De pe litoralul romanesc, unde conducerea BNR se afla intr-o scurta vacanta de bronzare si prelegeri, prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, ne dezvaluie ecuatia galetii cu apa si gheata varsata asupra responsabilului cu supravegherea bancilor romanesti: 22-9 = 38+11/22%.

Iar daca judecam la rece, vedem ca dupa 5 ani de criza sistemul bancar romanesc continua sa treaca printr-un proces de transformare, ce va mai dura, cel mai probabil, alti cativa ani, afectand serios creditarea economiei reale si producand, paradoxal, riscuri tot mai mari din punct de vedere prudential.

Florin Georgescu a detaliat, intr-o prezentare la Constanta, "masurile de intarire a sistemului bancar romanesc" necesare in contextul in care bancile-mama isi retrag finantarile din tara, acestea fiind inlocuite cu depozitele populatiei, crescand astfel riscurile aferente supravegherii bancilor, in conditiile in care rata creditelor neperformante este cea mai ridicata dintre tarile din regiune.

22% sunt creditele neperformante

Sa luam ecuatia de la capat: 22% reprezinta ponderea creditelor neperformante din totalul finantarilor acordate de banci, rata care s-a diminuat, dupa cum se vede si din grafic, la 17,7% in iulie, dupa ce BNR a luat o serie de masuri dure care au avut ca efect scoaterea in afara bilanturilor bancilor a unui volum important de credite neperformante.

Masurile luate de BNR pentru imbunatatirea calitatii activelor bancare

Potrivit lui Florin Georgescu, "BNR a acţionat pro-activ prin recomandarea aplicării unui set de măsuri vizând reducerea nivelului creditelor neperformante:"

1. Scoaterea în afara bilanţului a tuturor expunerilor reprezentând credite neperformante provizionate integral;
- Rata creditelorne performante s-a redus în iulie 2014 la 17,7% (de la 22,3% în martie 2014);

2. Constituirea de ajustări pentru depreciere (provizioane IFRS) pentru toate expunerile care înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 360 zile şi pentru care nu s-au iniţiat proceduri judiciare, urmată de scoaterea în afara bilanţului a expunerilor acoperite cu provizioane;
- Rata creditelor neperformante se va diminua în continuare;

3. Constituirea de ajustări pentru depreciere (provizioane IFRS) pentru expunerile faţă de debitorii, persoane juridice aflate în insolvenţă şi scoaterea în afara bilanţului a expunerilor acoperite cu provizioane;
- Rata creditelor neperformante se va diminua în continuare

4. Realizarea unui audit extern al ajustărilor pentru depreciere (provizioane IFRS) aferente portofoliului de credite în sold la 30.06.2014, precum şi al evaluării colateralelor

[1]

Cu toate acestea, rata creditelor neperformante din Romania ramane in continuare peste nivelul din alte tari vecine: 16,7% in Ungaria, 16,9% in Bulgaria, 15,4% in Croatia, 13,3% in Slovenia.

Daca ne comparam cu tarile de talia noastra, atunci suntem foarte departe: 5% in Polonia si 5,2% in Cehia. Aceste cifre arata, de fapt, adevarata criza prin care trece sistemul bancar romanesc si economia in general, in comparatie cu vecinii de dimensiunea Romaniei.

[4]

Creditele neperformante sunt, de fapt, pierderi potentiale in viitor pentru banci, iar acestea, dupa cum se stie, au tendinta de a se concentra pe profiturile pe termen scurt. De aceea, incearca sa-si ascunda neperformanta sau sa o subaprecieze, pentru a constitui mai putine rezerve (provizioane) pentru acoperirea respectivelor pierderi si astfel sa faca profit. Un profit nereal, insa, daca este bazat pe un bilant cosmetizat si o subestimare a neperformantei din viitor.

Daca bancile si-ar evalua corect neperformanta, asadar daca ar fi mai prudente si ar constitui mai multe provizioane, asta ar insemna sa aduca mai mult capital de la bancile-mama.

Numai ca bancile-mama fac exact invers: deruleaza un proces de dezintermediere (deleveraging), adica reduc volumul de finantari acordate subsidiarelor romanesti.

