Benoit Catel, seful Volksbank, a explicat ieri, in cadrul unei conferinte de presa, de ce este justificat comisionul de risc aferent unui credit, demontand astfel argumentele avocatilor care au dat banca in judecata solicitand instantelor sa elimine respectivul comision din contracte. El a precizat, de asemenea, ca respectivul comision a fost clar prevazut in contracte iar clientii au fost constienti de existenta acestuia inainte de semnarea contractelor, intrucat figura pe graficele de rambursare ca find parte a costului total al imprumutului.

„Nu contest deciziile judecatorilor, dar nici nu pot fi de acord cu acestea”

Benoit Catel: „Am vrut sa inteleg de ce este comisionul de risc o problema in contractele de credit ale Volksbank. Sunt trei argumente aduse de contestatari. Primul este acela ca banca nu are niciun risc, ca nu ofera niciun fel de serviciu aferent acestui comision, asadar nu exista o justificarea economica a acestuia, cu alte cuvinte este un cost nejustificat. Al doilea argument este acela ca imprumuturile sunt garantate cu ipoteci, asadar banca nu are niciun risc in plus. Al treilea argument este ca respectivul comision de risc nu a fost negociat direct cu clientul, acest din urma argument fiind cel care a condus la luarea deciziilor judecatoresti impotriva Volksbank. Nu contest deciziile judecatorilor, pentru ca acestea trebuie respectate, dar nu pot sa fiu de acord cu acestea.

Si voi incerca sa fiu cat mai transparent cu putinta, pentru a aduce contraargumente care sa-mi sustina afirmatia ca nu pot sa fiu de acord cu deciziile justitiei si ca acest comision de risc este justificat.

Primul contra-argument: o banca isi asuma riscuri de fiecare data cand acorda un credit

Asadar, in privinta primului argument, din punctul meu de vedere, dar si al altor banci, si nu vreau sa polimez, doar incerc sa explic, nu pot fi de acord cu faptul ca o banca nu are riscuri si ca nu ofera servicii pentru perceperea comisionului de risc. Din simplul motiv ca acordarea unui credit implica automat un risc, cel de nerambursarea a creditului.

Ai incredere in mine? S-a adresat seful Volkbank unui ziarist. Acesta nu s-a grabit sa confirme. „Nu prea, da? Ceea ce inseamna ca daca-ti voi cere niste bani imprumut, nu cred ca o sa-mi dai. Dar eu am nevoie de bani, asa ca trebuie sa apelez la o banca. Motivul pentru care exista bancile este pentru ca tu, ca persoana, nu ai incredere sa ma creditezi. Pe cand o banca va avea incredere sa-mi acorde un credit.

De ce? Pentru ca o banca stie cum sa administreze riscul de nerambursare a imprumuturilor pe care le acorda. De fiecare data cand acorda un credit, se asteapta ca acesta sa nu fie rambursat, asadar isi ia un risc. Pentru ca nu toata lumea plateste (asadar banca va fi nevoita sa acopere pierderile suferite din cauza rau-platnicilor n.r.).

Iata de ce nu pot fi de acord ca o banca nu are niciun risc aferent unui credit. Pentru ca este evident ca exista un risc. Si v-am aratat ce inseamna acest risc. Riscul creditarii exista chiar si in cazul programelor de creditare garantate de stat, precum Prima Casa. Dupa cum se stie, FNGCIMM impune un comision pentru garantarea accestor tipuri de credite, pentru riscul aferent garantarii creditului, ceea ce este normal.

Veti gasi aceasta situatie peste tot, pentru ca riscul este parte a deciziei de acordare a unui credit, iar pentru asumarea riscului trebuie sa primesti o remuneratie, pentru ca nu exista servicii gratuite, nicaieri. De aceea exista banci, sa-si asume riscurile pe care persoanele fizice nu le pot asuma, iar aceste riscuri implica pierderi ce trebuie acoperite dintr-un comision.

Al doilea contra-argument: o garantie imobiliara nu acopera riscul unui credit

Al doilea argument al avocatilor este ca nu este necesar un comision de risc din moment ce un credit este garantat cu un imobil. Numai ca valoarea garantiei adusa pentru un credit, desi in momentul semnarii contractului poate acoperi valoarea imprumutului, se modifica in timp: poate fi mai mare sau mai mica, (dupa cum s-a intamplat dupa criza).

