Ministerul Finantelor a publicat proiectul Ordonantei de Urgenta privind aplicarea programului de restructurare a creditelor in baza caruia persoanele care obtin salarii si pensii de pana la 2.000 de lei brut pot primi o deducere din impozitul pe venit de pana la 900 de lei lunar, incepand din 1 ianuarie 2016. (vezi continutul Ordonantei mai jos)
"Deducerea se acordă lunar, începând cu drepturile reprezentând venituri din salarii şi pensii, aferente lunii ianuarie 2016, pentru o singură sursă de venit şi reprezintă rata din perioada de prelungire a duratei iniţiale a creditului, nu mai mult de 900 lei, în anumite condiţii, pe baza documentelor justificative emise de împrumutător", se arata in nota de fundamentare a Proiectului de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscale.
"Pentru a beneficia de deducerea specială lunară pentru credite restructurate, contribuabilii respectivi trebuie să realizeze venituri brute din salarii la funcţia de bază sau venituri brute din pensii de până la 2.000 lei, inclusiv, în fiecare lună a perioadei impozabile în care se acordă deducerea", se mai arata in document.
Estimările conduc la concluzia că măsurile ar putea majora creșterea economică cu circa 0,25 puncte procentuale în fiecare an de aplicare, conform Ministerului Finantelor.
Iata ce se arata in documentul publicat pe site-ul Ministerului Finantelor:
Motivul emiterii actului normativ
Promovarea acestui act normativ este determinată de:
- necesitatea întreprinderii unor măsuri urgente de stimulare a consumului în lipsa cărora finanţarea economiei pe termen scurt şi mediu poate fi afectată,
- înăsprirea accesului la finanţare de către creditori, precum şi o anumită preferinţă mai mare a unei părți a populaţiei în perioada crizei spre economisirea în scop de precauție care generează menținerea unor perspective limitate în ceea ce privește reluarea consumului
- nivelul deosebit de ridicat al ponderii serviciului datoriei în venitul lunar al persoanelor fizice cu venituri sub media pe economie, care au fost cele mai afectate de criză, fapt reflectat și de capacitatea mai redusă a acestora de onorare a serviciului contractat la bănci și IFN.
- deficitul de cerere din economie evidentiat, în 2013, de structura creşterii economice, care nu s-a sprijinit pe consumul intern şi mai ales de efortul reducerii deficitului de cont curent care a fost integral suportat de sectorul privat.
- existenta unui surplus de lichiditate in sectorul bancar, datorat in parte politicii de reducere a rezervelor minime obligatorii si pe de alta parte scăderii necesarului de finanţare al statului român care ar conduce la compensarea pierderii temporare de lichiditate pentru sectorul bancar din aplicarea acestei măsuri.
Premisele reglementării unui mecanism de restructurare a creditelor
1. Creşterea economică a fost modestă în ultimii ani, iar prognozele indică o dinamică moderată, sub valoarea PIB potenţial, pentru următoarea perioadă (2,1 la sută în 2014 şi 2,4 la sută în 2015 – conform proiecției Comisiei Europene din noiembrie 2013). Reluarea creșterii economice nu a fost echilibrată în structură, pe principalele componente. Consumul populației – componenta majoritară a formării PIB – a avut un rol aproximativ neutru în ultimii ani la creșterea economică.
Constrângerile bilanţiere ale debitorilor, înăsprirea pro-ciclică a accesului la finanţare de către creditori, precum şi o anumită preferinţă mai mare a unei părți a populaţiei în perioada crizei spre economisirea în scop de precauție, contribuie la menținerea unor perspective limitate în ceea ce privește reluarea consumului.
Investițiile sectorului privat continuă să rămână mai reduse, pe fondul unei cereri modeste. La rândul său, consumul guvernamental nu prezintă perspective de creștere în contextul procesului de consolidare fiscală către obiectivul de deficit structural pe termen mediu convenit prin tratatele europene. În aceste condiții, pentru asigurarea sustenabilității creșterii economice, sunt necesare măsuri care să conducă la stimularea creșterii PIB, cu menținerea echilibrelor macroeconomice.
