BNR detine o rezerva de 102 de tone de aur, care acopera 60% din valoarea bazei monetare, Romania fiind printre tarile cu cel mai mult aur pe cap de locuitor, a declarat astazi guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, cu ocazia unui simpozion organizat la banca centrala pe tema aurului. El a facut o comparatie cu cantitatea de aur a Romaniei din 1916, de 93 de tone, care acoperea numai 30% din banii in circulatie, desi atunci puterea vechiului leu era ridicata.

Guvernatorul a rememorat momentul in care a preluat conducerea BNR, in 1990, cand primul lucru pe care l-a facut a fost sa verifice rezervele de aur din subsolul BNR.

“Stiti ce am facut in 1990, la 2 ore dupa ce am fost numit guvernator? M-am dus in tezaur, ca sa ating aurul, ultima rezerva tangibila a Romaniei la acea vreme, in jur de 64 de tone, ca sa capat incredere. Deci n-am avut incotro, m-am dus la “relicva barbara”, cum o numea Keynes, am pus mana pe el si am iesit cu o tarie extraordinara. M-au intrebat multi cum de am rezistat atat de mult la conducerea BNR, probabil ca am luat putina magie de la aur.”

Guvernatorul a precizat ca personal nu vrea sa mai creasca rezerva BNR peste 100 de tone, “pentru ca sunt superstitios: de fiecare data cand a crescut mai mult, Romania a patit ceva. Daca va creste mai mult (in urmatorii ani), eu nu voi mai fi guvernator, deci superstitia mea nu va mai avea nicio baza.”

De la înfiinţarea Băncii Naţionale a României, în 1880, rezervele de aur au fluctuat în funcţie de evenimente istorice - războaie şi decizii politice -, dar şi de ciclurile de creştere economică.

România avea mai puţin de 15 tone de aur în rezerva Băncii Naţionale (BNR) la sfârşitul secolului al XIX-lea, imediat după înfiinţarea instituţiei, şi a atins recordul istoric în 1940, când deţinea aproape 140 de tone din metalul preţios, ocupând locul al 12-lea în lume.

BNR avea în 1940 mai mult aur în rezervă decât băncile centrale din Italia, Australia, Grecia, Brazilia sau Norvegia, şi uşor mai puţin decât Japonia, reiese din datele World Gold Council.

Astfel, România avea în anul 1900, la începutul secolului XX, 10,5 tone de aur. Rezerva s-a dublat în următorii cinci ani şi a ajuns la 22,5 tone în 1905, pentru ca apoi să urce constant până în 1940, când a atins maximul de 139,88 tone.