Astfel ca banca isi asuma din nou un risc cu privire la evolutia acestei garantii. Si daca ne uitam la ce s-a intamplat pe piata bancara in ultimii 5 ani, bancile au pierdut bani din cauza pierderilor din credite, iar unul dintre motive este tocmai pentru ca garantiile nu au mai acoperit valoarea creditelor acordate. Altfel, bancile nu ar mai fi avut pierderi.

Asadar, daca nu avem niciun risc pentru un credit garantat, de ce facem pierderi? A spune ca banca nu are niciun risc, pentru ca poate vinde garantia aferenta daca un credit nu se ramburseaza, este o intelegere gresita a modului in care functioneaza bancile. Asadar, este clar ca garantarea unui credit cu o ipoteca nu este suficienta pentru inlaturarea riscului unui credit.

Repet, vom respecta deciziile justitiei, dar trebuie inteles ce inseamna riscul din perspectiva economica a unei banci.

Al treilea contra-argument: clientii au fost constienti de existenta comisionului de risc la semnarea contractului, intrucat acesta a fost prevazut clar in contract, asadar ar fi putut sa-l negocieze, daca ar fi vrut

Al treilea argument al contestatarilor este ca nu am discutat cu clientul despre acest comision de risc. (Pentru a dovedi si falsitatea acestui argument, seful Volksbank le-a aratat jurnalistilor contractul sau de telefonie mobila). Contractul are peste 10 pagini, cu multe paragrafe, unele cu caractere mici, dar l-am semnat fara sa negociez fiecare paragraf.

Daca merg in justitie si spun: acest paragraf din contract, imi pare rau dar nu l-am negociat, este evident ca este adevarat (intrucat este vorba de niste contracte standard, pe care putina lume le negociaza n.r.). Dar este suficient pentru a considera respectiva prevedere abuziva? Nu sunt atat de sigur.

Veti spune ca acesta este doar un contract de telefonie. Dar sa vedem si un contract de credit al Volksbank. In primul rand, are mai putine pagini decat cel de telefonie, doar 10 pagini. Comisionul de risc este mentionat clar in contract. In aceste conditii, nu inteleg cum de nu s-a negociat tocmai acest paragraf din contractul semnat de client, asa cum ne spun judecatorii?! Toate celelalte prevederi din contract au fost negociate, doar comisionul de risc nu? (Ceea ce a vrut sa spuna Benoit Catel e ca, in aceasta logica, toate prevederile contractului ar putea fi declarate abuzive pentru ca nu au fost negociate. Asadar, logic ar fi una din doua: din moment ce un contract este semnat de un client, fie acesta a negociat intregul contract, fie nu l-a negociat deloc, niciun paragraf din acesta. E ilogic sa spui ca nu a negociat doar paragraful cu comisionul de risc n.r.).

Iar Volksbank a pierdut recent un proces cu 300 de clienti din toata tara, care au obtinut credite din diverse sucursale ale bancii, toti pentru aceeasi problema. Asadar toti acestia nu au negociat doar respectivul comision de risc?! De aceea, imi pare rau sa spun, dar ceva nu e in regula aici.

Dar sa presupunem ca gresesc si ca respectivul paragraf a fost intr-adevar neclar pentru clienti. Sa ne uitam insa la graficul de rambursare a creditelor primite de toti clientii, in care, alaturi de dobanda aferenta creditului, figureaza, pe o coloada distincta, si valoarea comisionului de risc ce trebuie platita, precum si valoarea totala a ratei, care include respectivul comision.

Asadar, comisionul de risc a fost clar evidentiat si in graficul de rambursare, distinct, putea fi vazut de toti clientii atunci cand l-au semnat.

Iar la finalul graficului de rambursare, cu litere ingrosate, figureaza costul total a creditului, prin DAE. Daca ma pun in locul clientului care se uita la acest pret al creditului, inainte de a semna contractul de credit, este evident ca acesta este pretul creditului, iar acest pret include toate elementele, adica dobanda si comisionul de risc.

Desi este atat de evident acest lucru, judecatorii nu vor sa vada, nu stiu de ce. De aceea, nu stiu ce sa spun. Insa vom respecta deciziile, dar vom continua sa explicam de fiecare data despre ce este vorba, sa ne sustinem contra-argumentele. Nu spun ca totul a fost in regula cu contractele de credit, insa ce pot spune este ca argumentele noastre nu sunt luate in considerare de judecatori”, a precizat Benoit Catel.