Bancile romanesti vor fi supuse in 2015 unui exercitiu de evaluare cuprinzatoare (Asset Quality Review – AQR) fara precedent, urmat de un test de stres, dupa modelul celor realizate recent la nivel european, pentru a satisface cerintele Bancii Centrale Europeane (BCE) inainte ca aceasta sa preia supravegherea directa a celor mai mari banci romanesti, cel mai probabil primele trei (BCR, BRD si Banca Transilvania), dupa aderarea Romaniei la Uniunea Bancara, din 2017. Restul bancilor vor fi supravegheate in continuare de catre BNR.

Virgil Dăscălescu (foto), sef serviciu in cadrul Direcţiei Stabilitate din BNR, a declarat astazi, in cadrul seminarului EU-Cofile, ca exista doua variante ce urmeaza a fi stabilite pentru modul de realizare a exercitiului: una ca BNR sa realizeze AQR urmand ca BCE sa-l recunoasca, iar a doua varianta ca exercitiul sa fie facut de BCE cu ajutorul BNR.

Toate bancile romanesti ce urmeaza a fi supravegheate direct de BCE vor fi supuse evaluarii cuprinzatoare. Bancile ce nu vor fi supravegheate de BCE vor trece si ele printr-un proces de evaluare, dar nu conform rigorilor BCE, pentru ca acesta este un proces de durata, costisitor, si trebuie analizate costurile si beneficiile unui asemenea exercitiu, a precizat acesta.

“Se doreste o transparenta cat mai ridicata, pentru ca sectorul bancar romanesc nu se confrunta cu probleme structurale si al indicatorilor de prudenta bancara, nu exista motive pentru care sa ne ascundem”, a spus Dascalescu.

Implicații ale exercitiului de evaluare AQR derulat de BCE  in acest an asupra bancilor din Romania

Exercitiul de evaluare a activelor (AQR) derulat recent de BCE la nivelul bancilor din zona euro a implicat parțial un număr de 12 filiale din Romania ale unor instituții de credit din zona euro, prin efectuarea unor module din cadrul exercițiilor de evaluare a calității activelor, în functie de relevanța portofoliilor acestora la nivelul băncilor consolidante.

Filialele din România ale băncilor europene care au întampinat dificultăți în menținerea unui nivel adecvat al ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază într-o eventuala materializare a scenariului advers nu ar întampina dificultăți în condițiile scenariului, conform ultimului exercițiu de testare la stres desfășurat de BNR.

Consecința a insuficienței riscurilor acoperite, modulelor derulate la nivelul filialelor din Romania în cadrul exercițiilor AQR la care au fost supuse băncile parinte precum și ca urmare a neimplicării directe a filialelor din Romania în cadrul exercițiilor de testare la stres desfășurate la nivel european, ajustările efectuate la nivel local nu pot ține locul unei evaluări cuprinzătoare în scopul inițierii cooperării strânse.

Intrucat in cadrul exercitiului de evaluare au participat un numar restrans de banci romanesti, selectia portofoliilor supuse analizei a fost insuficienta, modulele desfasurate au fost mai putine decat in manualul BCE, este de asteptat ca BCE sa solicite un exercitiu de evaluare cuprinzatoare in 2015 si la nivelul subisidarilor din Romania care au trecut partial, incomplet, prin acest exercitiu in 2014, a spus reprezentantul BNR.

In perioada urmatoare se va clarifica impreuna cu BCE ce anume se va intampla in 2015. Obiectivul ar fi ca pana la finele anului exercitiul AQR sa fie finalizat iar aderarea la Uniunea Bancara sa aiba loc undeva la finele lui 2016, inceputul lui 2017, a adaugat Dascalescu.

In urma exercitiului de testare la stres efectuat de catre BNR putem afirma ca toate filialele bancilor-mama din zona euro ar rezista cu succes unui soc al scenariului advers, a mentional oficialul BNR: "Nivelul solvabilitatii este ridicat la nivelul sistemului, ultima cifra este de 17,1% la septembrie 2014 si probabil ca nivelul va creste pana la finele anului pe fondul recunoasterii auditarii profitului si incorporarii acestuia in fondurile proprii."

