Comunicat Erse Bank:

-    Provocare în a atrage investiţii străine directe (ISD), în special în îndustria producătoare, care este vitală pentru crearea de noi locuri de muncă, exporturi şi creştere sustenabilă
 -   Turismul este un pariu sigur, aşteptări ridicate de la sectoarele de energie şi transport – cu toate acestea, reformele structurale trebuie să fie prioritatea numărul unu
 -   Ieşirea din Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA) ar putea afecta pe termen scurt evoluţia exporturilor, dar calitatea de membru al UE oferă acces la o piaţă puternică şi competitivă
-    Croaţiei i-au fost alocate fonduri europene în valoare de 11,7 miliarde EUR, însă un impact semnificativ asupra economiei va fi resimţit numai pe termen mediu
-    Aderarea la UE va constitui un factor cheie pentru stabilitatea fiscală, ceea ce va conduce la îmbunătăţirea mediului pentru investitori

Croaţia va adera la Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2013, într-un moment în care ambele părţi fac eforturi pentru redresarea economiei. Cu toate acestea, raportul special „Croaţia: poveste de succes în pofida contextului dificil?” al Erste Group, publicat astăzi, arată că aderarea la UE este un bun catalizator pentru revigorarea potenţialului de creştere al ţării. „După problemele îndelungate privind creşterea din ultimii ani, aşteptările optimiste privind avantajele aderării la UE nu sunt deloc surprinzătoare. Chiar dacă performanţele obţinute în etapele de extindere precedente par să fie un obiectiv greu de egalat, Croaţia are câteva avantaje competitive, precum poziţia geografică, potenţialul turistic insuficient exploatat, infrastructura rutieră bine dezvoltată şi un sector energetic emergent. Dacă îşi va utiliza la maximum toate oportunităţile şi va accelera reformele, estimăm că aderarea la UE va impulsiona aceste avantaje pe termen mediu”, explică Alen Kovac, Economist Şef al Erste Bank Croaţia. 

Fluxurile de capital mărite asociate aderării la UE sunt considerate un canal important de stimulare a noilor oportunităţi de creştere prin capital nou, transfer de know-how şi acces la pieţe noi. Investiţiile străine directe intrate în Croaţia în ultimul deceniu au fost substanţiale. Cu toate acestea, Croaţia a rămas în urma ţărilor vecine din Europa Centrală şi de Est (ECE) în ceea ce priveşte structura acestor investiţii, care s-au îndreptat predominant spre sectorul serviciilor şi au rămas nesemnificative în industria producătoare. Cu toate că această evoluţie a susţinut în mod evident soliditatea sectorului bancar de exemplu, industria producătoare, crearea locurilor de muncă şi exporturile s-au dezvoltat mai puţin. Astfel, provocarea va consta în adoptarea aceluiaşi model de creştere ca în celelalte ţări din regiune: încurajarea ISD-urilor în special în sectoarele producătoare şi, apoi, dezvoltarea mai multor bunuri comercializabile care pot fi exportate. De asemenea, accelerarea procesului de privatizare, anunţat drept unul dintre obiectivele guvernului, ar asigura capital nou, eficienţă sporită şi transfer de know-how.

Turismul este un pariu sigur, aşteptări ridicate de la sectoarele de energie şi transport – cu toate acestea, reformele structurale trebuie să fie prioritatea numărul unu

Cu toate că alegerea sectoarelor este dificilă, analiştii Erste consideră că turismul este cel care va genera un interes puternic, pe fondul unei evoluţii pozitive a activităţii turistice după declanşarea crizei şi a potenţialului insuficient valorificat. De asemenea, sectorul transporturilor arată promiţător, având în vedere avantajul geografic comparativ solid. Mai mult, infrastructura rutieră bine dezvoltată permite direcţionarea fondurilor europene către alte tipuri de infrastructură, în special feroviară şi portuară. Agricultura şi industria de procesare a produselor alimentare rămân dependente de economiile de scară, iar eforturile guvernului de a extinde utilizarea terenurilor necultivate aflate în proprietatea statului reprezintă un pas în direcţia corectă. Un accent deosebit se pune pe sectorul energetic, cu scopul de a înlocui importurile. Pentru a încuraja dezvoltarea tuturor acestor sectoare, reformele structurale reprezintă principalul obiectiv.

