Bancile trebuie sa-si ierte clientii care nu-si platesc creditele si ameninta cu sinuciderea?! Chiar nu vrem sa invatam nimic din criza? |
Autor: Bancherul.ro 2013-03-12 00:17 |
|
Asa cum aceasta publicatie - poate singura din tara care are o rubrica permanenta de educatie financiara - a mai spus-o recent, educatia financiara nu inseamna doar sa stii cum se calculeaza dobanda, cum sa compari doua credite (acesta ar putea fi chiar un deserviciu, pentru ca cel mai ieftin credit nu e si cel mai bun) sau cum sa folosesti corect un card de credit, adica sa detii cunostinte elementare despre finante.
Mult mai important, in aceste zile tulburi, este sa ai cei 7 ani de-acasa, adica bun simt si modestie, astfel incat sa poti judeca limpede niste fapte si lucruri destul de simple, pana la urma. Si sa invatam ceva, macar putin, din aceasta criza ce are deja o vechime de 4 ani.
Ce vrem sa spunem cu asta?
Sa luam ca exemplu recentele dispute dintre banci si clientii acestora, asa-zisii clienti nemultumiti care se plang ca au fost abuzati de banci prin majorari de dobanzi si diverse comisioane ascunse sau incorecte. (Si lasam la o parte faptul ca, incercand sa-si faca dreptate in justitie, acesti procesomani, sprijiniti de avocati fara scrupule in cautarea puterii si bogatiei, abuzeaza la randul lor de banci, cerandu-le dobanzi la credite mai mici decat depozitele, asa cum am scris recent.)
De fapt, daca ne gandim bine, bancile si-au atras oprobiul public peste tot in lume, nu doar in Romania, si nu doar din cauza respectivelor clauze abuzive. E o reactie fireasca a naturii umane: atunci cand ajungem la ananghie, de obicei altcineva e de vina, mai putin noi.
Asa si cu bancile: cand am vazut ca nu ne mai putem plati ratele, am inceput sa aruncam cu noroi in bancile vinovate de izbucnirea crizei: nenorocitele astea de banci care ne-au subjugat si ne-au exploatat si asa mai departe, dai inainte cu injuriile (uitati-va un pic la comentariile de la articolele populiste de pe site-uri ahtiate dupa trafic).
Parca nici n-au existat vremurile alea in care nu mai puteam de bucurie cand ne cumparam, cu banii de la banca, masini si case, frigidere si calculatoare, masini de spalat si altele. Cati dintre noi mai suntem recunoscatori bancilor austriece, franceze, grecesti, olandeze, chiar si americane si engleze, pentru ca in doar cativa ani am ajuns din saraci, bogati?
Va spunem noi. Suntem 80% dintre toti cei care au luat credite si care ni le platim la timp. O buna parte din restul de 20% au fost cei care au facut speculatii imobiliare cu banii bancilor si carora nu trebuie sa le ducem grija, o alta parte au beneficiat de intelegerea bancilor si si-au restructurat creditele, adica platesc rate mai mici sau pe perioade mai indelungate, iar altii nu au incotro si trebuie sa renunte la case sau la alte lucruri pentru a-si achita datoriile.
"Nu au incotro si trebuie sa-si achite datoria, chiar daca nu pot (si ameninta cu sinuciderea sau cu procesele, eventual)?" Indraznim noi sa spunem asta? Uite ca indraznim, pentru ca e ceva firesc si corect. Si va spunem si de ce.
Unii dintre noi avem credite, unii au chiar restante, in timp ce altii se afla "de cealalta parte a baricadei", sunt fericitii care au depozite in banci. Si nu sunt putini. Ce se intampla daca noi, cei cu credite, nu le mai putem plati sau nu vrem sa la platim? Banca intra in faliment si Dumnezeu stie cand prietenul meu isi va mai putea recupera banii din conturile acesteia. Cu alte cuvinte, nu furam banca, ne furam intre noi. Ne furam singuri caciula, cum se spune.
