Isarescu: cresterea economica va ramane la 6% in urmatorii ani

Riscul unei “aterizãri dure” a economiei este limitat, iar avansul economic se va apropia în urmãtorii ani de potentialul evaluat de banca centralã la circa 6% pe an, a declarat, luni, într-un interviu acordat agentiei MEDIAFAX, guvernatorul Bãncii Nationale a României (BNR), Mugur Isãrescu.rnrnPotrivit guvernatorului BNR, regimul valutar bazat pe curs flexibil, care a permis pietei sã corecteze supraaprecierea leului, majorarea dobânzii de politicã monetarã si mãsurile prudentiale adoptate de banca centralã cu privire la creditele pentru persoane fizice au limitat semnificativ riscul unei “aterizãri dure” a economiei românesti, chiar dacã acesta încã este prezent.rnrnÎn acelasi timp, Mugur Isãrescu este de pãrere cã România va înregistra si în urmãtorii ani crestere economicã, însã aceasta se va apropia de potentialul evaluat de BNR la aproximativ 6%. Avansul ar putea sã fie mai scãzut însã, în conditiile slãbirii activitãtii economice mondiale, mai ales în statele UE.rnrnÎn primul semestru, România a înregistrat o crestere a PIB de 8,8%, în timp ce în trimestrul doi aceasta a fost de 9,3%.rnrnÎn ceea ce priveste opiniile conform cãrora agentiile de rating ar putea retrograda ratingul României, guvernatorul a arãtat cã, desi nu crede într-un astfel de scenariu, al diminuãrii calificativului la o clasã sub “investment grade”, principalul factor de risc rãmâne deficitul de cont curent.rnrnÎn opinia oficialului BNR, la finele anului, deficitul extern va fi limitat la cifra din 2007, de 14% din PIB, si nu va ajunge la nivelul preconizat de unii analisti, de 15-16% din PIB.rnrnVã prezentãm integral interviul acordat MEDIAFAX de guvernatorul BNR, Mugur Isãrescu:rnrnReporter: Domnule guvernator, analisti din strãinãtate includ România, împreunã cu alte patru state – Lituania, Letonia, Estonia si Bulgaria – într-un grup despre care spun cã este sortit “aterizãrii dure” (“hard landing”). De fapt, în Estonia si Letonia cresterea economicã a scãzut dramatic, de la 10% la cifre negative. Inflatia este mãsuratã acolo cu douã cifre iar deficitul extern depãseste 15%. Este posibil ca astfel de dinamici negative sã sufere si România? Considerati cã este corect încadratã România în acest grup?rnrnMugur Isãrescu: Citind textele respectivilor analisti strãini, cu greu am gãsit vreun argument solid care sã justifice încadrarea României în zona de risc a aterizãrii dure. Dimpotrivã.rnrnTrecând acum la explicatii, voi sublinia cã existã unele asemãnãri între aceste tãri – nivelul PIB pe locuitor este mai scãzut decât media UE, toate au înregistrat rate înalte de crestere în procesul de recuperare a decalajelor. Existã însã si deosebiri fundamentale, printre care cel mai important, dupã pãrerea mea, este mecanismul de politicã monetarã. Trei dintre cele patru tãri mentionate functioneazã în regim de consiliu monetar (currency board) iar a patra, Letonia, într-un mecanism apropiat de consiliul monetar.rnrnDesigur, consiliul monetar are virtutile sale incontestabile. Sã ne amintim, de exemplu, cã Bulgaria ajunsese la o ratã a inflatiei de peste 1000%, iar economia era în totalã degringoladã. Adoptarea consiliului monetar a reprezentat solutia care, cu costuri sociale inevitabile, a readus economia bulgarã pe linia de plutire, iar inflatia a scãzut brusc foarte mult si a rãmas la niveluri apropiate de cele ale tãrilor Uniunii Europene pentru un bun numãr de ani.rnrnDar consiliul monetar are si limitele si servitutile sale. BNR s-a opus permanent adoptãrii unui asemenea sistem în România tocmai tinând seama de aceste limite si servituti. Practic, tara care adoptã consiliul monetar nu mai are politicã monetarã, iar banca centrala rãmâne un fel de institut de statisticã. În locul unui vehicul cu douã “pedale” – politica monetarã si politica fiscalã – economia tãrilor care au consiliu monetar rãmâne cu o singurã pedalã – politica fiscalã.rnrnCu riscul de a lungi putin explicatia, sã analizãm ce s-a întâmplat în cele patru tãri mentionate si ce s-a întâmplat la noi, într-un context international mai putin obisnuit precum cel din ultimii ani, în care, concomitent, s-a apreciat moneda europeanã si au crescut preturile la produse agricole si la energie.rnrnAprecierea euro a scãzut competitivitatea productiei din tãrile care aveau cursul valutar legat fix de euro, iar cresterea preturilor internationale s-a repercutat