Misu Negritoiu, ING: De ce nu se pot imprumuta romanii cu o dobanda de 4% in euro

Misu Negritoiu: Transparenta promovata de ordonanta este deosebit de benefica.rnrnOrdonanta 50/2010 recent promulgata urmareste crearea unei piete transparente pe piata serviciilor financiare si informarea corespunzatoare a “consumatorilor” de credite asupra tuturor costurilor aferente pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza, sustenabila, intr-o piata competitiva. Simpla evidentiere a costurilor financiare detaliate poate identifica anumite elemente nejustificate (furnizorii care nu-si justifica aceste costuri pur si simplu nu vor mai avea clienti), dar care pot fi eliminate sub presiunea concurentei si vor conduce la scaderea costurilor totale.rnrnTotodata, ordonanta limiteaza comisioane si speze bancare care nu reprezinta in mod evident elemente de cost (ex. comisioanele pentru plata in avans sunt mai degraba un cost de “fidelitate” etc). Daca ordonanta stabileste “structura costurilor” pentru o mai buna intelegere de catre consumatorul persoana fizica, aceasta nu-si propune si nici nu stabileste “nivelul dobinzii” unui credit asa cum se vehiculeaza din ce in ce mai des.rnrnElementele de cost ale unui creditrnrnCostul total al creditului este format din rata dobanzii (costul de finantare), marja de acoperire a riscului comercial si costul serviciilor bancare (inclusiv comisioane, etc) aferente creditului.rnrnFinantarea in euro a creditelor pe teritoriul Romaniei se face, in principal, de pe piata internationala (romanii consuma/investesc mai mult decat economisesc – avem deficit de cont curent, nu?), prin imprumuturi ale bancilor din Romania de la alte institutii financiare (inclusiv bancile “mama”) sau emisiuni de titluri proprii. Rata dobanzii pe piata interbancara internationala la tranzactiile in euro (EURIBOR) este considerata etalonul pentru costul de finantare in euro (cu scadenta pana la un an) si se formeaza zilnic in urma tranzactiilor de volume mari intre cateva (circa 40) dintre cele mai mari banci internationale cu risc foarte scazut. Acesta este cel mai redus cost de finantare in euro (astazi EURIBOR cu scadenta la 6 luni este de 1,14%) si are caracter exclusivist, fiind accesibil pentru bancile foarte mari.rnrnDar bancile comerciale din Romania nu se finanteaza pe pietele internationale la aceasta rata a dobanzii. Costul banilor creste cu o prima care acopera riscul specific de tara, prima ce poate fi aproximata prin CDS (Credit Default Swap) si prima care se regaseste – implicit – in costul fiecarei banci din Romania intr-o forma sau alta (nu neaparat CDS). Prima e perceputa de cei dispusi sa-si asume riscul de tara, pentru liniile de credit destinate unei anumite tari (in cazul Romaniei prima CDS este acum de circa 3,8 puncte procentuale).rnrnDar prima de risc cea mai relevanta este reflectata de costul de finantare guvernamentala (titluri de stat in euro). Nicio institutie privata dintr-o tara nu se poate finanta pentru nevoile proprii sau de creditare la un cost mai mic decat statul. Titlurile de stat denominate in euro emise de Romania cu scadenta cea mai apropiata (mai 2012) sunt tranzactionate momentan la 4,6%. Un instrument similar emis de Germania are o rata a dobanzii de 0,5%. Diferenta dintre cele doua rate de dobanda (cca 4 puncte procentuale) reprezinta costul suplimentar al riscului de tara (fiindca nici Germania nu are risc de tara zero), apropiata dupa cum se vede si de prima CDS (3,8 puncte procentuale). In consecinta, costul de finantare al unei banci din Romania este aproximativ suma costului de finantare al unei institutii financiare internationale de talie mare (EURIBOR) la care se adauga acest cost suplimentar (aproximativ 4 puncte procentuale).‪ ‪rnrnCe se intampla cu depozitele atrase de banci la nivel local?rnrnO mica parte din portofoliile de credite in euro se face si din economiile in euro ale rezidentilor sau nerezidentilor (in general persoanele fizice economisesc si societatile investesc). Intr-o economie libera, care functioneaza pe legea vaselor comunicante, concurenta intre banci duce la majorarea pretului depozitelor pana la nivelul pretului finantarii din pietele internationale.‪ Daca n-ar fi asa, bancile care se finanteaza din strainatate la circa 5% in momentul de fata ar plati prea mult fata de cele care ar putea atrage depozite la doar 2-3%. Evident, costul bancii e mai mare decat rata dobanzii la depozite ca urmare a existentei unei rate ridicate a rezervelor minime obligatorii.rnrnDeci, unde ajungem?rnrnCostul efectiv al atragerii de euro pentru o banca, pentru a acorda creditele pe care le acorda, sunt diferite, insa toate pornesc de la cost de finantare de aproximativ 5% (euribor plus cele 4 puncte procentuale de mai sus).‪‪‪ In orice caz, pentru nicio tara din lume, rata dobanzii de finantare nu este sub 1% (EURIBOR), iar pentru Romania nu poate fi sub 5%. Mai mult, chiar si in zona euro, costul total al unui credit ipotecar este in jur de 4% conform datelor BCE (care include marja de acoperire a riscului comercial). Prin comparatie, costul total la creditele ipotecare in Romania este de pana la 8% si porneste de la circa 5% la care se adauga marja de acoperire a riscului comercial (circa 3%).rnrnIn loc de concluzii…rnrnFilozofia preturilor libere si alocarea resurselor pe criterii de eficienta economica ar trebui sa constituie pilonii de sustinere a oricarei decizii economice si de investtitii, sanatoase si durabile, la nivel individual si corporatist.rnrnEconomia de piata presupune in primul rind un mecanism de preturi determinate de piata (ca rezultat al unor tranzactii semnificative ale unui numar mare de operatori reprezentind cererea si oferta) care reflecta in totalitate costurile si fundamenteaza activitatea eficienta si competitiva, precum si crearea institutiilor de intermediere financiara pentru alocarea eficienta a resurselor (pe baza preturilor pietei). Orice interventie administrativ-politica asupra preturilor si tarifelor (tot mai limitata) este compensata prin “ajutorul de stat” (subventii) si este finantata din bugetul public.rnrnNu trebuie ignorat ca bancile comerciale sunt “intermediari” financiari si nu au bani proprii, ceea ce le obliga sa fie deosebit de atente cui imprumuta si la ce pret o fac. Sansa romanilor de a avea rate de dobanda mai mici depinde cel mai mult de progresul Romaniei si, eventual, de intrarea in zona euro. Acest progres se realizeaza in timp si nu se poate obtine prin legi.