O alta componenta care contribuie la cresterea graduala a indicatorului de solvabilitate pentru bancile romanesti este prezenta filtrului prudential care a aparut in urma implementarii standardelor de contabilitate IFRS si care au generat o recunoastere prudenta sub forma unei diferente dintre provizioanele vechi aferente riscului de credit si provizioanele constituite conform IFRS, diferente care nu au fost recunoscute sub forma de capital pentru determinarea indicatorului de prudenta bancara.

In urma adoptarii pachetului legislativ CRD IV, aceste deduceri sunt diminuate gradual pana la eliminarea completa in 2019, deci se recunosc sub forma de capital cate 20% din nivelul filtrelor prudentiale in cadrul indicatorului de solvabilitate. "Si atunci fata de acest nivel de 17,1% putem afirma ca mai exista un amortizor suplimentar de capital, ce contribuie la cresterea solvabilitatii", spune Dascalescu.

Bancile romanesti au trecut prin doua teste in acest an

La bancile romanesti in acest an s-au derulat doua tipuri de exercitii. Unul care avea in vedere acoperirea unor anumite module din cadrul exercitiului de AQR la nivelul filialelor din Romania ale bancilor din zona euro in scopul aderarii la Uniunea Bancara, in functie de ce s-a considerat relevant ca risc, mentioneaza Dascalescu.

Un alt exercitiu de tip AQR s-a desfasurat in urma unor initiative luate intern de BNR, la nivelul celor 3 institutii de credit cu capital romanesc care nu au parinti in zona euro, pentru evaluarea practicilor contabile, respectiv a modului in care sunt evaluate garantiile si s-a cerut verificarea independenta de catre auditori externi, pentru ca BNR sa se asigure asupra faptului ca ajustarile pentru depreciere sunt determinate conform standardelor.

Ajustarile la unele banci sunt facute in mod particular pentru ca se doreste ca in momentul in care se va initia exercitiul de evaluare, bancile sa aiba deja constituite provizioanele, acestea sa fie la un nivel adecvat, sa existe siguranta ca nu exista pierderi semnificative care nu au fost recunoscute de banci.

Practic se incearca ca inainte de a se intra in exercitiul de evaluare cuprinzatoare sa existe o reflectie cat mai buna a nivelului actual al pierderilor, a precizat oficialul BNR.

In urma rezultatelor obtinute la AQR pot rezulta diverse deficite de capital la nivelul bancilor ce pot fi eliminate fie prin majorari de capital fie prin reducerea cerintei de capital prin reducerea dimensiunii bilantului, a expunerilor care atarna greu in activele ponderate la risc, dar si alte solutii, precum fuziuni.

Cum va adera Romania la Uniunea Bancara

Spre deosebire de Uniunea Bancara aplicata la nivelul tarilor care au adoptat moneda euro (zona euro), pentru restul statelor, inclusiv Romania, Uniunea Bancara imbraca alta forma, cea a cooperarii stranse si voluntare. Ceea ce inseamna ca in orice moment un stat care nu este membru al zonei euro poate sa adere la Uniunea Bancara, respectiv sa intrerupa procesul de cooperare cu BCE.

Uniunea Bancara este reglementata de Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS), care a intrat in vigoare din 4 noiembrie 2014, fiind format din autoritățile naționale de supraveghere și BCE. Acesta asigură centralizarea procesului de supraveghere bancară, cu asumarea de către BCE a supravegherii directe în cazul instituțiilor de credit considerate a fi semnificative.

BCE supravegheaza doar bancile mari, considerate semnificative, restul urmand a fi supravegheate in continuare de catre BNR.