2. Majorarea consumului persoanelor fizice este dificil a se realiza, având în vedere îndatorarea relativ amplă la nivelul populaţiei României și pe un orizont lung de timp având în vedere :(i) numărul persoanelor îndatorate la bănci (inclusiv prin carduri) şi IFN este de 4,31 milioane (în iunie 2013), reprezentând 43 la sută din populaţia activă, (ii) durata medie a creditelor este de 6 ani pentru cele de consum negarantate cu ipoteci, respectiv de 21 de ani pentru expunerile garantate cu ipoteci, şi (iii) totalul îndatorării de la bănci şi IFN autohtone (incluzând şi creditele externalizate) este substanțial (115,3 miliarde lei în iunie 2013).
Gradul de îndatorare a populaţiei s-a menţinut la un nivel relativ ridicat în anul 2013, în condiţiile în care, în anii anteriori crizei a urmat un proces rapid de convergenţă către valorile din zona euro. De subliniat că peste 30 la sută din gospodăriile populaţiei din România sunt supraîndatorate. Debitorii cu venituri nete sub media pe economie au fost cel mai afectați de criză, fapt reflectat și de capacitatea mai redusă a acestora de onorare a serviciului datoriei contractat la bănci și IFN, ponderea serviciului datoriei în venitul net lunar al populaţiei fiind în numeroase cazuri la nivele deosebit de ridicate.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Titlul III „Impozitul pe venit”
1. Prevederile în vigoare stabiliesc acordarea unor deduceri personale lunare angajaţilor care au un venit lunar brut de până la 1.000 lei, iar pentru veniturile cuprinse între 1.001 şi 3.000 lei deducerea se acordă degresiv, în funcţie de persoanele aflate în întreţinere în baza unei formule de calcul. Pentru veniturile mai mari de 3.001 lei nu se acordă deduceri.
La determinarea venitului impozabil lunar din pensii se deduc o sumă neimpozabilă lunară de 1.000 lei şi contribuţiile sociale obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.
2. Legislaţia actuală nu prevede acordarea unor deduceri economice la stabilirea bazei impozabile în cazul contribuabililor care realizează venituri din salarii şi/sau pensii.
Reglementări privind introducerea unui mecanism de restructurare a creditelor
Se propune introducerea unui mecanism de restructurare a creditelor şi se stabilesc condiţiile care trebuiesc îndeplinite cumulativ în cazul restructurării acestora, în vederea acordării deducerii speciale pentru credite.
1. Se propune revizuirea sistemului de acordare a deducerilor pentru persoanele fizice care desfăşoară o activitate dependentă şi care realizează venituri din salarii, la funcţia de bază, în sensul acordării unei deduceri speciale lunare pentru credite restructurate ce va fi luată în calcul la stabilirea bazei impozabile.
Pentru a beneficia de deducerea specială lunară pentru credite restructurate, contribuabilii respectivi trebuie să realizeze venituri brute din salarii prevăzute la art. 55 altele decât alin. (2)-(4), la funcţia de bază sau venituri brute din pensii de până la 2.000 lei, inclusiv, în fiecare lună a perioadei impozabile în care se acordă deducerea.
2. Persoanele fizice, titulare ale unor contracte de credite supuse restructurării conform legii, primite de la unul sau mai mulţi împrumutători, au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere specială pentru credite, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile, numai pentru veniturile din salarii realizate la locul unde se află funcţia de bază.
3. Împrumutător/ împrumutători, pot fi: instituţiile de credit, (persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit persoane juridice străine), instituţii financiare nebancare (persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor financiare străine) înscrise în Registrul general, care optează pentru restructurarea creditelor.
4. Deducerea se acordă lunar, începând cu drepturile reprezentând venituri din salarii şi pensii, aferente lunii ianuarie 2016, pentru o singură sursă de venit şi reprezintă rata din perioada de prelungire a duratei iniţiale a creditului (art. I, art.2 alin.(1) lit. c), nu mai mult de 900 lei, în anumite condiţii, pe baza documentelor justificative emise de împrumutător.
5. Obligaţia acordării deducerii speciale pentru credite revine angajatorului/plătitorului de venituri din pensii.
Deducerea se acordă şi contribuabililor care au obligaţia de a declara şi de a plăti impozit lunar, la bugetul de stat până la data de 25 a lunii urmîtoare celei pentru care s-a realizat venitul, pe baza documentelor justificative emise de împrumutător.
6. În cazul contribuabililor care realizează venituri din pensii la stabilirea venitului impozabil din pensii se va deducere, în ordine următoarelor:
- contribuţii sociale obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică;
- suma neimpozabilă lunară de 1.000 lei;
- deducerea specială pentru credite.
