Abia dupa 6 ani de la izbucnirea crizei, timp in care foarte multi detinatori de credite ipotecare au fost amenintati cu executarea silita sau chiar au fost dati afara din case pentru ca nu si-au mai putut plati ratele la credite, autoritatea de supraveghere a pietei bancare europene (EBA) reactioneaza.

Aceasta a adoptat un set de recomandari pentru cazurile de restante la credite si executari silite (Guidelines on arrears and foreclosure), ce vor completa Directiva creditelor ipotecare – The Mortgage Credit Directive (MCD) adoptata in acest an si care trebuie transpusa de statele membre UE, asasar inclusiv de Romania, pana cel mai tarziu 21 martie 2016.

Articolul 28 al Directivei prevede ca statele membre trebuie sa adopte masuri pentru a incuraja creditorii sa ofere restantierilor la credite conditii rezonabile pentru a-i ajuta sa ramburseze datoriile inainte de a initia procedurile de executare silita si vinderea locuintelor.

Recomandarile EBA includ doua tipuri de masuri pe care bancile trebuie sa le adopte in cazul restantierilor:

1. masuri de preventie si informare a clientilor
2. masuri efective de reducere sau amanare a datoriilor

Astfel, bancile trebuie sa stabileasca proceduri pentru detectarea timpurie a clientilor care ar putea avea dificultati in rambursarea creditelor. De asemenea, bancile trebuie sa stabileasca politici si proceduri pentru administrarea eficienta a creditelor si clientilor cu dificultati de rambursare. In acest scop, bancile vor fi obligate sa-si specializeze angajatii care se ocupa de problema restantelor la credite.

A flavour of humanity

Unele prevederi ale recomandarilor EBA stabilesc niste reguli privind relatia dintre banca si client ca si cum pana acum cele doua parti ar fi fost in razboi si nu ar fi existat niciun fel de comunicare sau dialog, relatia bazandu-se exclusiv pe prevederile contractului. Ceva de gentul: “ti-am dat bani, respecta contractul sau te execut silit daca ramai in urma cu ratele”.

Regulile se schimba acum si prind o aroma de protectia sociala, mai umanitara: “Cand un consumator are dificultati in chitarea ratelor, creditorul trebuie sa comunice cu consumatorul pentru a afla de ce au aparut dificultatile, astfel incat creditorul sa poata lua masurile adecvate”.

Iar intalnirile cu clientii trebuie sa se realizeze intr-un regim de confidentialitate: “Creditorul ar trebui sa organizeze intalnirile cu consumatorii intr-un regim privat, tinand cont de legislatia privind protectia datelor personale si fara a divulga date personale altor parti fara consimtamantul consumatorului”.

Informarea consumatorilor cu privire la problemele de rambursare a creditelor trebuie sa contina cel putin urmatoarele elemente:

a) numarul ratelor neplatite sau platite partial
b) valoarea totala a restantei
c) penalizarile aferente intarzierii platilor
d) importanta comunicarii dintre consumator si creditor pentru rezolvarea problemei

Ghidul EBA impune bancilor sa ia in considerare particularitatile individuale ale fiecarui consumator, drepturile si interese acestuia si capacitatea de plata a acestuia inainte de a decide modalitatile prin care le poate usura situatia (forbearance), adica sa le acorde concesii fata de prevederile contractuale.

Concesiile includ:

1. refinantarea partiala sau totala a creditului
2. modificarea termenilor contractului de credit, ce pot include urmatoarele masuri:
- extinderea perioadei de creditare;
- schimbarea tipului de credit ipotecar;
- amanarea partiala sau totala a ratelor pentru o anumita perioada;
- modificarea dobanzii
- oferirea unei scutiri de plata a ratelor (payment holiday)

Avem nevoie de solutii eficiente pentru clientii cu probleme

De toate aceste masuri am auzit ca le aplica si bancile romanesti, cu exceptia ultimelor doua: reducerea dobanzii si scutirea de la plata ratelor pe o anumita perioada, ceea ce inseamna practic o reducere a valorii datoriei.

Adica tocmai cele mai eficiente masuri ce pot fi luate pentru a salva pe cineva cu adevarat de la problema supraindatorarii si continuarea relatiei bune cu banca, prin plata in continuare a ratelor, dar la niveluri mai mici, conform noilor conditii economice mai dificile.

Bancile romanesti au tot vorbit, de exemplu, despre amanarea cu 3 sau 6 luni a platii ratelor la un credit, care insa se adaugau ulterior datoriei si rata totala devenea si mai mare, sau prelungirea perioadei de creditare, care insa nu avea ca efect o scadere semnificativa a ratei lunare astfel ca nu rezolva problema, dimpotriva, o agrava, intrucat datoria totala devenea si mai mare.

Nu s-au vazut solutii cu adevarat salvatoare pentru clientii unor banci cu multe credite nepeformante, la niveluri de 30% sau chiar mai ridicate, cum a fost cazul, de exemplu,la Volksbank, pentru a se ajunge la o solutie eficienta pentru rezolvarea problemelor.

Poate ca acum, in al 7-lea an dupa criza, autoritatile romane vor implementa directiva europeana astfel incat sa gaseasca solutii cu adevarat eficiente pentru rezolvarea problemei celor care nu-si pot plati creditele ipotecare din Romania.