Saptamana trecuta, presedintele Bancii Centale Europene (BCE), italianul Mario Draghi, a rupt fara prea multe regrete una dintre cele mai solide cutume ale institutiei in ceea ce priveste comunicarea, rostita aproape la fiecare conferinta de presa a predecesorului sau, Jean-Claude Trichet: we never pre-commit. Never say never s-a adeverit insa si in acest caz.

Pentru prima data in istoria BCE a fost adoptata, asadar, o strategie de comunicare ce indica viitoarea tendinta a dobanzilor bancii centrale, si anume ca acestea vor ramane la niveluri reduse pentru o perioada extinsa de timp. S-a lasat, totusi, o marja de manevra, neprecizandu-se ce inseamna perioada extinsa, daca ea va fi de 6 luni, 1 an, de 2 ani sau chiar mai mult.

De fapt, forward guidance nu este alceva decat instrumentul de rezerva adoptat deja si de Fed, prin anuntarea unui program de retragere a planului de injectii de lichiditate prin achizitia de titluri, dar si de banca centrala a Canadei, dupa ce dobanzile de politica monetara au ajuns la minime istorice si practic nu prea mai exista spatiu de manevra pentru influentarea dobanzilor pietei pe termen scurt. Astfel ca s-a trecut la stimularea dobanzilor pe termen lung, prin acest forward guidance, care reprezinta un fel de garantie pentru actorii pietei ca ratele vor ramane jos pentru mult timp de acum inainte.

O strategie asemanatoare se poate spune ca a adoptat si guvernatorul Mugur Isarescu, la precedenta sedinta de politica monetara de la inceputul  lui mai, cand a anuntat ca urmeaza o perioada de reducere a dobanzilor, rezumandu-se insa, la acel moment, doar sa recurga la îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la +/- 3 puncte procentuale. Ulterior, la inceputul acestei luni, a fost facut si primul pas prin scaderea dobanzii de referinta cu 0,25 puncte, la 5%.

Efectele noilor strategii de comunicare ale bancilor centrale, chiar daca au obiective opuse, sunt greu de anticipat. In cazul Fed, care a anuntat ca va renunta treptat la stimulii de lichiditate, in conditiile in care economia este in crestere, piata a reactionat imediat, majorand dobanzile pe termen lung, intepretand astfel decizia Fed-ului ca fiind una mai degraba cu efecte pe termen scurt decat pe termen lung.

Ramane de vazut ce se va intampla pe continentul European, unde scopul este diferit, intrucat economia este inca in recesiune, astfel ca este nevoie de stimularea creditarii cu dobanzi mici. Vor scadea bancile la fel de repede ratele de dobanda sau acestea se vor lasa asteptate si va fi nevoie de alti stimuli?