In raportul de stabilitate financiara publicat ieri de BNR se arata ca reluarea creditarii a devenit principala provocare a sistemului bancar, in conditiile in care bancile straine continua sa-si retraga sursele de finantare iar bancile trec printr-un amplu proces de reevaluare a activelor, curatarea bilanturilor de neperformante si recapitalizare, care presupun costuri suplimentare.

Pentru a-si diminueze costurile, bancile isi reduc permanent numarul de unitati si personalul aferent. Si asta in ciuda faptului ca, dupa cum arata statisticile prezentate de BNR, in Romania exista cele mai putine banci raportat la numarul de locuitori din Europa si in acelasi timp avem cel mai redus grad de intermediere financiara, adica volumul de credite din PIB, la jumatate fata de Bulgaria, de exemplu, tara in care, poate ca nu intamplator, numarul de unitati bancare este, de asemenea, dublu fata de cel din Romania.

In Romania exista sub 30 de unitati bancare la 100.000 de locuitori, mai putine decat in Ungaria, cu peste 30 de unitati, Polonia, cu 40 de unitati si Bulgaria, cu 50 de unitati. In alte tari dezvoltate densitatea unitatilor bancare este si mai mare: 50 de unitati in Austria si Italia, aproape 60 in Franta si Portugalia si chiar 70 in Spania. Media europeana este de 40 de unitati la 100.000 de locuitori.

O serie de bancheri si consultanti sunt de parere ca in Romania sunt prea multe banci mari universale, a caror numar ar trebui sa fie doar in jur de 5, restul bancilor urmand a se concentra pe segmente de clienti sau canale de nisa, precum IMM-urile sau agricultura.

Asadar, Romania are de fapt nevoie de mai multe banci, dar mai mici si dedicate sectorului real al intreprinzatorilor si in zonele rurale slab bancarizate. Mai ales ca, dupa cum spune BNR, “exista un potential important si viabil, dar neexploatat, privind creditarea la nivelul economiei”.

142 de unitati bancare s-au inchis in prima jumatate din 2014

Instituţiile de credit au continuat procesul de restructurare a activităţii prin reducerea numărului unităţilor bancare şi a numărului de salariaţi în încercarea de optimizare a cheltuielilor operaţionale, se arata in Raportul de stabilitate financiara publicat ieri de BNR.

[1]

Ritmul redus de creditare precum şi orientarea în tot mai mare măsură către serviciile financiare digitale au influenţat deciziile legate de dezvoltarea reţelelor teritoriale de unităţi bancare.

Astfel, numărul de unităţi bancare s-a redus cu 229 de unităţi în 2013 şi cu încă 142 de unităţi în prima jumătate a anului 2014.

De asemenea, numărul de salariaţi din sistemul bancar s-a redus cu 3157 în 2013 şi cu 603 în primul semestru din 2014.

Si asta in ciuda faptului ca, dupa cum arata BNR, din perspectiva numărului de unităţi teritoriale şi a numărului de instituţii de credit la 100 000 locuitori, sistemul bancar din România continuă să se situeze sub media europeană.

Resursele pentru creditare parasesc tara

Băncile-mamă au continuat să reînnoiască doar parțial liniile de finanțare acordate filialelor din România, dar acest proces de dezintermediere, deși în intensificare, și-a menținut caracterul ordonat, precizeaza BNR.
Expunerea băncilor-mamă faţă de filialele lor din România s-a redus cu 28 la sută în intervalul decembrie 2012 – august 2014 (la 12,6 miliarde euro), dar a afectat marginal activitatea de creditare a companiilor și populației (care s-a redus cu 7,7 la sută, valoare ajustată pentru efectul de curs, în perioada decembrie 2012 – august 2014, în special pe canalul scăderii cererii, apreciaza BNR.

[2]

Pe de alta parte, precizeaza BNR, asigurarea băncilor locale a unui acces la finanţare în euro de o manieră similară cu cel al băncilor mamă ar contribui la scăderea în intensitate a procesului de dezintermediere transfrontalieră.

