Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ieri ca procesul colectiv dintre un numar de 200 de clienti ai BCR aparati de avocatul Gheorghe Piperea care cer eliminarea dobanzilor din contractele de credit pe motiv ca ar fi clauze abuzive sa fie rejudecat de Curtea de Apel Bucuresti, dupa ce aceasta instanta a decis in favoarea bancii, respingand cererile clientilor.

Piperea a contestat insa decizia Curtii de Apel la Inalta Curtea, iar aceasta instanta a admis recursul si a casat deciziile civile nr. 57 din 12 februarie 2013 si nr. 158 din 23 aprilie 2013 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel.

Initial in acest proces colectiv au fost angrenati nu mai putin de 400 de clienti ai BCR pe care avocatul Piperea a reusit sa-i atraga in procesul colectiv promitandu-le ca va convinge judecatorii sa le anuleze dobanzile la creditele imobiliare in euro, ce variaza intre 6% si 9%, in functie de tipul crediului, pe motiv ca ar fi abuzive, urmand a fi inlocuite cu o dobanda de doar 1% sau 2%.

Pe parcursul procesului insa, jumatate dintre clienti, adica in jur de 200, s-au retras din proces, preferand sa accepte ofertele mai bune ale BCR, cu dobanzi mai mici, in jur de 6%. BCR a tinut sa precizeze, prin avocata Ana Diculescu-Sova, si la ultima infatisare in fata instantei supreme, ca este dispusa in continuare sa negocieze dobanda cu clientii si sa le ofere conditii mai bune, daca se retrag din proces si nu cer eliminarea in totalitate a dobanzii.

Mai exact, este vorba de a elimina vechea dobanda de referinta variabila (DRV) practicata de BCR, pe care Piperea o considera ca fiind o clauza abuziva intrucat modul in care se calculeaza nu este transparent, nefiind raportat la un indice verificabil al pietei, precum Euribor.

Dobanda acestor contracte este formata din respectivul DRV, care este o dobanda variabila, calculata intern de banca si care ia in calcul si evolutia Euribor, la care se adauga alte costuri ale bancii, precum cele cu riscul, la care se adauga o marja fixa, intre 0 si 1,5%, in functie de tipul contractului. In total, dobanda ajunge la 6-9%, in functie de contract.

Piperea a cerut Curtii de Apel sa fie eliminata dobanda BCR, intrucat ar fi o clauza abuziva, si sa fie inlocuita cu Euribor, astfel incat noile dobanzi ar urma sa fie compuse din marjele fixe, de 0-1,5%, plus Euribor, care este sub 0,5%, ceea ce inseamna dobanzi de 0,5%-2%.

Curtea de Apel a respins insa pretentia lui Piperea, considerand ca nu sunt intrunite conditiile pentru a fi declarata abuziva respectiva dobanda, in conditiile in care clientii au fost informati corect in momentul semnarii contractelor, iar pretul unui contract nu poate fi modificat de o instanta de judecata.

Piperea a contestat insa decizia Curtii de Apel la Inalta Curte, care i-a dat dreptate, decizand rejudecarea procesului de Curtea de Apel.

Cum a reusit Pipererea sa convinga Inalta Curte, acum doua saptamani, sa caseze decizia Curtii de Apel

Mai intai, Piperea a sustinut ca judecatorii Curtii de Apel care au decis impotriva lui nu au inteles, pur si simplu, natura procesului. El a precizat ca este vorba de o actiune in raspundere civila delictuala, nu o actiune in raspundere civila contractula, fiind bazata pe articolul 1, alin.1 din Legea 193, nu pe OUG 50, care interzice clauzele abuzive in contractele profesionistilor cu consumatorii, si pe art.6 alin. 1 din aceeasi lege care prevede ca o clauza abuziva trebuie eliminata, odata ce s-a constatat faptul ca este abuziva.

