancile grecesti, care s-au umflat ca niste baloane in cei doi ani dinainte de criza: 2007-2008.
Cu toate acestea, creditele in franci au ajuns sa fie predominante in portofoliul bancii ungare, astfel ca atunci cand criza a izbucnit si a adus cu ea si aprecierea puternica a francului in raport cu leul, moneda in care-si incaseaza veniturile clientii bancii, multi dintre acestia nu si-au mai putut plati ratele si au produs pierderi bancii.
Dar cu toate acestea, nici OTP Bank, nici alte banci cu credite in franci, nu s-au invatat minte, adica nu au invatat nimic din lectia crizei din 2008, neluand nicio masura pentru a scapa de creditele in franci. Au preferat sa-si tina clientii prizonieri in niste credite din care nu mai puteau iesi, fara ajutorul bancii, din cauza cresterii datoriei si scaderii ipotecilor.
Ba mai mult, in 2010, odata cu implementarea OUG 50, multe banci au majorat dobanzile la credite, in loc sa le scada. Astfel s-a ajuns in situatia ca OTP Bank sa aiba dobanzi mai mari la creditele in CHF decat la cele in lei (vezi aici detalii).
Diosi a sfatuit clientii sa mai astepte
Bancherii au sperat, cu multa naivitate, intr-o minune care sa readuca cursul franc/leu la niveluri mai joase.
Iata ce spunea Diosi in octombrie 2014, in timp ce guvernul ungar pregatea masuri pentru conversia creditelor iar banca centrala elvetiana se gandea la o noua devalorizare a francului: "Este foarte clar din intentia Bancii Nationale a Elvetiei ca in urmatorii 2-3 ani cursul se va schimba din nou (se va deprecia francul). Creditele ipotecare in CHF sunt credite pe termen lung si nu cred ca acum, cand cursul e fixat la 1,2 CHF pentru 1 Euro, este momentul conversiei. Cand economia europeana se va imbunatati, va fi mult mai bine. Sincer cred ca in 2 ani cursul va fi 1,3-14, sau 1,5 CHF pentru 1 euro." (Vezi aici mai multe detalii)
Seful OTP Bank le recomanda asadar clientilor sa nu apeleze la conversie ci sa mai astepte. Au asteptat iar in ianuarie s-a intamplat din nou: o noua apreciere masiva a francului, cu peste 15%, care a umplut paharul.
Procedand astfel, bancile si-au sapat propria groapa, nefiind capabile sa inteleaga ca mai devreme sau mai tarziu acei clienti prizonieri nu vor mai rezista si vor cauta o cale de scapare, iar fuga lor, chiar si in minoritate, va declansa un seism de mare magnitudine pentru toata piata.
Asa s-a intamplat in Ungaria, unde guvernul a luat masuri administrative pentru conversia tuturor creditelor din franci in forinti, dupa care au urmat replicile din alte tari, inclusiv din Romania. Ceea ce nu a facut decat sa provoace si mai multe pierderi bancilor.
Doar 40% dintre clientii OTP Bank au cerut reducerea dobanzii
OTP Bank se mandreste acum, in raportul anual publicat de banca-mama din Budapesta, ca in Romania “a fost prima care a reactionat dupa decizia bancii centrale elvetiene de a renunta la cursul fix, anuntand in 16 ianuarie ca va reduce dobanda clientilor cu credite in CHF cu pana la 1,5 puncte procentuale, pe o perioada de 3 luni”.
Numai ca, spre deosebire de toate celelalte banci, care au anuntat scaderi de dobanda pentru toti clientii, permanent, OTP a fost singura care a oferit aceasta reducere doar pe o perioada de 3 luni si doar la cererea clientilor, manifestata pana indata de 17 februarie. Insa pana in data de 12 februarie, doar 40% dintre clientii bancii cu credite performante, adica fara intarzieri, au facut cereri pentru scaderea temporara a dobanzii, se arata in raportul bancii-mama.
OTP Bank are credite in franci cu o valoare totala de 442 milioane euro, iar costul reducerii dobanzilor pentru cei 40% dintre clienti se ridica la 660.000 de euro.
Ramane intrebarea: de ce OTP Bank nu a oferit tuturor clientilor reducerea de dobanda, asa cum au procedat restul bancilor? Probabil tocmai in speranta ca doar cea mai mica parte dintre acestia sa auda de oferta respectiva si sa o solicite, ceea ce s-a si intamplat.
Rezulta de aici ca restul de 60% dintre clientii cu credite in CHF la OTP Bank nu au nevoie de o reducere a ratelor, chiar si temporara, in ciuda aprecierii puternice a francului?
Sau au ales sa suporte doar ei acest soc valutar si sa nu imparta cu banca aceasta povara, asa cum toata lumea este de acord, la modul declarativ, inclusiv bancherii?
Sau sa fie la mijloc si alte cauze, precum birocratia aferenta acestor proceduri de reducere a dobanzii si chiar documentatia ce trebuie semnata de client, adica acte aditionale la contractele de credit ce pot include clauze abuzive, precum majoriarea nejustificata a dobanzilor si comisioanelor in perioada anterioara?
Am trimis reprezentantilor OTP Bank cateva intrebari pentru a lamuri situatia creditelor in CHF si efectul reducerii temporare a dobanzii:
- Cati clienti au apelat la facilitatea de reducere a dobanzii cu pana la 1,5 puncte?
- Cu cat s-a redus dobanda clientilor in medie si care a fost impactul asupra ratelor lunare?
- Cati clienti au solicitat conversia din CHF in lei?
- In ce conditii se ofera conversia din CHF in lei?
- Cati clienti ai OTP au credite in CHF?
Raspunsul bancii a fost urmatorul: “Din pacate nu avem aceste info”.