Criterii pentru determinarea caracterului de instituție de credit semnificativă:

- Valoarea totală a activelor instituției de credit depășește 30 de miliarde de euro sau reprezintă cel puțin 20% din PIB-ul statului membru;
- Prezintă o importanță deosebită pentru economia Uniunii Europene sau pentru economia statului membru; 
- Desfășoară activități transfrontaliere semnificative, în condițiile în care activul total al instituției de credit depășește 5 miliarde de euro;
- Beneficiază sau a solicitat finanțare din partea Mecanismului European de Stabilitate sau a primit suport din partea Facilității Europene de Stabilitate Financiară.

In cazul Romaniei, aceste criterii nu sunt suficiente pentru a determina daca BCE va considera bancile romanesti ca fiind semnificative, precizeaza Dascalescu.

“Chiar daca se indeplinesc criteriile descrise, tinand cont de dimensiunea unei banci, s-ar putea ca BCE sa lase in continuare supravegherea la nivelul autoritatilor nationale competente. In principiu, primele trei cele mai semnificative, cele mai mari banci, sunt in general supravegheate direct de catre BCE. Cele mai mari trei banci sau cele mai importante nu sunt clasificate astfel strict dupa cota de piata, de aceea urmeaza a se stabili care sunt aceste trei institutii de credit cel putin ce vor fi supravegheate de BCE in cadrul cooperarii stranse si daca sau nu vor fi si alte banci supravegheate de BCE. Pentru ca sistemul bancar romanesc este dominat de catre banci cu parinti in zona euro, filialele acestor banci din zona euro pot fi considerate semnificative si supravegheate de catre BCE in cadrul cooperarii stranse.

Si subsidiarele unor grupuri bancare sunt supravegheate in mod direct de catre BCE. Iar pentru ca Romania va intra in Uniunea Bancara sub forma cooperarii stranse, si subsidiarele din Romania cel mai probabil vor fi supravegheate tot de BCE, insa acest aspect urmeaza a fi clarificat in urmatoarele zile in cadrul unei intalniri cu specialisti de la BCE”, a spus reprezentantul BNR.

Ce inseamna "Cooperarea stransa"

Coopearea stransa se desfasoara in felul urmator, explica Dascalescu: in prima faza, toate demersurile cu implicatii intr-o forma sau alta sunt dezbatute in cadrul Comitetului de supraveghere din cadrul MUS iar apoi sunt supuse analizei si aprobarii Consiliului Guvernatorilor. In masura in care exista divergente cu un stat din afara zonei euro, de exemplu prin decizia de a se aplica anumite masuri macroprudentiale care ar putea afecta statul respectiv, chiar daca statul nu are drept de vot in cadrul Consiliului Guvenatorilor, poate participa in cadrul acestuia pentru a-si expune punctul de vedere. Sigur ca in cazul unor divergente extreme si a nealinierii politicii macroprudentiale a BCE cu cea dusa de statul din afara zonei euro, se poate ajunge la ruperea cooperarii stranse.

Avantajele cooperarii sunt date de faptul ca esti la masa cu decidentii, iti poti impune astfel punctul de vedere, ai avantaje legate de reducerea costului de finantare, o incredere mai mare in institutiile de credit, faptul ca bancile chiar daca nu pot fi capitalizate din Mecanismul European de Stabilitate, au in schimb acces la fondurile de rezolutie.

Suportul legal al Uniunii Bancare

- Regulamentul UE nr 1024/2013 al Consiliului Uniunii Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit;
- Regulamentul nr 468/2014 al BCE de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului Unic de Supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente.

În cazul statelor din afara zonei euro, aderarea la Uniunea Bancară îmbracă forma cooperării strânse cu autoritățile naționale competente din statele membre a caror monedă nu este euro, conform Deciziei BCE nr. 5/2014, care acoperă 
- procedura de stabilire a cooperării strânse;
- modelul și conținutul solicitării care trebuie facută de un stat care dorește să inițieze o cooperare strânsă;
- evaluarea de către BCE a solicitării de inițiere a cooperării strânse;
- stabilirea deciziei și suspendarea sau încetarea cooperării strânse.