El a precizat ca art. 255 alin.3 din Codul civil impica o raspundere civila delictuala ca efect al nulitatii unei clauze contractuale. De asemenea, sanctiunea raspunderii in momentul in care se constata caracterul abuziv al unei clauze este prevazuta foarte clar si in art. 7 alin. 1 din Directiva 93/13 a Uniunii Europene.

Al doilea argument al lui Piperea: judecatorii au venit cu propriile aprecieri gresite: "simple, judecatoresti"
Cea mai iritanta greseala facuta de Curtea de Apel, a sustinut Piperea, este faptul ca judecatorii acestei instante, in loc sa tina seama de legislatia privind protectia consumatorului, au venit cu doua aprecieri simple si gresite.

Prima greseala facuta de Curtea de Apel: a sustinut ca din moment ce exista tipuri diferite ale dobanzilor si comisioanelor, inseamna ca a existat o negociere. Piperea spune ca instanta nu a verificat daca banca a facut dovada contrarie, si anume faptul ca a avut loc o negociere. Iar avocatii BCR, a precizat Piperea, au demonstrat doar faptul ca a existat o informare adecvata a clientilor, dar nu si daca acestia au avut posibilitatea de a influenta natura clauzei contractuale, conform prevederilor art. 4 alin. 3 din legea insolventei.

A doua greseala, a spus Piperea, este ca judecatorii au apreciat ca din moment ce au existat 3 tipuri de contracte, pentru care consumatorii au putut opta, inseamna ca acestia si-au asumat un dezechilibru contractual.

Piperea sustine insa ca nu exista dubii cu privire la existenta prezumtiei privind lipsa negocierii, prevazuta de art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, necombatuta nici macar in ceea ce sustine banca in apararea sa.

Vezi aici continuarea sustinerii lui Piperea

Cum a pledat avocata Ana Diculescu-Sova in apararea BCR, in procesul colectiv cu clientii bancii sustinuti de Gheorghe Piperea: militantism social cu haina juridica

Ana Diculescu-Sova, avocata firmei NNDKP angajata de BCR sa-i apere clientii in procesul colectiv initiat de Gheorghe Piperea privind clauzele abuzive din contractele de credit, a pornit din start cu doua dezavantaje de ordin estetic in pledoaria sa de saptamana trecuta in fata instantei Inaltei Curti de Casatie si Justitie: in primul rand a avut o peroratie plictisitoare, terna, obositoare, de-a lungul a nu mai putin de doua ore. In contrast cu pledoaria concisa, la obiect, exacta si poate chiar prea scurta pentru o cauza atat de importanta, afisata de Piperea.

In comparatie cu Piperea, care a avut o voce repezita, dar ferma si serioasa, cu exceptia unor calificative exagerate, glasul avocatei BCR semana cu predica unui popa din amvon, cu accent ascutit ce lungea ultimul cuvant din aproape fiecare fraza, aproape iritant si care starnea uneori zambete pe fetele ironice ale clientilor ce sprijineau zidurile cu lambriuri de lemn dintr-o sala de judecata prea mica pentru o curte suprema si care avea si o usa de lemn, vai de ea, care scartaia ingrozitor de fiecare data.

Militantism social cu haina juridica

Ana Diculescu-Sova a inceput agresiv, caracterizand procesul ca fiind un fel de „militantism social caruia i se da haina juridica.” Militantismul social, a adaugat ea, a dus, in istorie, la modificarea regulilor, uneori in bine, alteori in rau. Daca a fost facut prin revolutie, a stricat totul, dar daca a fost facut pe indelete si intelegere, a armonizat totul. 

Ea a citat din studii de drept comparat in care se trateaza problema consumatorului, in incercarea de a sublinia ca dreptul consumatorului nu este izolat de dreptul comun si ca un consumator nu are mai multe drepturi decat o persoana obisnuita.

E firesc, a spus ea, ca oamenii sa vrea o viata mai buna, o casa si o masina mai buna si astfel sa se transforme in consumatori mai mult decat orice altceva, iar din cauza acestui dezechilibru in aspiratiile unei persoane se ajunge uneori chiar la aspiratii totalitariste.

Vezi aici continuarea