Bancherul - BANCI / Profil / Mugur Isarescu: Sectorul bancar din Romania este afectat �n principal de cresterea costurilor finantarii externe

Intr-o prezentare sustinuta la Academia Romana (vezi mai jos textul integral), guvernatorul BNR Mugur Isarescu apreciaza ca turbulentele de pe pietele financiare mondiale au un impactul potenţial limitat asupra sistemului financiar şi economiei rom�neşti.

�Sectorul bancar din Rom�nia este �n continuare afectat �n principal sub forma creşterii costurilor finanţării externe. Impactul limitat se datorează caracteristicilor mediului financiar din Rom�nia, precum şi măsurilor de ordin prudenţial, de politică monetară şi de �ntărire a stabilităţii financiare adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţională. �ntre acestea le voi semnala pe cele mai importante.�

Academia Rom�nă
Sesiunea:
Strategia de adoptare a euro şi criza financiară mondială

Probleme ale convergenţei reale �n drumul spre euro
Academician Mugur Isărescu

Autorităţile rom�ne şi-au propus ca obiectiv strategic de politică economică �ndeplinirea tuturor condiţiilor care să permită adoptarea euro ca monedă naţională �n 2014. Acesta este un obiectiv ambiţios, dar realizabil, cu condiţia adoptării şi menţinerii unui mix coerent de politici economice, de natură să sprijine at�t convergenţa nominală, c�t şi convergenţa reală cu ţările din zona euro.

Merită semnalat faptul că, pentru a accede la zona euro, criteriile de convergenţă avute �n vedere sunt doar cele nominale: stabilitatea cursului, inflaţie scăzută, dob�nzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, deficit bugetar şi stoc al datoriei publice moderate. Totuşi, menţinerea pe termen lung a convergenţei indicatorilor nominali şi, mai mult dec�t at�t, fructificarea deplină a avantajelor apartenenţei la un sistem monetar performant ne obligă să privim cu cel puţin la fel de multă atenţie şi realizarea convergenţei reale �ntre economiile dezvoltate europene şi economia ţării noastre.

�n acest context, adoptarea monedei unice de către ţara noastră �nainte de a fi fost realizată o minimă convergenţă economică reală ar fi riscantă şi potenţial contraproductivă. Trebuie să ne asigurăm că la data �ndeplinirii criteriilor nominale va fi fost făcut şi un substanţial progres �n convergenţa reală.

De aceea, �n prezentarea de astăzi am considerat că, analiz�nd drumul economiei rom�neşti către moneda unică europeană, este cel mai nimerit să mă refer nu numai la convergenţa nominală, subiect pe care l-am abordat �n repetate r�nduri, ci să concentrez
atenţia asupra c�torva aspecte ale convergenţei economice reale. Or, aceasta �nseamnă, �ntr-un limbaj simplu, să creăm condiţiile pentru o creştere economică rapidă, sănătoasă şi durabilă. Ne obligă la aceasta decalajele mari dintre performanţa economiei rom�neşti şi cele ale ţărilor Uniunii Europene.

�n acest context, permiteţi-mi să abordez o temă mai puţin prezentă �n dezbaterile publice din ţara noastră, dar care este profund legată de capacitatea economiei rom�neşti de a menţine o creştere rapidă şi sustenabilă. Este vorba despre problematica generală a
reformelor structurale şi, �n cadrul acesteia, �n particular, despre flexibilitatea pieţei muncii, de nevoia imperioasă ca aceasta să se alinieze celor mai moderne practici, din ţări de succes, ţin�nd seama at�t de realităţile economiei rom�neşti, c�t şi de rigorile
competiţiei pe o piaţă mondială tot mai exigentă.