Un mediu de afaceri mai prielnic este o necesitate pentru atragerea de noi investitori. „Conform indicatorilor de referinţă internaţionali, precum Indicele global de competitivitate, Indicele de percepţie a corupţiei sau poziţia din clasamentul Ease of Doing Business, Croaţia se situează în urma statelor vecine din regiune. Problemele se manifestă în special în ceea ce priveşte dimensiunea şi eficienţa sectorului public, legislaţia rigidă privind piaţa muncii şi protecţia redusă oferită investitorilor. Nu există nicio alternativă la accelerarea reformelor şi vedem semnale încurajatoare la faţa locului, având în vedere că factorii de decizie admit necesitatea accelerării reformelor. Acesta este momentul potrivit pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, eliminarea dificultăţilor din calea investiţiilor şi câştigarea încrederii investitorilor”, subliniază Alen Kovac.

La începutul unei noi etape marcate de aderarea la UE, ieşirea Croaţiei din Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA) reprezintă un alt factor important. Acesta va determina scăderea competitivităţii pe piaţa CEFTA, în ceea ce priveşte schimburile comerciale cu Bosnia şi Herţegovina şi cu Serbia, din cauza creşterii taxelor vamale. „Anticipăm câteva efecte negative pe termen scurt ca urmare a ieşirii de pe pieţele CEFTA, însă piaţa UE, cu 500 milioane de locuitori, oferă un potenţial mai ridicat pe termen mediu. În plus, aderarea la UE ar exercita o presiune competitivă pe producţia internă pe fondul intensificării importurilor din UE, care sperăm să ducă la creşterea eficienţei, dar va însemna şi un mediu operaţional exigent pentru un număr mare de companii”, precizează Alen Kovac.

Sursa: Estimări Erste pe baza Cadrului Financiar Indicativ Multianual IAP revizuit pe 2012-2013, Propunerii de Cadru financiar multianual UE 2014-2020 din 6 iulie 2012 şi al concluziilor Consiliului European din 8 februarie 2013.

Fondurile totale alocate Croaţiei în perioada 2014 - 2020 se vor ridica la 11,7 miliarde EUR (aproximativ 25% din PIB-ul estimat pentru anul 2013). Cu siguranţă, contractarea şi cheltuirea unor sume atât de mari reprezintă în mod cert un factor important pentru potenţialul de creştere al ţării pe termen mediu. Cu toate acestea, performanţele Croaţiei în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor de pre-aderare IPA au fost adesea catalogate drept mediocre. Dacă adăugăm şi faptul că, la începutul perioadei de programare, contractarea şi plăţile se fac de obicei într-un ritm oarecum mai lent şi îşi revin după aproximativ un an, Croaţia s-ar putea aştepta la un impact semnificativ al fondurilor UE abia pe termen mediu. Prin urmare, Croaţia trebuie să consolideze cadrul instituţional şi să accelereze reformele structurale pentru a valorifica la maximum avantajele fondurilor europene consistente care i-au fost alocate.

Aderarea la UE va constitui un factor cheie pentru stabilitatea fiscală, ceea ce va conduce la îmbunătăţirea mediului pentru investitori

După aderarea la UE, Croaţia s-ar putea confrunta cu activarea Procedurii de deficit excesiv (PDE) pe baza unui deficit bugetar de peste 3% din PIB, cu toate că şi tendinţa datoriei publice trage un semnal de alarmă cu privire la pragul de 60% din PIB. Deşi există voci care ar putea susţine că activarea acestei proceduri ar transmite semnale negative, analiştii Erste consideră că PDE este mai degrabă o oportunitate. Solicitarea de a adopta măsuri corective şi, pentru Croaţia, de a realiza consolidarea fiscală pe termen mediu pot fi percepute drept condiţii cvasi-FMI, în sensul că ar susţine sustenabilitatea politicii fiscale şi ar garanta un angajament mai ferm în îndeplinirea obiectivelor fiscale.

Mai mult, Croaţia va trebui să respecte Pacturile de Stabilitate şi Creştere consolidate, sub forma pachetului de şase măsuri care stabileşte noi prevederi fiscale, precum şi acţiuni macroeconomice şi de supraveghere, accentul trecând de la ţintele nominale la cele structurale.

„Regula privind reducerea datoriei publice excesive cu 1/20 reprezintă un pilon important al pachetului de şase măsuri adoptat de UE, deoarece înseamnă de fapt stabilizarea actualei tendinţe ascendente a datoriei publice. În cele din urmă, pachetul de şase măsuri va constitui un fundament important pentru stabilitatea fiscală pe termen mediu, conducând la un mediu mai puţin riscant pentru investitori”, a încheiat Alen Kovac.