Reducerea surselor externe de finanțare de la băncile-mamă a fost compensată de băncile autohtone prin creşterea resurselor atrase pe plan local. BNR a continuat susţinerea reluării sustenabile a creditării, în special în monedă locală, inclusiv prin măsuri de politică monetară, care au constat în: (i) reducerea succesivă a ratei dobânzii de politică monetară până la 3 la sută (în septembrie 2014) şi în (ii) diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii pentru depozitele în lei (la 10 la sută, în septembrie 2014) şi valută (la 16 la sută, în iulie 2014).

Legăturile dintre grupurile financiare europene și piețele emergente reprezintă un canal semnificativ de transmitere a riscurilor în cadrul Uniunii Europene. Profiturile generate de filialele din țările emergente au susținut profitul consolidat, însă riscul unei schimbări de tendinţă este semnificativ.

Îngrijorările cu privire la profitabilitate precum și noile reglementări cu privire la efectul de levier la nivel de grup au condus la o retragere graduală a finanțării acordate filialelor din țările emergente, aspect relevant şi pentru România. Perspectivele de creștere economică modestă induc riscul ca retragerea finanțării către țările emergente să se accelereze.

Intermedierea financiara din Romania, cu mult sunt media UE

Ritmul redus de acordare de noi credite a continuat să influenţeze negativ gradul de intermediere financiară în termeni nominali, calculat ca pondere în PIB a creditelor acordate sectorului privat, acesta înregistrând o valoare de 33,3 la sută la sfârșitul primului semestru din 2014, în scădere faţă de valoarea de 34,8 la sută înregistrată în decembrie 2013.

Ponderea în PIB a activelor bancare la valoare brută a continuat tendinţa descendentă începută în 2011 (până la 61,6 la sută în iunie 2014), în condiţiile în care activul brut a înregistrat uşoare scăderi, neţinând pasul cu creşterea accelerată a PIB-ul nominal.

[3]

În ceea ce priveşte ponderea în PIB a depozitelor atrase de la companii şi populaţie (33,2 la sută în iunie 2014), nivelul intermedierii financiare s-a menţinut în jurul valorilor înregistrate în anii anteriori.

Comparaţia cu celelalte state membre UE, arată gradul redus al intermedierii financiare în România aferent anului 2013, acesta situându-se în continuare mult sub media UE-28.

Calitatea portofoliului de credite neperformante, o vulnerabilitate

Indicatorii de calitate a portofoliilor de credite continuă să reflecte o vulnerabilitate a sistemului bancar românesc, dar aceasta se va atenua în perioada următoare, pe fondul îmbunătăţirii fundamentelor economice, al continuării tendinţei de scădere a costului creditelor şi accelerării procesului de scoatere în afara bilanţului a creanţelor nerecuperabile acoperite integral sau într-o proporţie foarte ridicată cu ajustări pentru depreciere.

Provizioanele constituite de bănci acoperă pierderile aşteptate generate de riscul de credit; pierderile neaşteptate generate de eventuala manifestare a unor evoluţii macroeconomice adverse pot fi absorbite de rezervele consistente de capital deţinute de instituţiile de credit din România peste nivelul minim obligatoriu impus pentru indicatorii de adecvare a capitalului.

Calitatea portofoliilor de credite continuă să fie o vulnerabilitate a sistemului bancar românesc, menţinerea unui stoc consistent de credite neperformante în bilanţul băncilor determinând alocarea unor resurse operaţionale suplimentare pentru recuperarea acestora şi o prudenţă sporită în acordarea unor credite noi.

În perioada cuprinsă de la ultimul Raport asupra stabilităţii financiare s-a manifestat un decalaj între ciclul economic şi cel financiar, în condiţiile în care reluarea creşterii economice nu a fost însoţită de relansarea activităţii de creditare a sectorului real.

Tendinţa de acumulare rapidă a creditelor neperformante a fost consemnată în multe state europene pe fondul creşterii economice scăzute sau a recesiunii care a urmat crizei financiare internaţionale, eforturile suplimentare de acoperire a pierderilor rezultate din activitatea de creditare punând presiune pe profitabilitatea băncilor.

Evoluţiile legate de calitatea bilanţurilor băncilor se află în atenţia autorităţilor de supraveghere naţionale şi a organismelor europene prin potenţialul lor de încetinire a procesului de reluare a creditării şi, respectiv, a creşterii economice.