BCE are posibilitatea, cu scopul aderarii la Uniunea Bancara, sa desfasoare propria evaluare cuprinzatorare solicitand autoritatii de supraveghere (BNR) datele necesare desfasurarii sau poate recunoaste exercitiul de evaluare efectuat de un stat, cu anumite amendamente.

Intrarea in Uniunea Bancara nu confera statelor din afara zonei euro aceleasi drepturi si obligatii ca statelor din zona euro. E vorba in mod particular de MUS. Din pacate reprezentarea statului din afara zonei euro este limitata la nivelul Consiliului de Supraveghere si statul nu-si poate exprima opinia in cazul unor decizii cu privire la supraveghere si la nivelul Consiliului Guvernatorilor, inainte de intrarea in zona euro. De asemenea, apartenenta la MUS nu permite accesul unui stat din afara zonei euro la finantarea pentru recapitalizarea bancilor oferit de Mecanismul European de Stabilitate.

Odata intrat in MUS statul intra automat si in Mecanismul Unic de Rezolutie (MUR), asigurat pentru asigurarea unui cadru de redresare a bancilor in pericol de insolventa, cu scopul minimizarii recapitalizarii cu bani publici.

MUR permite accesarea Fondului Unic de Rezoluție de către toate statele membre, pentru rezoluția instituțiilor de credit aflate sub prevederile Directivei privind Redresarea și Rezoluția (BRRD).

Exercițiul de evaluare cuprinzătoare (AQR)

Descris de Banca Centrală Europeană ca o verificare a sănătății financiare a instițutiilor de credit.

S-a desfășurat între noiembrie 2013 și octombrie 2014, ca etapă premergătoare intrării în funcțiune a MUS.

Conform BCE, obiectivele exercițiului de evaluare cuprinzătoare au fost:

- Asigurarea unui nivel adecvat al indicatorilor de prudență bancară specifici instituțiilor de credit supravegheate, prin identificarea și implementarea măsurilor necesare pentru asigurarea unei solvabilități adecvate pe termen mediu;
- Creșterea gradului de transparență – prin îmbunătățirea calității informațiilor disponibile asupra condiției curente a instituțiilor de credit, pentru o mai bună evaluare a solvabilității acestora;

- Restaurarea încrederii – prin asigurarea tuturor entităților afectate de activitățile instituțiilor de credit de ca aceasta sunt sănătoase și demne de încredere ulterior implementării măsurilor de remediere identificate.

Etape

- Efectuarea unui exercitiu de evaluare a calității activelor; 
- Derularea unui exercițiu de testare la stres a solvabilității.

În funcție de rezultatele obținute în urma exercițiului de evaluare cuprinzătoare, instituțiile de credit care consemnează un nivel al ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază situat sub nivelul minim acceptat conform scenariilor considerate vor proceda în perioada următoare la măsuri destinate eliminării deficitului de capital:
- majorări de capital din surse private;
- reducerea dimensiunii bilanțului;
- fuziuni.

Exercitiile de evaluare cuprinzatoare au fost desfasurate pentru prima data in contextul programelor de asistenta financiara acordate de FMI, Banca Mondiala.

AQR Etapa 1: Evaluarea proceselor, politicilor și practicilor contabile

Evaluarea corectitudinii modului de determinare a valorii juste din perspectiva ierarhiei tehnicilor utilizate pentru determinarea acesteia;

Verificarea modului de clasificare a activelor financiare (ex: active financiare disponibile în vederea vânzării);
- Abordările utilizate pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere;
- Tratamentul expunerilor neperformante și expunerilor clasificate ca “forborne”.

AQR Etapa 2: Istoricul creditelor si verificarile de integritate a datelor

Informații referitoare la clasificarea pe segmente, statut și serviciul datoriei.

