Solvabilitatea sistemului bancar romanesc ar ramane confortabil peste nivelul minim reglementat, de 8%, arata un test de stres asupra bancilor romanesti derulat de BNR, cu un scenariu sever de recesiune economica si devalorizaea puternica a monedei nationale in urmatorii trei ani.

Scenariul advers a luat in calcul o recesiune persistenta a economiei romanesti in urmatorii 3 ani, cu o scadere a PIB-ului intre 0,7% si 1,8% in fiecare an, o depreciere puternica a leului, cu 15% fata de euro si reducerea cu 10% a pretului locuintelor.

Un număr restrâns de instituţii de credit de talie mică s-ar confrunta cu probleme, necesitând un aport suplimentar de capital pentru menţinerea indicatorilor de solvabilitate la nivelul minim reglementat, arata raportul de stabilitate financiara al BNR.

Metodologia testului de stres

Conform unei metodologii dezvoltate în colaborare cu FMI, BNR desfăşoară periodic exerciţii de testare la stres a gradului de adecvare a capitalului instituţiilor de credit, se arata in raportul de stabilitate financiara al BNR.

În anul 2014, o modificare importantă survenită în modul de exprimare a impactului unor şocuri macroeconomice asupra capitalului instituţiilor de credit derivă din obligativitatea instituţiilor de credit de a menţine în permanenţă niveluri minime ale ratei fondurilor proprii de nivel 1 de bază, ratei fondurilor proprii de nivel 1, respectiv ratei fondurilor proprii totale de peste 4,5%, 6% şi 8%.

Exerciţiile de testare la stres presupun atât estimări ale rezultatelor operaţionale care ar fi consemnate de instituţiile de credit cât şi ale cheltuielilor generate de ajustările pentru depreciere conform scenariilor analizate; concomitent sunt estimate câştigurile şi pierderile nerealizate generate de activele disponibile în vederea vânzării, care afectează fondurile proprii şi, implicit, indicatorii de solvabilitate.

Scenariile au în vedere modificarea parametrilor de risc (probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, creşterea părţii negarantate a expunerilor) în urma evoluţiei adverse a factorilor macroeconomici, cât şi ipoteze extrem de severe cu privire la evoluţia factorilor determinanţi pentru riscul de piaţă (deprecierea cursului de schimb, deplasări ascendente ale curbei randamentelor cu impact asupra elementelor cu venit fix, creşterea semnificativă a costurilor de finanţare survenită ca urmare a percepţiilor negative asupra riscului suveran, scăderea valorii de piaţă a imobilelor, imposibilitatea transferului costurilor adiţionale în nivelul marjelor percepute la creditele noi).

Cel mai recent exerciţiu de testare la stres a solvabilităţii acoperă un orizont de 3 ani (2014 T1 – 2016 T4) şi are la bază scenariile macroeconomice şi macrofinanciare utilizate de Autoritatea Bancară Europeană.

Scenariul advers are în vedere reintrarea într-o recesiune persistentă (creştere economică de -1,4 % în 2014, -1,8% în 2015 şi -0,7 la sută în 2016, la finele celor 3 ani deviaţia cumulativă faţă de scenariul de bază fiind de 10 puncte procentuale), o depreciere puternică a monedei naţionale în raport cu euro (15 la sută), creşterea randamentului pe termen lung solicitat de investitori pe piaţa titlurilor de stat (şoc iniţial de 160 de puncte de bază, cu o uşoară estompare graduală a şocului până la 120 puncte de bază la finele celui de-al treilea an), scăderea valorii de piaţă a acţiunilor (aproximativ 15% faţă de scenariul de bază), scăderea valorii de piaţă a locuinţelor cu 10 la sută faţă de scenariul de bază, creşterea şomajului cu aproximativ 2 puncte procentuale.

Scenariul are la bază ipoteza unui bilanţ static, abordare considerată conservatoare din perspectiva instituţiilor de credit aflate în proces de restructurare a activităţii (în mod particular, cerinţa de capital determinată în funcţie de activele ponderate la risc ale instituţiei nu poate fi diminuată pe orizontul analizat).

În pofida severităţii scenariului, care conduce la o erodare puternică a fondurilor propii deţinute de instituţiile de credit, sectorul bancar se menţine în ansamblul său la un nivel situat confortabil peste pragurile minime reglementate.

La finele perioadei analizate, indicatorul “rata fondurilor proprii” ar scădea cu aproximativ 5 puncte procentuale, până la 14,65%, în timp ca rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ar fi de aproximativ 12 la sută.

Volumul total al ajustărilor pentru deprecierea activelor financiare ar creşte cu aproximativ 68 la sută în cazul expunerilor faţă de populaţie, respectiv cu aproximativ 53 la sută în cazul expunerilor faţă de companii.

Un număr restrâns de instituţii de credit de talie mică s-ar confrunta cu probleme, necesitând un aport suplimentar de capital pentru menţinerea indicatorilor de solvabilitate la nivelul minim reglementat, în special ca urmare a unei proporţii insuficiente a activelor financiare purtătoare de randament ridicat în total active (credite, acţiuni, obligaţiuni corporative).

De asemenea, impactul mai puternic consemnat în mod consecvent de acestea conform exerciţiilor de testare la stres derivă din incapacitatea acestora de a genera economii de scală precum şi din concentrarea excesivă pe anumite tipuri de produse şi/sau monede, în condiţiile unei strategii de finanţare insuficient de bine adaptată (dificultăţi întâmpinate în limitarea pierderii asociate unor şocuri de finanţare prin transferul costurilor asociate asupra dobânzii active).