În perioada următoare se estimează că această vulnerabilitate a sistemului bancar românesc se va atenua pe fondul: (i) tendinţei de îmbunătăţire a valorilor consemnate de variabilele care definesc cadrul macroeconomic intern (produsul intern brut, inflaţia, venitul salarial, rata şomajului etc.); (ii) necesităţii de redimensionare a bilanţurilor băncilor prin creşterea volumului activelor purtătoare de dobânzi care să susţină eficienţa operaţională a acestora, în condiţiile gestionării corespunzătoare a riscului de credit; (iii) scăderii costului creditelor, în contextul înglobării impulsurilor transmise prin instrumentele politicii monetare utilizate de BNR; (iv) accelerării procesului de curăţare a bilanţurilor băncilor de creanţele nerecuperabile acoperite integral sau parţial cu ajustări pentru depreciere.

Rata creditelor neperformante s-a majorat în perioada analizată (de la 20,3 la sută în iunie 2013 la 21,9 la sută în decembrie 2013 şi, respectiv la 22,3 la sută în martie 2014), în principal ca urmare a manifestării efectului de bază (volumul total al creditelor pentru care cerinţa de capital aferentă riscului de credit este determinată conform abordării standard a scăzut de la 210,5 mld. lei în iunie 2013 la 195,1 mld.lei în decembrie 2013 şi, respectiv, la 194,2 mld.lei în martie 2014), volumul creditelor neperformante crescând doar marginal în anul curent.

Provizioanele constituite de bănci acoperă pierderile aşteptate generate de riscul de credit; pierderile neaşteptate generate de eventuala manifestare a unor evoluţii macroeconomice adverse pot fi absorbite de rezervele consistente de capital deţinute de instituţiile de credit din România peste nivelul minim obligatoriu impus pentru indicatorii de adecvare a capitalului.

Creditarea isi continua scaderea

În prima parte a anului curent, volumul creditelor direcţionate de sistemul bancar românesc către sectorul privat a continuat tendinţa de scădere începută în trim.IV 2012, în pofida îmbunătăţirii cadrului macroeconomic intern, în mare parte ca urmare a unor limitări structurale legate de oferta de credite, respectiv: (i) diminuarea volumului de surse atrase de la băncile mamă, pe fondul continuării fenomenului de dezintermediere financiară şi de ajustare a bilanţurilor la nivel european, în contextul exerciţiului de evaluare cuprinzătoare care precede preluarea noilor atribuţii de supraveghere de către Banca Centrală Europeană a instituţiilor semnificative, precum şi al intrării în vigoare a noilor cerinţe prudenţiale impuse prin cadrul de reglementare CRD IV/CRR; (ii) menţinerea unui stoc consistent de credite neperformante în bilanţurile băncilor, ceea ce a reclamat alocarea unor forţe operaţionale importante pentru gestionarea acestora, în paralel cu menţinerea unor standarde de creditare caracterizate de restrictivitate şi prudenţă crescute; (iii) preponderenţa în bilanţ a surselor de finanţare domestice atrase pe termen scurt, ceea ce ar putea limita disponibilitatea băncilor de creştere a maturităţii creditelor acordate sectorului companiilor, în contextul în care finanţarea prin intermediul pieţei de capital este nesemnificativă.

Reluarea finantarii economiei reale, principala provocare a sistemului bancar

Reluarea finanțării economiei reale într-o manieră sustenabilă, inclusiv prin lărgirea sferei de creditare către firmele viabile care nu au apelat până în prezent la sprijinul băncilor, reprezintă una dintre principalele provocări ale sectorului bancar autohton.

Îndatorarea totală a companiilor și populației de la instituții financiare s-a redus cu 4 la sută în perioada decembrie 2012 – iunie 2014, până la un sold de aproximativ 71 miliarde euro, pe fondul intensificării procesului de dezintermediere financiară atât în cadrul sectorului financiar autohton, cât și la nivelul economiei reale din România. Băncile rezidente și creditorii externi și-au redus expunerile pe sectorul privat cu aceeași intensitate (scădere de 4,5 la sută, respectiv 3,7 la sută în intervalul decembrie 2012 – iunie 2014), în timp ce IFN rezidente și-au crescut modic expunerile (+0,8 la sută).