AQR Etapa 3: Eșantionarea

- În cadrul AQR-ului desfășurat la nivel european, portofoliile examinate au depășit 50% din totalul activelor ponderate la risc pentru toate instituțiile de credit supuse evaluării cuprinzătoare;

- Eșantionarea este efectuată în funcție de specificul expunerilor (clasificare, acoperire cu provizioane etc.);

- Dimensiunea eșantionului trebuie să fie suficient de mare și acesta trebuie sa fi reprezentativ pentru asigurarea validității concluziilor la nivelul întregului portofoliu de credite;

- Determinarea dimensiunii este dependentă de omogenitatea portofoliului (-), riscul acestuia (+), numărul total de debitori (+) și nivelul concentrării pe debitor (-).

AQR Etapa 4: Evaluarea dosarelor de creditare

- Verificarea corectitudinii clasificării expunerilor constituie prin credite (încadrarea corectă în segmentele reglementate, statutul creditelor, deprecierea creditelor, stabilirea unui nivel adecvat în cazul ajustărilor specifice pentru depreciere;

- Acest modul este utilizat pentru identificarea situațiilor în care pierderea nu s-a materializat, dar este probabilă, respectiv pentru estimarea nivelul așteptat al pierderilor viitoare, în vederea utilizării în cadrul exercițiului de testare la stres;

- Examinarea dosarelor de creditare acoperă toate formele de creditare, inclusiv operațiunile de leasing financiar și finanțările specializate și expunerile extra-bilanțiere.

AQR Etapa 5: Evaluarea garanțiilor și a bunurilor imobiliare

- Presupune colateralului pentru toți debitorii selectați în cadrul eșantionului pentru care nu există o evaluare recentă efectuată de o terță parte;

- Datorita impactului, modulul trebuie finalizat anterior altor module ale exercițiului.

AQR Etapa 6: Extrapolarea rezultatelor modulului de esantionare

- Utilizarea rezultatelor etapei de eșantionare și extrapolarea acestora la nivelul întregului portofoliu, în scopul determinării adecvării gradului de acoperire cu provizioane la nivelul întregului portofoliu;

- Extrapolarea este efectuată asupra unor categorii omogene de active.

AQR Etapa 7: Analiza ajustărilor pentru depreciere la nivel colectiv

- Respectarea pe fond a prevederilor standardului internațional de contabilitate IAS 39; 

- Modulul presupune revizuirea modelelor utilizate pentru ajustări colective atât în cazul creditelor depreciate de valoare scăzută cât și pentru portofoliul de credite performante.

AQR Etapa 8: Evaluarea modului de determinare a valorii juste pentru anumite instrumente financiare având lichiditate scăzută (active financiare de nivel III)

- Reevaluarea riguroasă a anumitor expuneri clasificate ca aparținând nivelului III, în funcție de importanța acestora (gradul de materialitate pentru instituția de credit supusă evaluării);

- Pentru instituțiile de credit având portofolii de tranzacționare semnificative, presupune o evaluare calitativă a proceselor esențiale (verificare independentă a modelelor de prețuire, modului de aprobare a anumitor produse etc.);

În cazul instituțiilor de credit din România, această etapă este mai puțin relevantă, ca urmare a complexității reduse a instrumentelor financiare derivate utilizate.

AQR Etapa 9: Determinarea valorii ajustate a ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază în urma exercițiului

- Instituțiile de credit nu vor proceda la modificarea situațiilor financiare încheiate la finele anului decat în eventualitatea în care sunt depistate nereguli contabile;

- Instituțiile de credit vor opera modificări ale volumului provizioanelor pentru facilitățile de creditare acoperite cu provizioane la nivel individual sau colectiv; pentru provizioanele colective, este așteptată corectarea modelelor și procedurilor în eventualitatea absenței unor aspecte esentiale cerute de regulile contabile;

Anumite diferențe rezultate în urma exercițiului AQR nu au implicații contabile imediate: provizioanele generate de extrapolarea rezultatelor obținute din analiza eșantioanelor la nivelul întregului portofoliu sunt luate în considerare prin afectarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 de bază utilizat mai departe, în cadrul exercițiului de testare la stres;

Daca la finele orizontului analizat conform cele de-a doua etape (testarea în condiții de stres a adecvării la riscuri a capitalului) instituțiile de credit vor consemna un nivel al ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază situat peste pragul minim reglementat, diferențele menționate nu vor genera cerințe suplimentare de capital.

