www.bancherul.ro
Publicatie online stiri bancare



In cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank, justitia a facut dreptate. Va face la fel si in procesele cu BCR si Volksbank?

Autor: Bancherul.ro
2013-10-10 23:24

Banca maghiara OTP Bank, cea care a adus prima in Romania, inainte de criza, creditele in franci elvetieni, a fost una dintre bancile care si-au inselat clientii, prin inserarea unor clauze abuzive in contracte, dupa cum releva deciziile instantelor de judecata. Mai intai, ungurii i-au ademenit pe romani cu credite in franci elvetieni cu dobanzi mici, iar la scurt timp, in lacomia de a castiga cat mai mult, le-au crescut dobanzile si le-au mentinut ridicate si dupa criza, desi indicele de dobanda la franci, Libor, s-a prabusit aproape de 0.


Maghiarii si-au inselat astfel clientii bazandu-se pe contractele de credit in care au inserat clauza abuziva „dobanda poate fi modificata unilateral de banca, fara consimtamantul clientului”, formula care a permis OTP Bank sa-si abuzeze clientii, asa cum au facut-o si alte banci.


Numai ca bancherii nu s-au dovedit suficient de intelepti pentru a fi constienti de faptul ca orice fapta are, mai devreme sau mai tarziu, si rasplata. Dupa criza, cand s-au descoperit multe abuzuri ale bancilor, autoritatile au emis reglementari si legi noi de protectie a consumatorilor, in fata carora bancile trebuie acum sa plateasca.


Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis zilele trecute o decizie definitiva in cazul clientului OTP Bank, caz relatat recent, aici, de Bancherul.ro, care se prezinta astfel, pe scurt:


Banca i-a majorat nejustificat dodanda


Clientul bancii a obtinut, in ianuarie 2008, un credit in franci elvetieni (CHF) de la OTP Bank, in valoare de 100.000 CHF pe o perioada de 25 de ani, cu o dobanda de 5,7%, variabila. Contractul de credit prevedea ca "Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul clientului".


Dupa numai 4 luni de la obtinerea creditului, banca i-a majorat dobanda la 6,99%, asadar cu 1,29%, motivand ca majorarea „este generata de cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara”. Numai ca indicele Libor CHF crescuse nesemnificativ, cu doar 0,08 puncte, dupa cum s-a plans clientul judecatorilor.


Cand Libor a scazut, dobanda clientului a ramas neschimbata


Ulterior, cand indicele Libor CHF a scazut aproape de 0, banca nu a mai operat o scadere de dobanda si in cazul creditului clientului, mentinand dobanda neschimbata, la 6,99%.


Din acest motiv, clientul a dat banca in judecata si a obtinut castig de cauza la trei instante: atat la tribunal, cat si la curtea de apel iar acum la curtea suprema, decizia fiind astfel definitiva.


O decizie ce poate constitui un model si pentru alte cazuri


Dincolo insa de faptul ca aceasta practica de majorare a dobanzii a fost declarata abuziva de catre instanta de judecatata, mai important este modul prin care judecatorii au facut dreptate in acest caz, ce poate constitui un model pentru rezolvarea echitabila si a altor cauze in care s-au emis decizii controversate, precum cel al clientilor BCR si Volksbank.


Astfel, in acest caz al OTP, desi judecatorii au constatat ca dobanda variabila a bancii, asa cum era prevazuta in contract, a fost o clauza abuziva, nu au decis sa o elimine, asa cum au facut alte instante in cazul dobanzilor BCR sau a comisionului de risc al Volksbank, ci au impus bancii sa schimbe dobanda intr-o formula transparenta, care sa se poata modifica doar in functie de indicii pietei, astfel incat banca sa nu mai poata abuza, pe viitor, pentru a majora dobanda.


Concret, instanta a decis ca vechea clauza abuziva „Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta , fara a exista consimtamântul clientului” sa se transforme in „dobanda se modifica doar in functie de evolutia indicelui de referinta”, la care se adauga o marja fixa, care reprezinta castigul si costurile bancii.


Desi in contractul de credit banca nu avea stabilita o marja fixa, in urma datelor prezentate de client si banca s-a stabilit ca marja este de 3%, intrucat in momentul acordarii creditului cu dobanda de 5,7%, indicele Libor era 2,7%, de unde rezulta ca diferenta pana la 5,7% era marja bancii.


Un calcul simplu si just facut atat de client, cat si de judecatori. Intrucat, chiar daca in prezent indicele Libor este aproape 0, asadar dobanda pe care clientul va trebui sa o plateasca este de doar 3%, sa nu uitam ca si banca se imprumuta acum mult mai ieftin deca o facea in momentul in care Libor era aproape 3%. Iar in momentul in care indicele va creste, atunci si dobanda pe care o va plati clientul se va majora in consecinta.


Poate ca o decizie si mai buna ar fi fost daca s-ar fi decis ca noua dobanda sa fie cea practicata in prezent de banca, sau cea medie la nivelul sistemului bancar, unde marjele fixe sunt putin mai ridicate, in jur de 3,5-4%, insa oricum este o decizie care demonstreaza ca judecatorii pot face dreptate in aceste cazuri.


Nu s-a eliminat clauza abuziva, adica dobanda la credit, ci s-a facut dreptate, prin stabilirea unei dobanzi corecte


Decizia in cazul OTP Bank, confirmata de toate cele 3 instante ierarhice prin care a trecut cazul, difera insa de altele, care in loc sa faca dreptate, adica sa stabileasca dobanda corecta pe care clientii trebuie sa o plateasca bancii, si implicit sa modifice modul de calcul al dobanzilor astfel incat sa nu se mai poata face abuzuri in viitor (de altfel, dupa aplicarea OUG 50/ 2010, toate contractele de credit au, acum, dobanzi si comisioane transparente) si astfel sa stinga litigiile dintre banci si clienti, au tulburat si mai mult apele si au nascut noi procese si dispute intre banci si clienti.


Este vorba fie de deciziile prin care s-a stabilit o dobanda 0 la un credit BCR, fie numeroasele cazuri ale Volksbank prin care s-a eliminat comisionul de risc, desi acesta facea parte din costul total al creditului.


Problema este ca o serie de astfel de decizii sunt, deja, definitive, astfel ca ramane intrebarea: cine si cum va putea sa faca dreptate cu adevarat in toate disputele dintre banci si clienti? Cine va avea puterea si intelepciunea sa emita o decizie unitara in aceste cazuri, o decizie echitabila pentru toata lumea, astfel incat sa scapam, in final, de problemele trecutului si sa ne concentram pe viitor?