Avocatii si clientii acestora implicati in procese cu bancile, promovati intens de presa si televiziuni, fie pentru audienta fie din ignoranta, trecand cu vederea ca acestia au un interes direct, pecuniar, in aceasta problema, sunt in plina campanie de intoxicare cu franci elvetieni, sperand ca vor castiga si mai mult de pe urma acestui scandal, motiv pentru care lansam o companie de dezintoxicare.

Una dintre manipulari este recentul caz al unei instante de judecata din Buzau, care a admis cererea unui client cu credit in CHF la Piraeus Bank sa-si plateasca ratele la cursul din data acordarii creditului, de 2 lei pentru 1 franc, mult mai mic decat cel din prezent, de peste 4,5 lei/1 franc. Decizia nu este definitiva si a fost contestata la o instanta superioara de catre banca, aceasta precizand ca a castigat toate celelalte procese pe aceeasi speta cu clientii care au dat-o in judecata.

Avocata clientului Piraeus Bank a declarat presei ca judecatorii au luat aceasta decizie pe baza cazului Kasler vs. OTP din Ungaria, in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CURIA) a aratat ca instantele de judecata nationale pot decide daca este abuziva o clauza privind stabilirea cursului de schimb in cazul unui contract de credit.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba: judecatorii nu pot lua decizii care sa modifice pretul unui contract incheiat intre doua parti. Motiv pentru care Curtea Suprema din Ungaria care a judecat cererea Kasler de a se modifica cursul la care achita ratele, ceea ce inseamna schimbarea pretului contractului, a cerut CURIA sa decida daca poate sa nu sa se pronunte in privinta acestui caz. CURIA a decis ca instantele nationale pot lua astfel de decizii, chiar daca au drept consecinta modificarea pretului contractului, dar numai daca este necesara restabilirea echilibrului contractului respectiv. (Vezi aici decizia)

Numai ca respectivul caz Kasler se refera la tipul de curs de schimb practicat de banca pentru plata ratelor, si anume cursul de vanzare a bancii, care a practicat un curs de vanzare, mai mic, atunci cand a acordat imprumutul, si nicidecum de aplicarea cursului din momentul acordarii creditului, cum incearca sa intoxice publicul avocatii din Romania.

Clientii din Ungaria sunt obligati sa ramburseze creditele la cursul de vanzare al bancii, spre deosebire de clientii din Romania, care pot rambursa ratele in valuta in care au obtinut imprumutul, adica direct in franci, pe care-i pot cumpara de orice casa de schimb, nefiind obligati sa cumpere valuta de la banca la care au creditul.

Asadar, instanta din Ungaria nu s-a pronuntat cu privire la rambursarea creditelor la cursul din momentul obtinerii, ci cu privire la tipul de curs pentru plata ratelor: cursul de cumparare practicat de banca sau cursul de vanzare, intre cele doua existand o diferenta de 1-2 procente.

In cazul Kasler vs. OTP este vorba de stabilirea de catre banca a unui curs de schimb diferit in momentul acordarii creditului (curs de cumparare) fata de cursul la care se platesc ratele (de vanzare) si nicidecum de faptul ca ratele trebuie platite la cursul de schimb din data acordarii creditului.

De altfel, guvernul din Ungaria a cerut Curtii Constitutionale sa clarifice acest aspect, si anume daca guvernul poate decide, printr-o lege, ca imprumutatii sa poata rambursa creditele la alt alt curs de schimb decat cel din data achitarii ratelor.

Insa Curtea Suprema din Ungaria (Kuria) a stabilit ca cei care suporta riscul valutar sunt clientii, astfel ca nici autoritatile nici instantele nu pot decide inghetarea cursului din momentul acordarii creditului, cum s-a intamplat in cazul de la Buzau.

In consecinta, Parlamentul Ungariei a adoptat la finalul anului trecut o lege prin care permite conversia creditelor din franci in forinti, dar la cursul oficial al bancii centrale a Ungariei.

De altfel, premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat recent, citat de Reuters, dupa decizia bancii centrale a Elvetiei de a renunta la fixarea francului la un curs de 1,2 franci pentru 1 euro, ca statul ungar nu poate interveni pentru a-i ajuta pe clientii bancilor, iar acestia trebuie sa negocieze cu bancile, in conditiile in care justitia din Ungaria a stabilit ca imprumutatii trebuie sa suporte riscul valutar.

Bancile suporta riscul dobanzii, iar clientii riscul valutar

La randul sau, Mateusz Szczurek, ministrul de Finante al Poloniei, a declarat, citat de Bloomberg, ca in problema creditelor in franci elvetieni ar trebui mentinuta o simetrie in care bancile suporta riscul dobanzii iar clientii riscul cursului de schimb.

Autoritatile poloneze fac presiuni asupra bancilor sa reduca dobanzile la creditele in franci elvetieni, dupa ce Banca Centrala a Elvetiei a redus dobanda la -0,75%, odata cu renuntarea la cursul de schimb fix fata de euro.

Pot clientii suporta socul riscului valutar? Nu! Si atunci ce facem?

Numai ca, in conditiile cresterii puternice a cursului valutar, dublarea valorii francului fata de nivelurile dinainte de criza, se pune problema daca cei care au credite pot suporta acest soc. Raspunsul este clar: nu. Si atunci, care este solutia? Pentru ca nici bancile nu castiga nimic daca nu incaseaza ratele la credite. Si am vazut asta la Volksbank.

In Ungaria, guvernul si bancile au ajuns la un acord pentru a suporta o parte din respectivul soc, ajutand clientii sa-si schimbe creditele din CHF in forinti, dar la cursul oficial al bancii nationale a Ungariei, mai mic decat cel al bancilor, dar nu la un curs mult mai mic sau chiar cel din momentul acordarii creditului, cum apar dezinformari pe la televiziunile romanesti.

Intr-adevar, in 2011, guvernul ungar a mai luat o masura pentru a-i ajuta pe cei cu credite in CHF, permitandu-le sa-si ramburseze integral creditul la o rata de schimb mai mica decat cea din acel moment (Vezi aici detalii).

In Romania, Volksbank si BNR s-au gandit, de asemenea, la o solutie de conversie in lei, prin care banca suporta o parte din cost, prin reducerea datoriei cu aproximativ 30%, astfel incat rata la lei sa fie la acelasi nivel ca cea in franci.

Iar acum, dupa cum am vazut, autoritatile din Polonia si din Romania (vezi declaratia premierului Ponta), preseaza bancile sa suporte o parte din costurile cursului de schimb, fie prin scaderea dobanzii la credit fie prin inghetarea cursului la nivelul de la finalul anului trecut, cum a decis Volksbank.

Solutii populiste precum conversia la cursul din data acordarii sau falimentul persoanelor fizice, fireste ca nu sunt viabile, fiind chiar ilegale, dupa cum am vazut.