La prima vedere, sunt puţine legături �ntre trecerea la euro şi flexibilitatea pieţei muncii. �n realitate, legătura este profundă, aş zice chiar esenţială. �nainte de a intra �n substanţa subiectului, fie-mi �ngăduit să clarific o temă care a mai fost dezbătută public. Banca Naţională nu este �mpotriva creşterii salariilor. Am putea spune, chiar dimpotrivă. Pentru economia rom�nească nu poate fi dec�t benefică o creştere c�t mai rapidă a salariilor, pentru a avea un standard de viaţă tot mai ridicat, a depăşi decalajul istoric care ne separă de ţările occidentale şi a opri migraţia forţei de muncă. Trebuie �nsă să privim cu luciditate şi să afirmăm răspicat că o creştere a salariilor mai mare dec�t sporul de productivitate a muncii nu este sustenabilă. Creşterea mai rapidă a salariilor dec�t a productivităţii muncii nu duce la un nivel de trai mai ridicat, ci dimpotrivă, la unul mai scăzut, �ntruc�t decalajul dintre cei doi indicatori fundamentali se sparge mai devreme sau mai t�rziu �n creştere galopantă a preţurilor, depreciere a monedei naţionale, �ndatorare externă. Toate acestea influenţează negativ investiţiile şi de aceea �nt�rzie, �n loc să grăbească, convergenţa reală a economiei.

�n ultimii ani c�ştigul de productivitate anual s-a cifrat la niveluri impresionante, de 10% şi peste �n fiecare an. Factori multipli au explicat această evoluţie: nivelul scăzut de pornire, reducerea semnificativă � chiar dacă nu �ntotdeauna surprinsă de indicatorii
statistici � a populaţiei ocupate �n agricultură şi, foarte important, creşterea puternică a investiţiilor. Chiar şi această creştere a fost �nsă net depăşită de aceea a salariilor, iar aceasta explică saltul dramatic al deficitului extern, precum şi presiunile inflaţioniste �n
creştere �n ultimul an şi jumătate.

Aşadar, pornim la drum cu o povară serioasă. Mă �ntreb �nsă ce se va �nt�mpla �n momentul �n care creşterea productivităţii muncii se va atenua. Or, tendinţa de atenuare a creşterii productivităţii muncii este str�ns legată de rigidităţile din economie, de problemele de infrastructură, de �ncetinirea procesului de restructurare economică. Av�nd �n vedere toate aceste aspecte, Banca Naţională nu este adepta �ncetinirii creşterii salariilor, ci militează pentru crearea condiţiilor care să facă durabilă această creştere şi să �i menţină caracterul real.

La urma urmei, salariile pot fi majorate oric�t din punct de vedere nominal. Piaţa �nsă nu va recunoaşte dec�t creşterea acoperită de spor de productivitate. Restul se transformă �n inflaţie şi depreciere a monedei naţionale, aduc�nd nivelul real al creşterii salariilor acolo unde el are acoperire �n producţie şi �n productivitate.

Aş dori �n continuare să mă refer la factorii care leagă direct atribuţiile legale ale Băncii Naţionale de creşterea salariilor şi a productivităţii muncii. Precizez, �n acest sens, faptul că, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană şi, implicit, intrarea Băncii Naţionale
�n Sistemul Băncilor Centrale Europene, avem nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a prezenta un punct de vedere �n situaţia �n care apreciem că echilibre fundamentale ale economiei pot fi puse �n pericol de o evoluţie sau alta.

Astfel, am să mă refer la obiectivul stabilităţii preţurilor, respectiv la reducerea ratei inflaţiei la un nivel compatibil cu statutul de membru al Sistemului Monetar European. De multe ori, reducerea ratei inflaţiei este asociată cu �ncetinirea creşterii economice şi chiar cu recesiunea. Acest lucru se �nt�mplă �nsă numai dacă există o
contradicţie �n mixul de politici economice, dacă reducerea ratei inflaţiei nu este şi obiectivul central al altor politici ale autorităţilor, �n mod special politica fiscală şi cea de venituri.

Dacă există un mix echilibrat de politici, se poate asigura scăderea ratei inflaţiei concomitent cu menţinerea creşterii susţinute. O asemenea evoluţie se realizează de regulă pe seama aportului investiţiilor directe străine, care măresc capacitatea productivă
a economiei şi finanţează sustenabil un deficit extern, chiar relativ ridicat. �n cazul ţării noastre, experţi de la Banca Naţională, precum şi analişti independenţi, au calculat că economia rom�nească �şi poate menţine creşterea accelerată �n condiţii de scădere a
presiunilor inflaţioniste chiar cu un deficit de cont curent de 8-10% din produsul intern brut.