De fapt, daca ne gandim bine, banca m-a imprumutat pe mine din banii din depozitele colegului, prietenului sau altor oameni, romani, austrieci, francezi, olandezi. Cat de cinstit ar fi ca eu sa nu-i mai dau acum banii inapoi, din diverse motive?
Unii spun ca bancile au bani destui, au facut profituri uriase iar bancherii au luat bonusuri enorme, asa incat se pot descurca si fara amaratii de bani luati de noi. Nu putem spune ca nu exista si adevar aici, doar nu degeaba autoritatile limiteaza acum castigurile bancherilor si impun bancilor mai mult capital. Insa nu trebuie sa uitam ca, in principal, bancile dau credite unora din banii altora. Iar daca unii nu dau creditele inapoi, de fapt nu le dau celorlalti.
Acesta este motivul pentru care "suntem obligati" sa ne platim creditele. La fel de firesc cum e sa-ti platesti orice datorie. Iar daca nu poti sa o faci, trebuie sa accepti cu demnitate situatia, ca in cazul oricarei infrangeri, sa accepti executarea silita si sa o iei de la inceput.
Si ziaristii au fost cuprinsi de populism
Din pacate, un astfel de comportament firesc a ajuns sa fie desconsiderat nu de catre oameni fara minte sau demnitate ci chiar de formatori de opinie, de mass-media, ba chiar de site-uri financiare care se autoproclama aparatoare ale drepturilor consumatorilor si in care bancile isi fac multa reclama (degeaba, zicem noi).
Intr-un articol recent, cu accente melodramatice, intitulat "O intrebare pentru bancheri: cat valoreaza viata unui om?", se prezinta cazul unei persoane care a ajuns in situatia de a fi executata silit de o banca pentru ca nu si-a mai platit ratele la credit. Cata nedreptate, cata cruzime din partea bancii, sa dea afara un om care sta intr-o garsoniera de 15 metri patrati, dupa ce i-a mai si aplicat penalizari pentru intarzieri si i-a restructurat creditul, in speranta ca-l va plati! Vai! Si omul, fireste, ameninta ca se va sinucide! (Se pare ca nu a auzit de procesele colective ale lui Piperea). Asa ca, "domnilor bancheri, cat valoreaza pentru voi viata unui om?!". Te podidesc suvoaie de lacrimi, nu alta.
Ba chiar, seful publicatiei, Alin Iacob (reprezentantul consumatorilor romani la Comisia Europeana, in doua comisii, nu una, dupa cum se recomanda de fiecare data), s-a dus expres la o conferinta la BNR pe tema clauzelor abuzive pentru a anunta si acolo aceasta "drama", prezentata ca reprezentantiva pentru modul in care isi trateaza bancile clientii. Si da-i cu citate din Caragiale, sa fie preluate si de colegi ziaristi pe Mediafax!
O atitudine corecta din partea unui ziarist, obligat sa fie obiectiv, ar trebui sa fie aceea in care sa promoveze un comportament corect al clientilor fata de banci si viceversa. Condamnam clauzele abuzive din contractele de credit, nimeni nu si le doreste, nici macar bancile, dupa cum au si declarat, dar si pe cei care vor sa profite pentru a obtine avantaje nemeritate, precum dobanzi de 2% la credite sau chiar sa nu plateasca deloc dobanzi.
Un jurnalist si o publicatie corecta ar trebui sa spuna ca toata lumea este obligata sa-si plateasca datoriile.
Iar cazurile sociale, cum pare a fi cel din articolul mentionat, trebuie rezolvate de primarie si alte autoritati si fundatii de protectie sociala. Bancile nu sunt si nici nu trebuie sa fie institutii de binefacere, credeam ca se stie asta destul de bine. (O banca poate ajuta un om, ba chiar o suta, dar ce se va face cand toti vor veni cu mana intinsa la ea si nimeni nu-si va mai plati creditul?). Din simplul motiv ca noi, deponentii, nu vrem ca si banii din banci sa ajunga sa fie folositi pentru protectie sociala sau pentru salvarea bancilor. Platim si asa impozite la asigurari sociale suficient de mari.
Am scris acest articol acid doar in speranta ca va reprezenta un model de lectie invatata din criza in domeniul financiar-bancar.
|
|