7. Facilitatea fiscală propusă are următoarele scopuri:
a) stimularea creșterii economice, prin majorarea consumului populației în cadrul formării produsului intern brut;
b) majorarea venitului disponibil pe o perioadă limitată pentru populația cu venituri aflate sub nivelul salariului mediu pe economie, precum și diminuarea pentru această categorie a efortului cu plata serviciului datoriei la bănci și IFN;
c) îmbunătățirea eficienței utilizării lichidității existente în sistemul financiar;
d) crearea condițiilor pentru temperarea ritmului de creștere a riscului de credit din sistem și îmbunătățirea calității portofoliilor instituțiile de credit și IFN.
8. Contribuabilul va primi o facilitate fiscală din partea statului român, astfel încât efortul de plată a datoriilor către bănci și IFN, în creștere ca urmare a necesității restituirii sumelor amânate la plată, să se diminueze. Facilitatea fiscală se va acorda pe cel mult doi ani, atâta timp cât debitorul își onorează corespunzător serviciul datoriei.
9. Asemenea măsuri prin care guvernele au intervenit direct în sprijinul debitorilor s-au practicat relativ frecvent în Europa de la începutul crizei De exemplu, în Marea Britanie, în anul 2008, s-a implementat o măsură prin care se permite amânarea plății dobânzilor, iar măsura a fost susținută prin garanții de stat pentru creditori. În Croația s-au inițiat aplicat facilități din partea statului pentru rambursarea mai bună a creditelor ipotecare în valută. În Islanda s-au implementat măsuri pentru subvenționarea eforturilor populației cu dobânda pentru o perioadă de doi ani, finanțată printr-o facilitate fiscală acordată băncilor. O concluzie importantă a eficienței măsurilor aplicate în unele țări din Europa privind facilitățile acordate debitorilor, concluzie prezentată în raportul FMI din aprilie 2012 este că reducerea serviciului datoriei populației a avut efecte favorabile asupra consumului populației și asupra creșterii economice
Principalele avantaje ale facilității fiscale acordate populației îndatorate sunt:
1. majorarea veniturilor la bugetul de stat (TVA, accize, taxe vamale etc.), în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, pe canalul creșterii consumului;
2. stimularea majorării venitului disponibil, a consumului și a creșterii economice fără costuri fiscale imediate
3. majorarea veniturilor disponibile ale populației vor conduce și la creșterea depozitelor bancare;
4. îmbunătățirea disciplinei la plată în economie, prin stimularea debitorilor de a-și onora mai responsabil serviciul datoriei;
5. fructificarea mai bună a lichidităților existente în prezent în sistemul financiar;
6. creșterea șanselor de recuperare a creditelor neperformante din portofoliul băncilor și al IFN, precum și de reducere a riscului de credit, în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, ca urmare a diminuării serviciului datoriei aferent debitorilor cu venituri sub salariul mediu pe economie;
7. reducerea presiunii de creştere a salariilor şi pensiilor ca urmare a creşterii venitului rămas disponibil.
- Eventualele consecințe nefavorabile ale aplicării acestei măsuri nu sunt de natură să conducă la destabilizarea echilibrelor macroeconomice și nici să diminueze credibilitatea partenerilor externi în economia românească.
Impactul macroeconomic
Estimările conduc la concluzia că măsurile ar putea majora creșterea economică cu circa 0,25 puncte procentuale în fiecare an de aplicare. Efectul maxim asupra creșterii economice ar putea fi de aproximativ 0,5 puncte procentuale în fiecare an, în condițiile în care: (i) atât debitorii, cât și creditorii ar adera la această schemă în mod semnificativ, (ii) debitorii ar folosi într-o măsură covârșitoare surplusul de venit disponibil obținut pentru majorarea consumului și (iii) creșterea pe această cale a consumului s-ar localiza pentru produse și servicii fabricate în România.
GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ
pentru modificarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscale
Având în vedere importanţa evitării declanşării unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor României în calitate de stat membru urmare notificării pe care Comisia a transmis-o României în baza de date EU Pilot (dosarul EU pilot 6190/14/TAXU) cu privire la posibila incompatibilitate a prevederilor art. 18 alin. (4) din Codul de procedură fiscală cu jurisprudenţa CJUE, se propune reglementarea unei excepţii în privinţa obligaţiei de desemnare a unui împuternicit de către contribuabilii rezidenţii statelor membre UE, excepţie care să fie extinsă şi în privinţa persoanelor care sunt rezidente în state semnatare a unor convenţii, acorduri şi orice alte instrumente juridice internaţionale la care România este parte, dacă respectivele documente conţin reglementări privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi recuperarea creanţelor fiscale,
în scopul creşterii gradului de informatizare a activităţilor desfăşurate de organele fiscale, a stimulării depunerii prin mijloace electronice a declaraţiilor, cererilor şi a altor documente pe care contribuabilii le depun la organele fiscale, a dezvoltării unui sistem de comunicare electronică între contribuabili şi organele fiscale inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea către contribuabili a actelor administrative fiscale şi a oricăror alte acte procedurale (notificări, înştiinţări, certificate de atestare fiscală, etc), se propune reglementarea posibilităţii emiterii şi comunicării actelor administrative fiscale şi în formă electronică, reglementarea posibilităţii contribuabililor de a transmite la organele fiscale cereri ori alte acte procedurale utilizând mijloacele de transmitere la distanţă, precum şi reglementarea unor reguli care să stabilească nu numai aceste posibilităţi, ci şi condiţiile în care ele se realizează, în special cele referitoare la identificarea contribuabililor în mediul electronic,
în vederea eliminării barierelor administrative, se propune reglementarea posibilităţii organului fiscal de a transmite, inclusiv în format electronic, la solicitarea unor autorităţi publice, documentele privind situaţia fiscală a unui contribuabil,
pentru ca facilităţile acordate în baza Ordonanţei de urgenţă nr. 29/2011 să-şi atingă obiectivul scontat de sprijin al contribuabililor aflaţi în dificultate financiară temporară, se propune includerea creanţelor stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare ANAF în sfera de aplicare a eşalonărilor la plată, astfel încât, vor constitui obiect al eşalonării toate obligaţiile de plată existente în evidenţa organului fiscal la data emiterii certificatului de atestare fiscală, această măsură reprezentând o relaxare a condiţiilor de acordare şi menţinere a eşalonării şi asigurând evitarea executării contribuabililor viabili din punct de vedere economic, menţinerea lor în activitate şi implicit păstrarea locurilor de muncă, precum şi completarea dispoziţiilor referitoare la modificarea deciziei de eşalonare la plată,
pentru a elimina povara pierderilor suferite ca urmare a calamităţilor naturale din 2013 şi pentru a diminua impactul fiscal negativ pentru contribuabilii pentru care venitul a fost stabilit pe bază de normă de venit care, spre deosebire de ceilalţi contribuabili, plătesc chiar dacă nu au realizat venituri ca urmare a calamităţilor, suferind astfel pierderi economice importante,, se propune anularea impozitului pe venitul agricol, proporţional cu gradul de calamitate constatat pentru contribuabilii care au desfăşurat în anul 2013 activităţi agricole individual sau în asociere şi care au suferit pierderi de venit urmare unor factori externi,
luând în considerare necesitate asigurării unei executări corespunzătoare a dispoziţiilor legale referitoare la plata unor impozite, se propune ca plăţile efectuate în contul de venituri al bugetului local 21.03.02.17 „Impozit pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici”, până la intrarea în vigoare a Legii nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, să stingă obligaţiile fiscale datorate la bugetul de stat de contribuabil pentru venitul din activitatea independentă respectivă, în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la data efectuării plăţilor înregistrate în evidenţele fiscale ale ANAF,
luând în considerare faptul că aceste măsuri sunt menite să asigure depaşirea dificultăţilor economico – financiare temporare şi continuarea activităţii operatorilor economici, precum şi creşterea gradului de încredere a contribuabililor în sistemul fiscal şi administraţia fiscală
şi având în vedere faptul că aceste situaţii aduc atingere interesului public general şi constituie un motiv de urgenţă deosebită şi extraordinară, a cărui reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. I - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După alineatul (4) al articolului 18 se introduce un nou alineat, alin. (41), cu următorul cuprins:
“(41) Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică:
a) contribuabililor care au rezidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) contribuabililor care au rezidenţa într-un stat care este parte a unui instrument juridic internaţional semnat de România şi care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi recuperarea creanţelor fiscale.”
2. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ARTICOLUL 43
Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j) menţiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2) cu excepţia elementelor prevăzute la lit. h).
(4) Actul administrativ fiscal emis de organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanţelor Publice.
(5) Actul administrativ fiscal emis de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorităţii administraţiei publice locale din care face parte organul fiscal emitent.
(6) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.
(7) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condiţiile alin. (6), de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(8) Prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (6) de către organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organele fiscale din cadrul autorităţii administraţiei publice locale respective pot emite acte administrative fiscale în condiţiile alin. (6).”
3. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ARTICOLUL 44
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de comunicare.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
(6) Mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, sau după caz, prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.”
4. După alineatul 3 al articolul 61 se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:
„(4) La solicitarea unei instituţii publice, efectuată în scopul soluţionării unei cereri a unei persoane fizice sau juridice, organul fiscal competent transmite instituţiei publice solicitante informaţii cu privire la situaţia fiscală a persoanei în cauză.”
5. După capitolul IV al Titlului III se introduce un nou capitol, Capitolul V cuprinzând articolele 711 şi 712, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL V
Transmiterea cererilor de către contribuabili şi identificarea acestora în mediul electronic
ARTICOLUL 711
Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice
de transmitere la distanţă
(1) Contribuabilii pot transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente şi prin mijloace electronice de transmitere la distanţă.
(2) Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel cum rezută din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului Finanţelor Publice sau a autorităţii administraţiei publice locale, după caz.
ARTICOLUL 712
Identificarea contribuabililor în mediul electronic
(1) Contribuabilii care depun cereri, înscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, se identifică în relaţia cu organul fiscal astfel:
a) persoanele juridice, asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent ori exercită profesii libere se identifică numai cu certificate digitale calificate;
b) persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. a), se identifică prin diverse dispozitive cum ar fi certificat digital calificat, credenţiale de tip utilizator/parolă, telefon mobil, digipass sau alte dispozitive stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, după caz, prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. În acest caz, cererile, înscrisurile sau documentele se consideră semnate dacă sunt îndeplinite toate condiţiile privind procedura de transmitere prevăzută la alin. (2).
(2) Procedura privind transmiterea cererilor, înscrisurilor sau documentelor de către contribuabili, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
Art. II - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completeazăm după cum urmează:
1.După alineatul (12) al articolului 3 se introduce un nou alineat, alin. (13), cu următorul cuprins:
„(13) Prin obligaţii fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se înţeleg inclusiv creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii.”
2. La articolul 3 alineatul (2), litera f) se abrogă.
3. După alineatul (15) al articolului 9 se introduce un nou alineat, alin. (151), cu următorul cuprins:
„(151) În cazul în care contribuabilul solicită înlocuirea sau redimensionarea garanţiei potrivit alin. (14), iar sumele rămase din eşalonarea la plată sunt mai mici decât limitele prevăzute la alin. (13), prin excepţie de la prevederile alin. (15), organul fiscal eliberează garanţiile.”
4. La articolul 10 alineatul (1), litera a) şi litera b1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 101. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt declarate şi achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv, sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
(...)
b1) să se achite diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii rectificative în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaraţiei, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 101;”
5. La articolul 10 alineatul (1), litera e) se abrogă.
6. La articolul 10 alineatul (1), litera f) şi litera g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„f) să se achite creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, în cel mult 180 de zile de la comunicarea somaţiei sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 180 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea potrivit art. 101;
g) să achite obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor potrivit art. 6 alin. (4), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 101;”
7. La articolul 10, alineatul (2) se abrogă.
8. La articolul 101 alineatul (1) litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„d) obligaţiile fiscale principale stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizie de impunere, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora, cu termene de plată după data comunicării deciziei de eşalonare la plată.”
9. La articolul 101 alineatul (1), după litera d) se introduc patru noi litere, lit. e) - h), cu următorul cuprins:
„e) obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată;
f) diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii rectificative;
g) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în situaţia în care transmiterea creanţelor se efectuează pe perioada derulării eşalonării la plată;
h) obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor potrivit art. 6 alin. (4);”
10. După alineatul (1) al articolului 101 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
„(11) Contribuabilul poate depune cel mult două cereri de modificare a deciziei de eşalonare la plată ori într-un an de eşalonare sau, după caz, fracţie de an de eşalonare, calculat începând cu data comunicării deciziei de eşalonare. Aceste prevederi nu sunt aplicabile obligaţiilor fiscale prevăzute la alin. (1) lit. a) – c).”