Clasamentul creditorilor financiari ai companiilor și populației s-a menținut în mare măsură neschimbat de la data Raportului precedent: în totalul finanțării acordate economiei reale, la 30 iunie 2014 băncile rezidente dețineau două treimi (67,8 la sută), creditorii externi un sfert (25,4 la sută), iar IFN rezidente 6,8 la sută.

Finanțările în monedă națională s-au aflat pe o tendință ascendentă (Grafic 4.6), evoluție imprimată de (i) reducerea semnificativă a costului creditului pe acest segment, ca urmare a măsurilor de politică monetară (rata dobânzii de referință s-a redus cu 2,25 puncte procentuale în perioada decembrie 2012 – septembrie 2014, ajungând la 3 la sută), (ii) adoptarea de către BNR a unor reglementări în vederea protejării debitorilor neacoperiți față de riscul valutar89, dar şi de (ii) modificarea programului guvernamental ”Prima Casă”, în sensul derulării acestuia doar în monedă națională, începând cu luna august 2013.

În măsura în care creditorii autohtoni vor translata într-o proporție cât mai mare către debitori costurile în scădere, este posibil ca finanțarea în lei să continue mai viguros. De altfel, nivelul prea ridicat al dobânzilor și comisioanelor a fost indicat de către firme ca fiind cel mai însemnat obstacol în accesarea resurselor financiare de la bănci și/sau IFN.

Stocul ridicat al creditului în valută acordat companiilor și populației, una dintre vulnerabilitățile sectorului bancar românesc, a continuat să se ajusteze (cu 5,6 puncte procentuale în perioada decembrie 2012 - august 2014, până la nivelul de 57,2 la sută din valoarea totală a creditului acordat sectorului privat).

Această tendință va continua probabil în următorii ani, pe măsură ce creditele vechi vor fi rambursate, iar creditele noi vor fi acordate preponderent în monedă națională. De altfel, în ultimii ani, ponderea creditelor noi denominate în euro în totalul creditelor nou acordate companiilor și populației s-a plasat pe o traiectorie vizibil descrescătoare, ajungând la 25,8 la sută91 în primele opt luni ale anului 2014 (comparativ cu 53,4 la sută în anul 2010).

Piața creditului s-a aflat sub semnul ajustărilor bilanțiere, atât în ceea ce privește oferta, cât și cererea. Condițiile privind oferta de credit este posibil să se îmbunătățească în a doua parte a anului 2014, băncile transmițând semnale privind încheierea ciclului de restrictivitate a standardelor de creditare.

Cererea de credit formulată de companiile nefinanciare și de populație (pe segmentul creditului imobiliar) în perioada decembrie 2012 – iunie 2014 a înregistrat evoluții oscilante și de intensitate redusă, fără o tendință clară, în timp ce pentru creditele de consum s-a manifestat o anumită creștere a cererii.

Pe partea ofertei de credit, vulnerabilitatea sectorului bancar românesc privind dependența prea ridicată de resursele financiare externe s-a diminuat semnificativ, iar continuarea procesului de dezintermediere financiară ar putea deveni contraproductivă.

Bancile detin resursele necesare relansarea creditarii

Reluarea finanțării economiei reale într-un mod sustenabil este posibil să reprezinte principala provocare a sectorului bancar autohton pentru următoarea etapă. Din perspectiva ofertei, băncile dețin resursele necesare în ceea ce privește solvabilitatea și lichiditatea pentru relansarea creditării.

Pe partea cererii de finanțare, situația este mixtă. Se înregistrează o anumită revigorare a interesului populației pentru creditare, dar gradul de îndatorare este în continuare ridicat, atât la nivel agregat, cât și în structură – pe categorii de venit lunar, astfel încât este discutabil în ce măsură relansarea creditării pe acest canal ar fi sustenabilă.

