Odata cu intrarea in vigoare, de la 1 octombrie, a prevederilor din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive, care permite eliminarea acestora din toate contractele de credit ale bancilor, este necesara explicarea, pe intelesul tuturor, a clauzelor ce ar putea fi considerate abuzive de catre o instanta de judecata, astfel incat sa se evite multele confuzii si neclaritati existente in prezent.

Bancherul.ro si GhiseulBancar.ro, publicatii pentru care educatia financiara reprezinta un stindard, initiaza publicarea unei serii de articole in care vor fi prezentate informatii clare si obiective, scrise pe intelesul tuturor, pe tema clauzelor abuzive. Vor fi prezentate, in acelasi timp, decizii ale instantelor de judecata in aceste cazuri, precum si opiniile partilor implicate, clienti si bancheri.

Ce este comisionul de risc

Sa incepem de la o stire confuza prezentata recent de ProTV, in care se spune ca printre clauzele abuzive se poate numara si comisionul de risc la un credit. De altfel, comisionul de risc a devenit cea mai celebra clauza abuziva din contractele de credit, dintr-un motiv simplu si nefericit: procesele colective initiate de avocati ahtiati dupa bani si putere, cel mai cunoscut fiind Gheorghe Piperea.

Acesta a reusit sa atraga de partea sa publicatii precum Bursa sau Economica.net, care i-au facut reclama mascata prin interviuri si articole in care banci, mai cu seama Volksbank si BCR, au fost demonizate si catalogate ca fiind institutii care si-au abuzat si exploatat clientii, cu complicitatea BNR. Campanie de denigrare realizata, fireste, pentru ca avocatii sa-si atrage de partea lor cat mai multi clienti si sa castiga cat mai multi bani in urma proceselor.

Din pacate, nici institutiile statului, precum ANPC, Guvernul sau BNR, nici comunitatea bancara, nu au reusit sa contracareze aceasta campanie de denigrare la adresa bancilor. Institutiile publice probabil nu au dorit sa devina nepopulare in ochii electoratului, iar bancile pur si simplu nu au miscat un deget pentru a sustine publicarea unor informatii obiective si echilibrare, in interesul public.
Iar presa a ingurgitat, ca de obicei, nemestecata, reclama mascata a avocatilor, facand un mare deserviciu publicului. Iata aici doar un exemplu: Cum isi fac avocatii reclama gratuita impotriva bancilor.

Nimeni nu a explicat, asadar, ce este, de fapt, acest comision de risc, de ce este contestat si de ce avocatii urmaresc sa-l elimine din contracte. Pe scurt, de ce este abuziv comisionul de risc la un credit?

Confuzia de la stirile Pro TV

Sa vedem mai intai ce este comisionul de risc, in cazul Volksbank, si luam chiar exemplul din stirea ProTV: „Domnul Enciulescu a imprumutat acum cinci ani 90.000 de franci elvetieni de la o banca. Spune ca din rata lunara de 700 de franci, 200 reprezentau un comision de risc, pentru care a dat banca in judecata. Dupa 3 ani a castigat procesul. "Comisionul se ridica la 34.000 de franci, suma pe care eu o platesc in plus in toti anii astia".
Intr-o luna este programat recursul pe care este increzator ca il va castiga. Daca se va intampla asa, banca va fi obligata sa ii dea banii inapoi”, se spune in stirea Pro TV.

Ce se intelege din asta? Ca domnul Enciulescu nu trebuia sa plateasca respectivul comision de risc. De ce? Pentru ca reprezinta 200 de franci din rata lunara. Pur si simplu. Ceea ce este absurd, fireste, si vom vedea de ce, in continuare.

Ce reprezinta comisionul de risc

Comisionul de risc facea parte din costul total al creditului obtinut de domnul Enciulescu. Atunci cand acorda credite, bancile percep atat dobanzi, cat si diverse comisioane. In perioada care a precedat criza, concurenta intre banci era mare, asa incat toate se bateau in dobanzi cat mai mici, la care adaugau diverse comisioane, denumite de risc, de gestiune sau de administrare, percepute lunar, ca si dobanda.

Respectivele comisioane, asadar si cel de risc, nu erau percepute in alte scopuri, separate de credit, ci doar pentru a acoperi o parte din costul creditului. Asadar, erau, practic, o dobanda mascata, care ajuta bancile sa se concureze.

In reclamele lor, bancile afisau doar dobanda, cu cifre de-o schioapa. De exemplu, Volksbank afisa in reclame o dobanda de 4%, la care mai aduga un comision lunar de 0,2%, echivalentul unei dobanzi anuale de 2,5%, asadar dobanda reala era de 6,5%, apropiata de cea a altor banci.

Comisioanele de risc, de gestiune, de administrare, sau cum s-o mai fi numit, nu aveau nicio treaba cu denumirea lor, erau, pur si simplu, niste dobanzi mascate, din motive comerciale: pentru ca bancile sa poata afisa o dobanda cat mai mica. Iar toata lumea stia asta: mai clar cei din domeniul financiar si publicul initiat in economice, mai putin clar restul oamenilor, pe care oricum nu-i interesa din ce se compunea costul unui credit, ci cati bani puteau lua si care este rata lunara. Iar rata includea, fireste, atat dobanda cat si comisioanele.

Cum a ajuns comisionul de risc abuziv

Intrebarea fireasca este, asadar, cum de a ajuns comisionul de risc aubuziv, iar avocatii cer sa fie eliminat. Explicatia e simpla. In urma aparitiei unei noi legi, celebra OUG 50 din 2010, initiata de ANPC, care a impus bancilor sa modifice contractele de credit in privinta denumirii comisioanelor.

Mai exact, bancile puteau sa practice un singur tip de comision, de administrare. Volksbank a schimbat denumirea comisionului de risc in comision de administrare, cum era si firesc, intrucat facea parte din costul creditului. Bancile care aveau de la bun inceput denumirea comisionului de administrare, nu au mai trebuit sa faca nicio modificare.

Numai ca, in contextul in care Volksbank era sub asediul clientilor afectati puternic de aprecierea francului elvetian, care a determinat majorarea ratelor lunare, avocatii au profitat de situatie si si-au atras usor de partea lor clientii nemultumiti, promitandu-le ca le vor scadea ratele prin eliminarea comisionului de risc. Avocatii au sustinut ca respectivul comision era abuziv si trebuia eliminat, din simplul motiv ca se chema comision de risc si nu de administrare, cu toate ca, de fapt, era vorba tot de un comision de administrare a creditului sau facea parte din dobanda, cum vreti sa o luati.

Aceasta a fost miscarea simpla si oportunista a avocatilor, care au reusit sa faca din comisionul de risc o trambulina pentru ascensiunea politica si sursa de imbogatire in acelasi timp. Si care, din pacate, a dus la acest razboi intre clienti si banci, cu sprijinul autoritatilor publice si presei, care au preferat sa fie mai populisti decat corecti si profesionisti.

Avocatii au reusit sa devina celebri si datorita judecatorilor, care au emis decizii favorabile clientilor bancilor in multe cauze. Au fost, insa, si decizii opuse, in aceleasi cauze (de exemplu, in cazul comisionului de risc, unii judecatori l-au apreciat clauza abuziva, in timp ce altii l-au considerat legal), cauze pe care le vom prezenta in urmatorul articol.

Iata, asadar, cum un comision care face parte din costul unui credit a ajuns sa fie apreciat abuziv din cauza unei conjuncturi favorabile avocatilor, cu scopul de a promite clientilor rate la credite mult mai mici decat cele normale, conform contractului semnat.