"Nu putem comenta pana nu vedem motivatia instantei", au spus reprezentantii Bancpost, citati de Pro TV intr-un reportaj in care prezinta o decizie recenta a Tribunalului Timis, care a constatat ca dobanda stabilita de banca pentru un credit ipotecar, de 7% pe an, este o clauza abuziva si trebuie eliminata.

De fapt, judecatorii au eliminat marja de dobanda stabilita de banca, existenta in orice contract de credit, care se adauga la un indice de referinta precum Libor, pentru creditele in franci elvetieni sau dolari, Euribor la creditele in euro si Robor la creditele in lei.

Formula de calcul a dobanzii la credite constand din marja fixa si indice de referinta a fost impusa prin lege, OUG 50 din 2010, an in care bancile care aveau alte tipuri de dobanda au fost obligate sa le modifice.

Bancpost era una dintre ele, avea o dobanda interna a bancii, netransparenta, de 7%, asa incat a modificat-o astfel: Libor de 0,2% plus marja fixa de 7%. Asadar vechea dobanda s-a transformat practic in marja fixa, care ramane neschimbata.

Aici a gresit Bancpost si toate celelalte banci care au procedat la fel in 2010. De ce?

Pentru ca marja reprezinta castigul bancii si costurile aferente unui credit, pe cand indicele de referinta arata costul banilor, adica dobanda pe care banca o plateste, la randul ei, pentru atragerea resurselor de pe piata, astfel incat sa acorde credite clientilor.

Costul unui credit este compus, asadar, din dobanda resurselor atrase de banca de pe piata (Libor, Euribor, Robor), plus costurile, inclusiv riscurile si castigul bancii (marja fixa).

Cum se stabileste dobanda la un credit

Inainte de criza, prima componenta, cea a costului resurselor, avea o pondere mai mare in costul total al unui imprumut, intrucat in perioadele de euforie, de expansiune economica, indicii de dobanda sunt mai ridicati (Euribor si Libor erau in jur de 4-5%), iar riscurile sunt mai mici si volumele de credite, inclusiv castigurile bancilor, mai mari, asa incat bancile isi permiteau marje reduse.

Dupa criza insa, situatia s-a schimbat. Indicii dobanzilor s-au prabusit spre 0%, ca efect al politicilor bancilor centrale de a reduce dobanda si de a injecta lichiditate in piata, iar pe de alta parte costurile bancilor au crescut, din cauza creditelor neperformante tot mai mari si a veniturilor tot mai mici, astfel ca si marjele au trebuit majorate.

Dar este o greseala sa treci dintr-o extrema in alta, de la o marja de 1%-2%-3%, chiar 4%, la  una de 7% sau chiar mai mare.

Iar bancile romanesti nu numai ca au facut greseala de a trece dintr-o extrema in alta, ci chiar au transformat vechea dobanda proprie in marja, in conditiile in care indicii de referinta sunt in jur de 0.

Iar marja fiind fixa, riscul enorm este ca peste cativa ani, cand indicii de referinta vor creste, costul creditelor sa explodeze.

Bancile au gresit si trebuie sa-si asume acest fapt, trebuie sa plateasca pentru greseli. Dar asta nu inseamna ca de acum inainte sa acorde credite cu 0% dobanda.

O instanta de judecata trebuie sa faca dreptate, asa cum este firesc, nu sa emita, la randul sau, decizii care sa rastoarne logica economica a unui credit si sa afecteze relatia banci-clienti.

Un credit nu poate avea dobanda 0, oricine poate sa inteleaga acest lucru. Fireste ca banca trebuie sa plateasca pentru dobanda prea mare perceputa pana acum, pentru comisioane nepotrivite, clauze abuzive, insa nu este deloc firesc ca o instanta de judecata sa decida ca pentru un credit, clientul bancii nu mai trebuie sa plateasca nimic de acum inainte.

Ganditi-va doar la simplul fapt ca o banca trebuie sa-si plateasca angajatii care incaseaza ratele la credite si care acorda noi credite si alte servicii, sa achite chiria unitatii in care functioneaza, sa intretina echipamentele si sistemele IT, iar la urma, sa faca si profit pentru actionari.

Cum vor putea bancile sa functioneze in continuare, sa acorde noi credite, daca dobanda stabilita de o instanta de judecata este 0?

De ce nu poate un judecator, sa faca dreptate, adica sa stabileasca o dobanda corecta pentru un credit? Nici 0%, nici 7%, ci 4%, de exemplu.

Asa ar fi corect si firesc, daca bancile si clientii nu au fost in stare sa se inteleaga amiabil. Ambii din cauza lacomiei: bancile ar vrea dobanzi cat mai mari, clientii sa nu plateasca nimic.

Asta ar trebui sa explice, dupa fiecare decizie a unei instante de judecata, PR-ul unei banci. Nu sa astepte motivatia instantei, motivatie care oricum nu poate sa fie una in spiritul dreptatii, tinand cont de decizia luata.

In lipsa acestor explicatii, pe intelesul tuturor, privind modul cum functioneaza bancile, din ce este compusa dobanda si cum ar trebui sa se calculeze cat mai corect si echitabil, educatia financiara a publicului, a clientilor bancilor dar si a presei, ramane la niveluri destul de mizerabile.

E firesc, in aceste conditii, ca reportajele TV si articolele din presa sa fie in ton cu mesajele extremiste, de gherila, ale avocatilor si grupurilor de clienti care cauta sa nu mai plateasca nimic pentru creditele luate de la banci.