AQR Etapa 10: Etapa de asigurare a calității exercițiului, cu asumarea răspunderii de către autoritățile naționale competente

Obiectivele testării la stres:

- Proiecția pierderilor pe orizontul analizat; 
- Estimarea cheltuielilor cu provizioanele; 
- Evoluția profitabilității instituțiilor de credit în condiții de stres;
- Evoluția indicatorilor de solvabilitate.

Principalele riscuri acoperite de exercițiul de de testare la stres: 

- Riscul de credit; 
- Riscul de piață;
- Impactul unui șoc asupra costurilor de finanțare; 
- Riscul suveran; 
- Riscul de securitizare; 
- Riscuri asociate veniturilor, altele decât cele din dobânzi.

Scenariile utilizate în cadrul exercițiului de testare la stres a solvabilității:

- Scenariul de bază a acoperit un orizont de 3 ani și a avut ca suport previziunile macroeconomice din iarna anului 2014 ale Comisiei Europene (acoperind o perioadă de 2 ani), complementate de ipoteze tehnice privind nivelul consemnat în cel de-al 3-lea an;

- Scenariul advers (creat sub coordonarea Comitetului European de Risc Sistemic) a captat viziunea la acel moment asupra riscurilor sistemice care ar putea afecta sistemul financiar european și presupune exprimarea șocurilor sub formă de deviații față de scenariul de bază;

Scenariile au presupus estimarea traiectoriilor urmate de variabile macroeconomice și financiare precum: creșterea economică, indicele armonizat al prețurilor de consum, rata șomajului, ratele de dobândă și prețurile acțiunilor

Sursele de șoc

De natură globală: creșterea aversiunii la risc urmată de lichidarea deținerilor de instrumente financiare și reprețuirea activelor financiare; declinul comerțului global cu afectarea economiilor emergente; deprecierea monedelor și șocuri de finanțare pentru țările din centrul și estul Europei;

Specifice UE: șocuri generate de scăderea încrederii consumatorilor (afectând și pretul bunurilor imobiliare); reapariția diferențierii între randamentelor titlurilor suverane; accesul limitat ;i in condiții economice nefavorabile la finanțare.

Ipoteze asupra bilantului institutiilor de credit

Ipoteza de creștere nulă a activelor bilanțiere aplicată la nivel individual, subconsolidat și consolidat;

Activele și pasivele care ajung la maturitate pe orizontul de analiză sunt înlocuite cu instrumente similare din punct de vedere al tipului, calității si maturității reziduale cu cele aflate în bilanț la începutul perioadei analizate;

Activele neperformante sunt menținute în bilanț pe toată perioada exercitiului;

Instituțiile de credit mențin aceeași structură a expunerilor și model de afaceri pe toată perioada analizată.

Exercițiul de evaluare cuprinzătoare:

Unitatea de măsură utilizată pentru exprimarea impactului și nivelul minim acceptat al indicatorului:

- Impactul a fost exprimat sub forma evoluției ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază;

- Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a fost definită în funcție de anul din orizontul de timp la care se referă exercițiul (ținând cont de dispozițiile tranzitorii generate de implementarea pachetului legislativ CRR/CRD IV aplicabile în decembrie 2013, decembrie 2014, decembrie 2015 și decembrie 2016).

Pragurile minime acceptate pentru toate instituțiile de credit participante au fost:

- O rată a fondurilor proprii de nivel 1 de bază de 8% conform scenariului de bază; 
- O rată a fondurilor proprii de nivel 1 de 5,5% conform scenariului advers