Pentru a putea atrage �nsă capitalul străin, economia rom�nească trebuie să ofere condiţii atrăgătoare. Cum acestea nu mai pot fi �n mod obiectiv cele legate de un nivel scăzut al costului forţei de muncă sau de facilităţi fiscale disproporţionate, care ar �ncălca
regulile Uniunii Europene, va trebui să ne �ndreptăm către alte măsuri, cum sunt un regim fiscal mai suplu, o piaţă a forţei de muncă mai elastică. Aşadar, din nou, sarcina principală a Băncii Naţionale, aceea de asigurare a stabilităţii preţurilor, este �n str�nsă
legătură cu ansamblul politicilor promovate de autorităţile rom�ne.

Un alt obiectiv nominal esenţial pentru aderarea la zona euro este stabilitatea cursului de schimb. �n ultimii ani, �mbunătăţirea performanţelor economiei rom�neşti a permis o atenuare sensibilă a fluctuaţiilor de curs, comparativ cu situaţia din urmă cu un deceniu. De altfel, regimul valutar adoptat de Rom�nia, acela de curs flexibil, cu intervenţii tot mai rare ale Băncii Naţionale pe piaţa valutară, a servit bine economia rom�nească. Chiar momentul de supraapreciere din prima parte a anului 2007, datorat intrărilor masive de capital străin după aderarea la Uniunea Europeană, a fost corectat prin chiar mişcările autonome ale pieţei valutare. Putem aprecia că, �n momentul de faţă, nu există factori de presiune semnificativă pentru cursul valutar �n direcţia aprecierii sau deprecierii acestuia, chiar dacă criza de pe piaţa financiară mondială generează temporar mişcări intr-o direcţie sau alta.

Totuşi, echilibrul de pe piaţa valutară din acest moment s-a realizat �n condiţiile unui mix de politici caracterizat printr-o politică monetară restrictivă, cu rate �nalte ale dob�nzilor, o politică fiscală insuficient de strictă şi supusă �n continuare unor presiuni
pentru majorarea cheltuielilor publice concomitent cu diminuarea veniturilor, �n timp ce creşterile salariale se situează de mai mult timp evident peste creşterile de productivitate.

Acest mix nu este sustenabil. Pe termen lung nu se poate vorbi despre un echilibru valutar �n condiţiile descrise mai sus, chiar dacă pe termen foarte scurt nivelul ridicat al dob�nzilor poate compensa efectele celorlalte politici. Nu există �nsă nici o �ndoială că stabilitatea cursului �n condiţiile deteriorării competitivităţii produselor rom�neşti, ca urmare a creşterii mai rapide a salariilor dec�t a productivităţii, atrage inevitabil deteriorarea balanţei comerciale şi �n final deprecierea cursului valutar. Nu aş fi foarte
mirat dacă, atunci c�nd se va produce acest lucru, ar exista voci care să afirme că vina aparţine Băncii Naţionale, fără a căuta cauzele adevărate, profunde ale evoluţiei nedorite.

Iată, aşadar, că at�t reducerea ratei inflaţiei, c�t şi stabilitatea cursului valutar sunt indisolubil legate de coerenţa mixului de politici adoptate de autorităţi. Mai cu seamă, �n condiţiile �n care �n ultima vreme apropierea alegerilor a dus la promisiuni fără acoperire
şi chiar la legiferarea unor măsuri de natură să afecteze semnificativ echilibrele macroeconomice, Banca Naţională are datoria de a semnala riscurile majore care pot fi generate de politici nefundamentate.

Din păcate, credibilitatea se dob�ndeşte greu şi se pierde foarte uşor. Iar pierderea credibilităţii poate avea efecte cu mult mai severe dec�t, să spunem, creşterea temporară a
deficitului public.
Economia mondială trece printr-o perioadă de mari dificultăţi. �mi exprim �ncrederea că, prin politici concertate şi responsabile ale celor mai dezvoltate economii ale lumii, va putea fi evitată alunecarea �ntr-o criză de proporţiile celei din anii 1929-
1933. Este �nsă dincolo de orice �ndoială că această perioadă va lăsa urme ad�nci chiar �n modelul economiei mondiale.

�ntr-o perioadă at�t de dificilă la nivel mondial, mai mult dec�t oric�nd, este necesară prudenţa autorităţilor rom�ne şi chibzuinţă, at�t �n cheltuirea banului public, c�t şi �n promisiunile legate de aceasta. Perioada premergătoare alegerilor este �n mod
obişnuit timpul unor promisiuni greu de pus �n practică. �n momentul de faţă �nsă, deşi condiţiile economice internaţionale sunt cele mai dificile din perioada postbelică, discursul public preelectoral de la noi pare tot mai rupt de realitate.

