Aproape o luna (mai exact 3 saptamani, 2 zile si 12 ore, dupa cum precizeaza consilierul acestuia, Adrian Vasilescu) i-a trebuit lui Mugur Isarescu sa salveze depozitele romanilor din Bank of Cyprus, a caror valoare a scazut, misterios, de la 245 milioane euro in septembrie 2012, conform cifrelor prezentate oficial de banca cipriota, la doar 77 milioane euro, atat cate au fost transferate la Marfin Bank. Bancile centrale din Marea Britanie si Grecia au rezolvat problema sucursalelor cipriote in aceeeasi zi in care in Romania se inchidea Bank of Cyprus (a fost, probabil, o mare surpriza pentru BNR), intr-o maniera asemanatoare (prin transferul depozitelor din sucursalele cipriote in subsidiare, garantate de fondurile nationale, protejandu-si astfel deponentii), evitand astfel inchiderea bancilor.
Ramane, asadar, deschisa intrebarea: de ce nu a reusit si Mugur Isarescu sa faca acelasi lucru aici? Cel putin un raspuns e clar: nu a fost pregatit pentru aceasta situatie si nu a avut legaturi suficient de bune cu guvernatorul bancii centrale din Cipru si cu Mario Draghi de la BCE pentru a lua din timp masuri la cele doua banci cipriote din Romania, pentru a avita situatia jenanta pentru BNR ca Bank of Cyprus sa fie inchisa, urmata de balbele cu amanarile succesive de redeschidere si varianta perdanta privind preluarea acesteia de Banca Transilvania. De altfel, guvernatorul si-a recunoscut, mai pe ocolite, greselile in administrarea acestei crize.
Dat fiind acest rasunator esec al managementului de criza bancara transfrontaliera, publi-interviurile din Mediafax si Agerpres, cu intrebari de complezenta si chiar hilare, din care lipsesc intrebarile ce trebuiau puse de catre o presa libera, intregesc tabloul unei Romanii sarace, de mana a doua.
Desi umilita, BNR a castigat, intr-un final, batalia cu cipriotii. Razboiul insa nu s-a terminat. Daca soarta Bank of Cyprus e pecetluita, aceasta urmand probabil a-si lichideze afacerile la noi, dupa ce-si va recupera sau vinde creditele, cu Marfin Bank lucrurile s-ar putea complica din nou. Mai ales daca lumea isi va retrage banii din banca, din cauza lipsei increderii in aceasta, firesc de altfel, intrucat nici aceasta nu mai poate avea niciun viitor in Romania, in conditiile in care banca-mama, Laiki Bank din Cipru, este in proces de lichidare.
Si astfel ajungem la o alta intrebare nepusa celor de la BNR: de ce nu s-a ajuns la o solutie mai eficienta, si anume la fuziunea celor doua banci cipriote din Romania, dupa modelul din Cipru, astfel incat sa fi ramas doar Bank of Cyprus, dar cu statut de subsidiara, nu sucursala? O singura banca ar fi inspirat o mai mare incredere clientilor romani, mai ales ca aceasta isi continua activitatea in Cipru, spre deosebire de Laiki-Marfin.
Asa, cu o sucursala Bank of Cyprus muribunda si cu o Marfin Bank fara viitor, desi sub controlul BNR, pariul de care vorbeste Adrian Vasilescu, cu privire la soarta Marfin Bank, este pierdut din start.