22-9 reprezinta scaderea finantarilor de la bancile-mama

Si astfel am ajuns la prima cifra a ecuatiei: 22-9, ceea ce inseamna ca din 22 de miliarde de euro cat a fost expunerea bancilor straine in Romania in 2008, inainte de criza, fondurile retrase s-au ridicat la 9 miliarde euro, pana la 13 miliarde euro. Un proces care a dus la reducerea volumului de noi credite acordate economiei Romaniei si care reprezinta in continuare principala problema a sistemului bancar romanesc, dupa cum precizeaza Florin Georgescu in prezentare.

In consecinta, gradul de intermediere bancara in Romania, adica ponderea in PIB a volumul de creditele acordate sectorului privat, s-a diminuat de la un varf de 40% atins in 2009 la 34,8% la finalul lui 2013, sub nivelul de la finalul lui 2007, cand era 35,6%.

[3]

In schimb, pasivele (datoriile) interne ale bancilor, au crescut de la 47,5 miliarde euro in decembrie 2008 la 56,6 miliarde euro in iunie 2014. Din aceste datorii interne ale bancilor, majoritatea sunt depozitele atrase de la populatie si firmele romanesti, care au avansat cu 11 miliarde euro in aceasta perioada, de la la 38 la 48,8 miliarde, si astfel am ajuns la al doilea element al ecuatiei.

38+11 sunt depozitele atrase de bancile romanesti

Element care reprezinta gheata din galeata cu apa incasata de Florin Georgescu pentru cauza nobila de a salva sistemul bancar romanesc si "consolidarea premiselor relansarii creditarii pe fundamente si destinatii sanatoase, in scopul dezvoltarii economice durabile", dupa cum se exprima dumnealui intr-un dulce grai de lemn.

Elementul de gheata din ecuatie, respectiv depozitele interne care inlocuiesc finantarile bancilor straine, este cel care a determinat supraveghetorii din BNR sa ceara bancilor sa-si recunoasca pierderile la nivelul real.

[2]

"Vrem ca bancile sa-si recunoasca pierderile reale", spunea recent seful supravegherii bancilor din BNR, Nicolae Cinteza, pentru Bancherul.ro. El mai spune ca nu va permite bancilor sa faca profituri false si sa plateasca dividende adevarate.

Recunoasterea pierderilor prin cresterea provizionarii determina profituri mai mici sau pierderi pentru bancile romanesti: de la pierderi de 2,3 miliarde euro la finalul lui 2012, bancile au revenit la un castig de 1,2 miliarde euro in iunie 2013, care s-a evaporat insa pana la finalul anului precedent. La jumatatea lui 2014, bancile au reusit totusi un profit cumulat de 200 milioane euro care din nou se va evapora pana la finalul anului, conform prognozei lui Nicolae Cinteza.

[5]

Asadar BNR nu vrea sa scape ocazia de a determina bancile, inainte ca acestea sa ramana fara resursele de la bancile-mama, sa-si majoreze capitalul la un nivel necesar pentru a putea sa-si acopere potentialele credite neperformante (adecvarea capitalului, in jargonul bancar).

Operatiune necesara si in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Bancara Europeana ce presupune supravegherea sistemului bancar romanesc la nivel european, de catre Banca Centrala Europeana, institutie care impune, la randul sau, o curatenie in toate sistemele bancare europene, prin exercitiile de evaluare a activelor (AQR) si testele de stres.

Riscul inlocuirii depozitelor externe cu cele interne

Inlocuirea depozitelor externe de la bancile-mama cu depozite interne de la populatie reprezinta un risc mai mare pentru supravegherea bancilor romanesti, in conditiile in care vreuna dintre banci ar avea probleme in viitor cu creditele neperformante sau altfel de probleme.

Din acest motiv, avertizeaza Cinteza, BNR va interzice oricari banci sa mai atraga depozite daca aceasta nu va respecta normele mai stricte impuse de autoritatile de supraveghere cu privire la adecvarea capitalului la riscuri.

Florin Georgescu mentioneaza ca in prezent "adecvarea capitalului sistemului bancar se mentine riguroasa", raportul de solvabilitate crescand destul de mult, la 17% in iunie 2014, de la 15,5% in decembrie 2013 si 13,8% in decembrie 2008.

Rata fondurilor proprii de nivel 1 (Tier 1 ratio) a urcat la 14,9% in iunie 2014, de la 14,1% in decembrie 2013 si 11,8% in decembrie 2008.