Doresc să reiterez faptul că politicile BNR sunt focalizate pe �nscrierea Rom�niei pe traiectoria adoptării euro �n 2014. Pe termen mediu, este avută �n vedere nu numai reluarea dezinflaţiei şi aducerea creşterii preţurilor �n apropierea standardelor europene,
dar şi atenuarea dezechilibrelor � cu precădere reducerea treptată a deficitului extern � pentru a da durabilitate procesului de reducere a inflaţiei.

Din punctul de vedere al politicii monetare, esenţială este stimularea economisirii, astfel �nc�t să fie atenuat decalajul din prezent �n raport cu investiţiile. Acelaşi nivel, ridicat, al investiţiilor poate fi asigurat cu o participare mai �nsemnată a componentei
interne, pe seama creşterii ratei economisirii. De altfel, majorarea ratelor dob�nzilor, care este o parte a conduitei politicii monetare actuale, a urmărit tocmai acest lucru. Iar rezultatele devin vizibile, chiar dacă � din motive de ordin statistic � cifrele calculate de
Banca Naţională par a arăta altceva.

Pentru a evita eventuale confuzii, permiteţi-mi să intru �n c�teva detalii de ordin tehnic. Datele publicate arată o creştere mai puternică a conturilor la vedere dec�t a celor
la termen, ceea ce pare a semnaliza apariţia unor presiuni inflaţioniste suplimentare. �n realitate, �nsă, la mijloc sunt două evoluţii ce ţin de evidenţa statistică, nu de substanţă
economică reală. Una dintre acestea este trecerea, din 2007, a conturilor �n valută la vedere din categoria �cvasibani�, parte a M2, �n M1 (bani �n sens restr�ns). Aici este doar alinierea la definiţiile din Uniunea Europeană. Substanţa economică nu s-a schimbat: la
noi �n ţară, conturile bancare �n valută nu sunt folosite de populaţie pentru tranzacţii curente, ci mai degrabă reprezintă forme de economisire.

Mai importantă ca pondere este �nsă cea de-a doua evoluţie, valabilă de altfel şi pentru conturile curente �n valută, dar foarte semnificativă cantitativ pentru lei. �ntruc�t conturile de depozit sunt purtătoare de impozit pe venit, iar conturile curente nu, băncile
au descoperit forma prin care să atragă clienţii: au inventat conturi curente cu dob�nzi chiar mai mari dec�t cele practicate pentru depozite. S-a produs astfel o migraţie masivă a economisirii persoanelor fizice, dinspre depozitele clasice, către aşa-numite conturi curente, sau chiar conturi de card, care au ataşate rate ridicate ale dob�nzilor �n cazul menţinerii unui sold peste un anumit plafon.

Experţi din Banca Naţională au făcut o ajustare a cifrelor, pornind de la prezumţia că, pentru conturile la vedere propriu-zise, creşterea ar trebui să fie similară celei a numerarului �n circulaţie, aşa cum s-a şi �nt�mplat, de altfel, �n anii anteriori. �n acest caz,
�n perioada decembrie 2004-august 2008, cvasibanii ar fi crescut cu peste 80%, faţă de numai 40%, c�t rezultă din datele statistice. Cu alte cuvinte, economisirile �n lei (ale populaţiei şi corporaţiilor) au crescut mult mai rapid dec�t arată datele statistice privind
depozitele la termen, date care au determinat comentarii �n mass-media legate de o �stagnare� a economisirii �n lei. Specialiştii BNR vor reveni pentru a explica mai �n detaliu aceste evoluţii. Iată deci, cum o �scăpare� de politică fiscală atrage at�t reducerea
veniturilor bugetare, c�t şi potenţiale erori �n evaluarea unor evoluţii de ordin monetar.

�ntruc�t turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale s-au accentuat �n ultimele săptăm�ni, iar BNR urmăreşte cu deosebită atenţie aceste evoluţii, cred că este oportun să vorbim despre impactul potenţial al acestora asupra sistemului financiar şi
economiei rom�neşti. Sectorul bancar din Rom�nia este �n continuare afectat �n principal sub forma creşterii costurilor finanţării externe. Impactul limitat se datorează
caracteristicilor mediului financiar din Rom�nia, precum şi măsurilor de ordin prudenţial, de politică monetară şi de �ntărire a stabilităţii financiare adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţională. �ntre acestea le voi semnala pe cele mai importante.

