Mugur Isarescu: Comisia de examinare a apreciat lucrarea mea de diploma ca fiind inoportuna si nefundamentata si a propus initial neacordarea notei de trecere

Declaratiile guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, cu ocazia conferirii distinctiei “Legiunea de Onoare”, la sediul Ambasadei Frantei:rnrn”Comisia de examinare a apreciat lucrarea mea de diploma ca fiind inoportună şi nefundamentată (irigaţie în timp de potop) şi a propus iniţial neacordarea notei de trecere. După multe emoţii şi o lungă argumentaţie am primit notă de trecere. Am înţeles mai bine câte faţete are o problemă monetară internaţională. Mi-am adus aminte de această experienţă peste 20 de ani când am ajuns guvernatorul Băncii Naţionale a României şi a trebuit să propun strategia de reclădire a rezervelor internaţionale ale ţării: cât din rezervă în dolari, cât în aur…? Îmi aduc din nou aminte de această chestiune, acum, după alţi 20 de ani, când se ridică problema unui activ sigur de rezerve internaţionale şi, foarte apropiat de situaţia de la începutul anilor ’70, lichiditatea internaţională pare să crească în mod excesiv.rnrnFormarea mea profesională, ca student la Academia de Studii Economice din Bucureşti la sfârşitul anilor ’60 şi ca tânăr cercetător la Institutul de Economie Mondială la începutul anilor ’70 a fost influenţată de ideile economiştilor francezi. Celebra formulare a lui Jacques Rueff din anii ’60 a ”deficitului fără lacrimi” cu referire la asimetria corecţiilor balanţelor de plăţi în condiţiile etalonului aur – dolar din sistemul Bretton Woods, are rezonanţe aparte în mintea mea acum, la încheierea unui ciclu lung de peste 40 ani, când încerc să întrevăd cum vor fi reduse marile dezechilibre economice şi financiare mondiale. Creşterea viitoare nu se poate construi pe aceleaşi baze ca cele pe care s-a construit în trecut. Va trebui, într-adevăr să prevenim vulnerabilităţile şi să evităm excesele pe care criza ni le-a relevat.rnrnReforma sistemului financiar internaţional ridică trei probleme majore: vulnerabilitatea generată de volatilitatea fluxurilor de capital, insuficienţa activelor de rezervă sigure şi nevoia de coordonare a politicilor economice, inclusiv în domeniul schimburilor.rnrnIntrările masive de capitaluri în perioada 2005 – 2008 şi ieşirile după declanşarea crizei în toamna lui 2008 au complicat conducerea politicii monetare şi au afectat masiv ciclul economiei româneşti. În mod deosebit am subliniat îngrijorarea noastră privind vulnerabilităţile create de dominanţa creditelor în valută pentru ţările est – europene (România fiind inclusă aici), îngrijorare împărtăşită de preşedintele Jean – Claude Trichet.rnrnInsuficienţa activelor de rezervă sigure mă trimite din nou cu gândul la experienţa ciclului de reformă anterior pe care l-am trăit. Crearea „ex nihilo” în 1968 a activului de rezervă al Fondului Monetar Internaţional şi anume Drepturile Speciale de Tragere (numit atunci aurul – hârtie) s-a suprapus cu explozia de lichidităţi internaţionale sub formă de eurodolari generată de deficitul masiv al balanţei de plăţi americane rezultat din finanţarea războiului din Vietnam. Crearea aurului – hârtie a fost însoţită de o serie de crize valutare, iar în final, de prăbuşirea sistemului Bretton Woods în august 1971. Jurnaliştii francezi au comparat atunci crearea drepturilor speciale de tragere ca fiind o ”irigaţie în timp de potop”. Reţin formularea întrucât cu aceasta a fost taxată şi lucrarea mea de diplomă pentru absolvirea Academiei de Studii Economice, în care susţineam necesitatea unui activ de rezervă sigur şi controlabil de către comunitatea internaţională. Comisia de examinare a apreciat lucrarea ca fiind inoportună şi nefundamentată (irigaţie în timp de potop) şi a propus iniţial neacordarea notei de trecere. După multe emoţii şi o lungă argumentaţie am primit notă de trecere. Am înţeles mai bine câte faţete are o problemă monetară internaţională.rnrnMi-am adus aminte de această experienţă peste 20 de ani când am ajuns guvernatorul Băncii Naţionale a României şi a trebuit să propun strategia de reclădire a rezervelor internaţionale ale ţării: cât din rezervă în dolari, cât în aur…? Îmi aduc din nou aminte de această chestiune, acum, după alţi 20 de ani, când se ridică problema unui activ sigur de rezerve internaţionale şi, foarte apropiat de situaţia de la începutul anilor ’70, lichiditatea internaţională pare să crească în mod excesiv.rnrnÎn familia mea, din zona Vâlcei, Franţa era ades prezentă. Nu pot uita povestirile bunicului, veteran de la Mărăşeşti, purtând cu mândrie o mustaţă a la Napoleon al III-lea, şi care, fascinat de figura generalul Henri Berthelot, îi evoca contribuţia la refacerea armatei române în timpul Primului Război Mondial. Aş putea spune, fără să greşesc, că leul nostru s-a născut francez cu toate că denumirea provine de la o veche monedă olandeză de argintrnrnDoamnelor şi Domnilor,rnrnNu pot să închei aceste rânduri fără să evoc vocaţia mea de cultivator de viţă de vie şi de producător de vinuri. Pentru că şi pe dealurile din Drăgăşaniul meu natal, unde am o mică podgorie, spiritul francez e puternic impregnat. Mai întâi prin geografie, fiindcă Drăgăşani din România şi Bordeaux din Franţa sunt situate ceva mai la sud de paralela 45. Eu produc vinuri tipice pentru zona Bordeaux – Cabernet Sauvignon şi Sauvignon Blanc, ajunse pe meleagurile mele natale prin ajutorul francez acordat României după ce filoxera ne-a lovit podgoriile, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe acestea le pun în competiţie cu vinuri româneşti de foarte bună calitate, vă asigur, la care ţin foarte mult, Crâmpoşia şi Tămâioasa Românească ca vinuri albe şi Negru de Drăgăşani ca vin roşu. Şi vă garantez – am mai spus asta, dar îmi face plăcere s-o repet – că un vin bun se face tot atât de greu ca şi o politică monetară bună.