Ministerul Finantelor a publicat pe site-ul institutiei in vederea dezbaterii publice "Ordonanta pentru reglementarea unor măsuri în domeniul bancar" cu privire la emiterea de catre banci a obligatiunilor ipotecare, ce pot reprezenta pentru acestea o sursa suplimentara si mai avantajoasa de finantare in vederea acordarii de noi credite.

Reglementarea este adoptata dupa mai bine de 1 an de la initierea negocierilor dintre banci si BNR, la cerintele FMI, in vederea actualizarii legii care permite emiterea de obligatiuni ipotecare, lege care exista inca din 2006 dar nu a fost niciodata aplicata.

Dupa o serie de seminarii sustinute la BNR pe tema obligatiunilor ipotecare de-a lungul ultimului an, BNR anunta la finalul anului trecut ca au adoptat o intiativa legislativa in acest sens.

Romania e singura tara din Europa care inca nu a emis obligatiuni ipotecare (covered bonds), cu toate ca avem o lege adoptata inca din 2006, iar lipsa acestor instrumente de finantare pentru banci reprezinta un impediment pentru acestea in procesul de stimulare a creditarii companiilor si persoanelor fizice.

Motivul emiterii actului normativ (conform documentului publicat de Ministerul Finantelor)

Conform condiţionalităţilor agreate cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE), autorităţile române s-au angajat să emită, până la finele anului 2013, actul legislativ care reglementează emiterea de obligaţiuni garantate cu creanţe.
Obiectivul urmărit la formularea ordonanţei este asigurarea unui cadru legal aliniat celor mai bune practici la nivel european în domeniu, care să permită dezvoltarea acestor instrumente de finanţare pe piaţa locală într-o manieră prudentă şi supravegheată în mod corespunzător, asigurându-se în acest mod şi un plus de atractivitate pentru potenţialii investitori.

1.Descrierea situaţiei actuale

În România, cadrul general pentru emisiunea de obligaţiuni ipotecare este reglementat prin Legea nr. 32/2006 privind obligaţiunile ipotecare.
Până la data depunerii prezentului proiect de act normativ nu a fost realizată nici o emisiune de obligaţiuni ipotecare în condiţiile legii în vigoare.

2. Schimbări preconizate

În vederea reducerii principalelor riscuri ce pot fi generate de activitatea de emisiune de obligaţiuni garantate cu creanţe, propunerea legislativă reglementează, în principal, următoarele aspecte:

a) principiile care trebuie respectate în legătură cu funcţionarea instrumentului: ordonanţa promovează conceptul portofoliului de creanţe dinamic, în sensul în care emitenţii sunt obligaţi să asigure pe întreaga perioadă de viaţă a obligaţiunilor o calitate corespunzătoare a portofoliului de creanţe care garantează emisiunea. Astfel, ordonanţa prevede criteriile de eligibilitate pentru includerea creanţelor în portofoliu şi obligaţia emitentului de înlocuire a creanţelor din portofoliu, pe măsura deteriorării calităţii lor, cu alte creanţe eligibile.

De asemenea, ordonanţa reglementează structura portofoliului de creanţe, stabilind ca elemente eligibile creditele pentru investiţii imobiliare, instrumentele financiare derivate şi activele suplimentare. Categoriile de active suplimentare şi limita în care acestea pot fi incluse în portofoliul de creanţe se stabilesc de către BNR.

b) cerinţele prudenţiale care sunt stabilite pe 3 niveluri:
- la nivelul fiecărui element inclus în portofoliu (ex.: cerinţe de LTV, calculate la acordarea creditului; nivelul maxim al unei creanţe ce poate fi luat în considerare la calculul valorii portofoliului de creanţe; utilizarea instrumentelor financiare derivate strict pentru acoperirea riscurilor; tratamentul creanţelor care înregistrează întârzieri la plată);

- la nivelul portofoliului, unde este instituită obligativitatea acoperirii ex-ante a oricărui deficit de lichiditate ce s-ar putea manifesta de-a lungul unui orizont temporal de 180 de zile;

- la nivelul întregului activ al emitentului unde se impune o limită maximă de expunere la finanţarea prin emisiunea de obligaţiuni, în vedere contracarării riscului de grevare în exces a activelor (asset encumbrance);

c) supravegherea activităţii de emisiune de obligaţiuni garantate cu creanţe: Banca Naţională a României (BNR) este desemnată ca unică autoritate însărcinată cu supravegherea activităţii de emisiune de obligaţiuni garantate cu creanţe. În exercitarea acestor competenţe, banca centrală este asistată de un agent (propus de instituţia de credit emitentă din rândul auditorilor financiari şi aprobat de BNR).

Autorizarea prealabilă a fiecărei emisiuni de obligaţiuni garantate cu creanţe reprezintă, de asemenea, un aspect important în cadrul exercitării atribuţiilor de supraveghere.

Competenţele de supraveghere referitoare la modul de respectare a cerinţelor privind prospectul de emisiune, care derivă din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei nr. 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte informaţiile conţinute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informaţii prin trimiteri, publicarea prospectelor şi difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar, sunt exercitate de către autoritatea competentă din statul membru de origine, determinat conform legislaţiei pieţei de capital aplicabile. În situaţia oferirii spre subscriere prin ofertă publică a obligaţiunilor garantate, în baza unui prospect aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prevederile referitoare la oferta de obligaţiuni garantate cu creanţe se completează cu dispoziţiile referitoare la prospectele de ofertă ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor Autorităţii de Supraveghere Financiară emise în aplicarea acesteia

d) protecţia deţinătorilor de obligaţiuni garantate cu creanţe care este asigurată în baza următoarelor:
- nivelul minim de supra-colateralizare;
- posibilitatea de a desemna un reprezentant al deţinătorilor de obligaţiuni garantate cu creanţe;
- dreptul deţinătorilor de obligaţiuni garantate cu creanţe la recurs dual asupra averii emitentului declarat falit, după cum urmează:
- aplicarea principiului separării (ring-fencing) – delimitarea portofoliului de creanţe de averea emitentului falit şi numirea unui administrator de portofoliu în vederea administrării acestuia (primul nivel de protecţie);
- acordarea dreptului de a se înscrie la masa credală, pentru diferenţa neacoperită, pentru patrimoniul rezidual al instituţiei falite, pari passu cu creditorii negarantaţi ai instituţiei falite (al doilea nivel de protecţie);
- adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni garantate cu creanţe poate decide accelerarea obligaţiunilor garantate cu creanţe.