Procesul de deleveraging, adica retragerea finantarilor bancilor straine din Romania, reprezinta una dinte principalele problemele ale sistemului bancar si in acest an, fapt care determina bancile sa ramana prudente si sa nu acorde prea multe credite, fiind preocupate mai degraba de respectarea noilor cerinte de capital, apreciaza Nicolae Cinteza, seful supravegherii BNR, intr-o radiografie a sistemului bancar. Vezi transcrierea declaratiei si prezentarea, in Fisiere.

Nicolae Cinteza: „Avem cifre partiale la 31 decembrie 2013, nu sunt definitive pentru ca nu sunt confirmate de actionari prin aprobarea bilantului, dar chiar daca vor fi modificari, nu vor fi majore. Sintetic am sa incerc sa le prezint prin 3 slide-uri.

Vedeti evolutia din 2011 a unor costuri din bilantul bancilor. Tendinta generala este de deleverage, desi avem o usoara crestere a bilantului la decembrie, dar cred ca e prea devreme sa tragem o concluzie care sa infirme ceea ce spun.

Principalul element de bilant care sufera modificari se regaseste in pasiv si se refera la surse atrase de la bancile mama, la care tendinta generala e de scadere rapida. M-a intrebat cineva cat a mai ramas din suma totala atrasa, va pot spune ca 2013 a inceput cu un sold al sumelo ratrase de 17,5 miliarde si s-a terminat cu 14,2 miliarde. La zi, la 31 ianuarie, a mai scazut cu 800 de milioane, la 13,4 miliarde.

Tendinta continua si probabil ca pe fondul acesta, al lipsei activitatii de creditare, va continua. Sursa externa e inlocuita de sursa interna, acesta fiind si principalul nostru motiv de preocupare in a ne asigura ca activele generate de sursa externa, si care inca nu s-au lichidat, sunt active de calitate buna.

Acesta e motivul pentru care anul trecut am facut o analiza a modului in care au fost restructurate creditele si la care o sa vedeti consecintele in cifrele imediat urmatoare. Randul 7 (din prezentare) evidentiaza provizioanele pe standarde romanesti, randul 8 evidentiaza provizioanele pe standard intenational.

Actiunea noastra incepuse in august si a fost determinata de observatia facuta privind inlocuirea sursei externe cu cursa interna, tragand atunci concluzia ca o astfel de inlocuire devine periculoasa daca activele care au fost generate de sursa externa nu sunt active de calitate buna. Sau mai bine zis nu ca nu ar fi de calitate buna, sunt active proaste, sunt reflectate ca fiind de calitate buna in bilant si nu avem cunostinta de ele ca sunt active de calitate proasta.

Si atunci am incercat pentru primii 500 de debitori in ordinea descrescatoare a sumelor din fiecare banca sa vedem cat de corect au facut ei restructurarea creditelor respective.

Cand am primit situatiile, practic trebuia sa incep sa pornesc un razboi cu toate bancile. Nu pica nimic cu evidenta pe care o avem noi la CRB si pe care o tine directia de stabilitate, erau neconcordante pe care personal nu mi le-am explicat la vremea respectiva decat prin faptul ca anumite operatiuni pe care le-au facut bancile in legatura cu creditele respective, rescadentari, reesalonari, alte modificari, nu erau raportate la CRB.

Erau asa de multe probleme, incat prin a porni o batalie cu totii deveneam necredibili.

Si atunci am preferat sa facem un inventar al problemelor, si am reluat problema pentru date la 30 septembrie, dar comunicandu-le ca in situatiile in care creditele respective nu au fost restructurate asa cum trebuia sa fie restructurate, pe baze economice, si au fost restructurate doar din dorinta de a nu constitui provizioane, si ei nu au costituit provizioane la ele, vom modifica cerinta de capital.

Scrisoarea a plecat sub semnatura unui membru al conducerii executive a BNR si a avut un efect extraordinar de puternic, fiindca in perioada din momentul emiterii scrisorii si pana la 30 septembrie, practic jumatate din volumul de provizioane inregistrate in perioada iulie-decembrie s-a inregistrat in luna septembrie.

Cea de-a doua parte a provizioanelor a fost inregistrata in trimestrul 4, cand s-au facut verificarile. Din ceea ce se vede, observati ca profitul sistemului bancar, daca va aduceti aminte acum 1 an de zile spuneam ca va fi in jur de 100 de milioane de euro, iata ca a fost de 111 milioane de euro. E doar asa, un profit financiar mai mult, fiindca din analiza facuta de noi, apare ca fiind determinat exclusiv de stornarea impozitului amanat, ca urmare a precizarilor date de Ministerul Finantelor in cursul anului 2013, mai bine zis in primavara anului trecut.

Despre ce este vorba: atunci cand s-a trecut de la RAS la IFRS, diferenta de provizioane fiind considerata filtru, pentru ea s-a calculat un impozit pe profit, a fost inregistrat pe costuri dar nu s-a platit, s-a inregistrat intr-un cont de decontari privind impozitul amanat, urmand ca efectiv sa se plateasca la bugetul de stat atunci cand sumele respective, reflectate in rezerve, ar fi fost utilizate.

Finantele au venit cu precizarea si au spus: simpla reflectare in rezerve a sumelor respective nu reprezinta utilizare, ca atare se storneaza prin inregistrarea pe venituri a sumelor respective. Si 400 e milioane si ceva e o consecinta a acestui lucru. Insa caderea de profit de la noiembrie la decembrie e determinata exclusiv de provizioanele inregistrate de banci ca urmare a verificarii noastre.

Vezi declaratia completa a lui Nicoale Cinteza in CLUBUL BANCHERILOR