11. La articolul 101 alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. a), b), b1) f), g), g1) sau g2), după caz, şi se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.”
Art. III - (1) Se anulează, proporţional cu gradul de calamitate al producţiei agricole, impozitul pe venitul din activităţi agricole datorat pentru anul fiscal 2013 de contribuabilii care au desfăşurat activităţi agricole individual sau în asociere, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) impozitul a fost stabilit pe bază de norme de venit;
b) pentru producţia agricolă nu au fost încheiate poliţe de asigurare;
c) producţia a fost calamitată în proporţie de peste 30%. Gradul de calamitate se dovedeşte cu documentul emis de autoritatea competentă, în condiţiile legii.
(2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal emite decizie de anulare a impozitului şi, după caz, a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestuia, chiar dacă împotriva actelor administrative fiscale prin care au fost stabilite s-au exercitat ori nu căi de atac.
(3) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1), care au efectuat plata creanţelor fiscale anulate potrivit prezentului articol, au dreptul la restituirea sumelor achitate. Prevederile art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Procedura de anulare a impozitului pe venitul din activităţi agricole, inclusiv a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestuia, se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. IV - (1) Plăţile efectuate în baza art.19 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, de avocaţi, notari publici şi executori judecătoreşti în contul de venituri al bugetului local 21.03.02.17 „Impozit pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici” al unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi au domiciliul fiscal avocaţii, notarii publici şi executorii judecătoreşti, sting obligaţiile fiscale datorate de contribuabil pentru venitul din activitatea independentă respectivă la bugetul de stat, conform prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu data plăţii acestora.
(2) Sumele încasate în contul de venituri al bugetului local 21.03.02.17 „Impozit pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici” al unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi au domiciliul fiscal avocaţii, notarii publici şi executorii judecătoreşti înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Stingerea obligaţiilor prevăzute la alin.(1) se face de către organul fiscal competent în administrarea contribuabililor, pe baza informaţiilor transmise de către unitatea administrativ-teritorială beneficiară a sumelor încasate în contul 21.03.02.17 „Impozit pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici”.
(4) Procedura de predare-primire a informaţiilor transmise de către unitatea administrativ-teritorială beneficiară a sumelor încasate în contul 21.03.02.17 „Impozit pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici” se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. V - (1) Modificările şi completările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată prin prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi cererilor de acordare a eşalonărilor la plată în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Contribuabilii care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă au eşalonări la plată în derulare pot beneficia, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, de eşalonarea creanţelor stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în scopul acordării eşalonărilor la plată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) aceste sume sunt nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare şi nu s-a împlinit termenul de 180 de zile de la data comunicării acesteia;
b) depun cererea de acordare a eşalonării la plată până la împlinirea termenului prevăzut la lit. a).
(3) Contribuabilii care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă au eşalonări la plată în derulare pot beneficia, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, de eşalonarea creanţelor stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru care au fost comunicate somaţii anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) nu s-a împlinit termenul de 180 de zile de la data comunicării somaţiei;
b) depun cererea de acordare a eşalonării la plată până la împlinirea termenului prevăzut la lit. a).
(4) Contribuabilii care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă au solicitat menţinerea unei eşalonări la plată a cărei valabilitate a fost pierdută pot solicita eşalonarea la plată obligaţiilor fiscale exigibile între data pierderii valabilităţii eşalonării la plată şi data depunerii cererii de menţinere a eşalonării dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) nu s-a împlinit termenul de 90 de zile de la data comunicarea deciziei de menţinere a valabilităţii eşalonării;
b) depune cererea de acordare a eşalonării la plată până la împlinirea termenului prevăzut la lit. a).
(5) Pentru acordarea eşalonării la plată potrivit alin. (2) - (4) sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 101 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011.
(6) Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea dacă:
a) contribuabilii nu solicită eşalonarea creanţelor potrivit alin. (2) şi/sau (3) şi nu achită aceste creanţe în termen de 180 de zile de la comunicarea deciziei de eşalonare sau somaţiei, după caz;
b) cererea de eşalonare prevăzută la alin. (2) şi/sau (3) a fost respinsă şi contribuabilii nu achită în termenul legal creanţele pentru care a solicitat eşalonarea.