Cererea de credit din partea companiilor comportă unele nuanțe. Pe de o parte, numeroase firme intenționează să-și diminueze datoriile și nu doresc să apeleze la noi credite bancare. Finanţarea bancară a fost o opţiune relativ puțin uzitată de către firme, în anul 2013 și în prima parte a anului 2014, majoritatea apelând la surse interne de finanțare.

Nivelul prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, cerinţele privind valoarea sau tipul garanţiei, clauzele contractuale şi birocraţia reprezintă, în această ordine, cele mai însemnate obstacole pentru companii în a accesa resurse financiare de la bănci şi/sau IFN.

Exista un potential important si viabil, dar neexploatat, privind creditarea

Pe de altă parte, la nivelul economiei, există un potențial important și viabil – dar neexploatat - privind creditarea. Ponderea companiilor cu credite la bănci a fost mereu relativ redusă, indiferent de faza ciclului economic (sub 15 la sută din firmele active98 din România), în timp ce în cazul persoanelor fizice, 43 la sută din populația activă a accesat finanțare de la bănci (decembrie 2013).

Firmele care au accesat doar credite de la bănci și IFN autohtone nu contribuie majoritar la formarea valorii adăugate brute generată de sectorul companiilor nefinanciare. Mai mult, firmele care au un grad de îndatorare sub nivelul considerat de alertă (raportul dintre datorii și capitaluri sub pragul de 2) generează cea mai mare pondere a valorii adăugate în economie.

În aceste condiții, o provocare importantă cu care se confruntă instituțiile de credit este de a convinge aceste firme, care au potențial sustenabil de îndatorare, că parteneriatul cu o bancă poate avea efecte benefice asupra evoluției activității companiei.

Un asemenea demers va presupune un proces relativ îndelungat și va necesita eforturi din partea băncilor în direcția îmbunătățirii calității și a expertizei personalului implicat în activitatea de acordare de credite, de analiză a riscurilor și de consiliere a companiilor, precum și în direcția unei mai bune personalizări a produselor și serviciilor oferite.

În lipsa acestor eforturi, potențialul semnificativ existent în piață va rămâne în bună măsură neexploatat. Se constată unele rezultate favorabile în direcția lărgirii bazei de clienți către firme care nu au mai avut credite.

În perioada ianuarie 2013 – august 2014, aproximativ 13.800 companii noi au primit credite de la băncile autohtone, reprezentând 6,6 la sută din totalul stocului de credite acordate firmelor la august 2014.

Aceste firme au un aport de 4,9 la sută la valoarea adăugată generată de companiile nefinanciare și folosesc circa 4,5 la sută din numărul total de salariaţi ai sectorului companii nefinanciare (la 31 decembrie 2013).

Acești noi clienți atrași în activitatea de creditare nu au putut compensa însă reducerea stocului de credite la clienții deja existenți. În consecință, finanțarea acordată companiilor de către bănci și IFN, rezidente și străine, s-a diminuat cu 4,9 la sută în perioada decembrie 2012 – iunie 2014 (mai mult decât în cazul populației, unde scăderea a fost de 2,3 la sută).

Toate categoriile de creditori și-au redus stocul de finanțări acordate companiilor: băncile rezidente (cu 6,4 la sută), creditorii externi (cu 3,2 la sută) și IFN autohtone (cu 1,2 la sută, în același interval).

Deciziile BNR de continuare a ciclului de reducere a ratei dobânzii de politică monetară, precum şi de diminuare a ratelor rezervelor minime obligatorii, atât la pasivele în lei, cât şi la cele în valută, coroborate cu demararea procesului de curăţare a bilanţurilor bancare, sunt de natură a asigura premisele unei reluări sustenabile a activităţii de creditare a companiilor nefinanciare.

Curățarea bilanțurilor se impune și în contextul în care peste 40 la sută din stocul creditelor neperformante al companiilor nefinanciare existent la 31 decembrie 2013 în portofoliile băncilor este format din credite care au intrat în starea de nerambursare de peste trei ani (Grafic 4.9). Această curățare a bilanțurilor (fie prin vânzarea de credite neperformante către terți, fie prin scoaterea expunerilor în afara bilanțului) va conduce la o reducere a stocului de credite din portofoliile băncilor, putând transmite un fals semnal de accentuare a fenomenului de dezintermediere financiară.