�n primul r�nd, instituţiile de credit din Rom�nia nu au expuneri pe produse financiare care se află la originea acestor turbulenţe (instrumente �subprime�). Acest fapt se datorează �ndeosebi profitabilităţii oferite de marjele ample de dob�ndă practicate pe
piaţa internă, precum şi expansiunii rapide a creditării prin produse bancare tradiţionale.

�n al doilea r�nd, cov�rşitoarea majoritate a băncilor care funcţionează �n Rom�nia, inclusiv cele cu capital străin, sunt persoane juridice supuse autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale de către Banca Naţională. Aceste bănci, ca, de
altfel, şi filialele băncilor străine care au sediul principal �n alte ţări ale Uniunii Europene, se supun standardelor prudenţiale şi de capitalizare Basel II.

�n al treilea r�nd, unele reglementări ale Băncii Naţionale au fost de multe ori mai restrictive dec�t cele prevăzute de standardele Basel II. Mai concret, cerinţele de capital iniţial pentru autorizarea unei instituţii de credit din Rom�nia sunt aproximativ duble faţă
de nivelul minim impus prin reglementările Uniunii Europene. Mai mult, merită semnalat faptul că reprezentanţii BNR sunt implicaţi la nivelul structurilor comunitare competente �n procesul de analiză şi ameliorare a reglementărilor comunitare privitoare la arhitectura
sistemului financiar.

Nu �n ultimul r�nd, nivelul rezervelor minime obligatorii se menţine �n continuare ridicat (20% pentru pasivele denominate �n lei cu scadenţă de p�nă la doi ani şi, respectiv, 40% pentru cele denominate �n valută). Pe l�ngă rolul de moderare a vitezei de creştere a creditului, rezervele minime obligatorii �ndeplinesc rolul prudenţial de menţinere a unui nivel corespunzător de lichiditate de către instituţiile de credit.

�n sf�rşit, voi semnala măsurile de temperare a creşterii creditării adoptate recent de Banca Naţională, av�nd drept obiectiv o dinamică a creditării sustenabilă pe termen mai �ndelungat. Aceste măsuri devin mai utile �n contextul persistenţei turbulenţelor pe pieţele financiare internaţionale. De altfel, lichiditatea din sistemul instituţiilor de credit din Rom�nia, deşi �n scădere relativă comparativ cu anii anteriori, se află la un nivel adecvat pentru buna funcţionare a pieţelor, iar BNR dispune de instrumentele şi mecanismele necesare asigurării lichidităţii �n conformitate cu normele europene �n materie.

Cele de mai sus arată un risc relativ limitat de contaminare a sistemului bancar rom�nesc ca urmare a turbulenţelor actuale de pe pieţele financiare internaţionale. Totuşi, eventuale efecte adverse se pot manifesta şi �n ţara noastră. �ntre acestea aş enumera: volatilitatea mai pronunţată a cursului de schimb, asemănător tendinţelor din celelalte ţări din regiune, �n condiţiile reducerii apetitului pentru risc al investitorilor pe pieţele emergente; creşterea �n continuare a costului finanţării externe şi reducerea volumului acestuia; moderarea posibilă a volumului intrărilor autonome de capital şi eventuale repatrieri anticipate ale capitalurilor fructificate; şi posibila decelerare a cererii pentru exporturi rom�neşti ca urmare a reducerii perspectivelor de creştere economică �n celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.

Banca Naţională va continua şi pe viitor să manifeste maximă vigilenţă �n �ndeplinirea mandatului său, at�t �n privinţa stabilităţii preţurilor, c�t şi a asigurării stabilităţii financiare.

Voi �ncheia, reiter�nd că obiectivul intrării �n zona euro �n anul 2014 este realizabil. Politici responsabile ale autorităţilor pot satisface şi obiectivul creşterii rapide a nivelului de trai. Ruperea echilibrelor fundamentale �nsă, prin măsuri fără acoperire �n realităţile economiei, nu poate aduce mai multă bunăstare, ci mai puţină, iar convergenţa economică reală, ca şi cea nominală, este pusă �n pericol. La fel şi obiectivul strategic al adoptării euro �n 2014.