Daca v-ati intrebat de ce reprezentantii BNR sustin cu atata ardoare aderarea Romaniei la Uniunea Bancara din 2017 si adoptarea monedei euro din 2019, in contrast cu alte tari vecine, precum Polonia si Ungaria, care nu s-au aratat pana acum prea interesate de a face parte in urmatorii ani din niciuna dintre cele doua structuri europene, raspunsul ar putea fi legat de finalizarea, in septembrie 2015, a prezentului acord stand-by de tip preventiv cu FMI, acord suspendat in prezent.

Desi cei mai multi analisti sunt de parere ca Romania nu ar trebui sa renunte la ancora de stabilitate si credibilitate a FMI, pentru a se asigura continuarea reformelor structurale din economie, situatia macroeconomica foarte buna a tarii ne-ar putea permite ca de anul viitor sa schimbam relatia cu FMI: nu sa intrerupem legaturile cu acesta, ci sa avansam la un nou tip de acord, mai putin restrictiv, precum cel pe care-l are Polonia, si anume Flexible Credit Line (FCL).

Renuntarea la actualul acord tip stand-by, cel mai sever din punct de vedere al conditionalitatilor, este previzibila, dupa ce anul trecut autoritatile romane au ajuns sa-l semneze cu mare greutate, precizand ca este de tip preventiv, adica fara a se utiliza niciun ban din linia de credit, ceea ce s-a si intamplat pana acum.

De altfel, nici nu mai avem nevoie de o noua finantare de la FMI, intrucat nu mai avem probleme cu balanta de plati, asa cum am patit-o dupa intrarea in criza din 2008, cand deficitul de cont curent a ajuns la 14% din PIB. In acelasi timp, BNR are o rezerva confortabila de rezerve valutare, care acopera 7 luni de importuri, fata de un standard intre 4 si 6 luni, cursul este stabil, indicatorii macroeconomici sunt foarte buni, iar datoria pe termen scurt, o alta problema, este in scadere.

Cu toate acestea, Romania are in continuare nevoie de acore care sa-i asigure continuarea reformelor structurale, acestea urmand a fi preluate de programele cu Uniunea Europeana, care sunt suficiente, nemaifiind nevoie de un program special in acest sens, cum a fost acordul cu FMI.

Noile ancore vor fi asadar Uniunea Bancara si moneda Euro.

Programul cu FMI nu ar trebui insa incheiat inainte de termen, ci la timp, adica in septembrie 2015, si in mod corect, pentru a mentine increderea investitorilor.

In aceste conditii, discutiile guvernului si a a BNR cu FMI se concentreaza pe problemele structurale. Cei de la banca centrala vorbesc despre restructurarea sectorului bancar, care trebuie sa-si curete bilanturile si sa-si asigure o solvabilitate adecvata, in timp ce guvernul discuta despre reformele structurale din sanatate, invatamant, companiile de stat, constructia infrastructurii, impozitele si taxele, formarea bugetului. Aici problemele sunt mai mari, intrucat in contextul alegerilor prezidentiale bugetul inca nu este finalizat si nu se stie cine se ocupa de acesta, in acest sens urmand a se purta discutii cu o delegatie FMI care vine la Bucuresti la inceputul lunii decembrie.

Guvernul are bani dar nu stie cum sa-i cheltuie

Daca guvernul nu va dori sa majoreze taxele, asa cum s-a angajat, atunci va trebui sa negocieze cu FMI un deficit bugetar mai ridicat decat cel programat. Insa problema guvernului este ca dispune de foarte multe lichiditati, care se vad si in contul trezoreriei de la BNR, ceea ce inseamna ca are bani si nu stie cum sa-i cheltuie.

De altfel, surplusul de valuta de la trezoreria statului si intrarea de capital strain in contextul crizei au determinat stailitatea si chiar aprecierea leului, chiar si in perioada alegerilor, ceea ce l-a determinat pe guvernatorul Isarescu sa exclame surprins a leul sta tolanit fara sa-i pese de campania electorala, sugerand ca o usoara depreciere ar fi de dorit.