în rate mai ridicate ale inflatiei interne. Þãrile cu consiliu monetar nu au putut modifica nici cursul valutar, nici ratele dobânzilor, legate fix de nivelul din zona euro, de 4,25% în prezent. Ca urmare, la o inflatie ajunsã la 16-20% în tãrile baltice, dobânzile au devenit puternic negative în termeni reali, iar politica monetarã a devenit de fapt prociclicã, încurajând consumul, în conditiile in care cursul fix a descurajat productia. Practic, imposibilitatea de a reactiona la factori perturbatori din exterior, care este principala slãbiciune a regimului de consiliu monetar, au împins economia tãrilor respective înspre aterizare durã.rnrnCum stau lucrurile la noi? Regimul valutar bazat pe curs flexibil a permis pietei sã corecteze prin propriile mecanisme supraaprecierea pe care a înregistrat-o la un moment dat leul, iar Banca Nationalã a putut majora ratele dobânzilor, ceea ce a si fãcut, în sapte reprize în ultimele zece luni, pentru a le mentine permanent în palierul real-pozitiv si a diminua inflatia indusã de aceleasi evolutii externe care au afectat tãrile mentionate de dumoneavoastrã. Banca Nationalã a mers chiar mai departe pentru a tempera consumul si a mentine sãnãtatea portofoliului bãncilor comerciale – prin recentele mãsuri de ordin prudential cu privire la creditele pentru persoane fizice. Toate acestea au limitat semnificativ riscul unei aterizãri dure a economiei românesti, chiar dacã acesta încã este prezent, cât timp se mentine un decalaj însemnat între deficitul de cont curent si finantarea acestuia prin intrãri de investitii directe.rnrnReporter: Totusi, analistii strãini care au inclus România în grupa celor cinci tãri amenintate de pericolul unei aterizãri dure a cresterii economice si-au argumentat opinia. Sã se fi înselat atât de mult?rnrnMugur Isãrescu: Sã judecãm. Un argument invocat de ei ar fi cã politica fiscalã a României este prociclicã. Ei bine, desi suntem într-un an electoral, avem motive sã credem cã deficitul bugetar în 2008 se va mentine sub nivelul de 3%. Totodatã, banca centralã a întãrit suplimentar politica monetarã, pentru a compensa caracterul insuficient restrictiv al politicii fiscale. Un alt argument este acela cã politica de venituri este mult prea expansivã, fapt de care suntem îngrijorati si noi, cei de la Banca Nationalã. De altfel, am transmis în repetate rânduri avertismente, cu atât mai mult cu cât aici o eventualã compensare prin întãrirea si mai mult a politicii monetare nu numai cã nu ajutã, dar poate fi contraproductivã, ambele mergând spre deteriorarea competitivitãtii externe. Restabilirea unui echilibru pe termen lung între cresterea veniturilor si cresterea productivitãtii muncii este deci necesarã.rnrnÎn sfârsit, am vãzut în unele lucrãri cã România ar fi depunctatã din cauza indicatorului numit “lichiditate externã”. Un indicator ce exprimã raportul între rezerva internationalã a tãrii si datoria externã, publicã si privatã, pe termen scurt. Un raport subunitar, în cazul României, datoria externã pe termen scurt fiind mai mare decât rezerva. ªi aici însã cred cã se exagereazã, întrucât rezerva internationalã a României este la limita superioarã a raportului optim dacã o evaluãm dupã ceilalti indicatori, cum ar fi raportul dintre rezervã si importuri. Datoria externã pe termen scurt este într-adevãr mare, dar în cvasitotalitatea sa e contractatã de sectorul privat. Iar din totalul acestei datorii private, cea mai mare parte este obtinutã de bãncile cu capital strãin din România de la societãtile-mamã din strãinãtate. Noi am intervenit pentru solutionarea acestei probleme prin mãsuri de descurajare a creditului în valutã. Dacã totusi s-ar materializa riscul semnalat si bãncile-mamã si-ar restrânge fluxurile cãtre România, efectul ar fi mai degrabã benefic, întrucât ar dispãrea baza expansiunii exagerate a creditului în valutã, care ne-a dat bãtãi de cap atâtia ani.rnrnPrin urmare, aceste motive nu le vãd atât de solide pentru ca România sã fie asociatã grupului tãrilor cu risc de probabilitate ridicatã de aterizaj dur.rnrnReporter: Considerati, asadar, cã în România cresterea economicã înaltã va continua?rnrnMugur Isãrescu: Consider cã si în anii care vin vom avea crestere economicã în România. Desigur, o crestere economicã mai aproape de potentialul pe care expertii Bãncii Nationale l-au evaluat la circa 6% pe an. Este adevãrat cã, în conditiile slãbirii activitãtii economice mondiale, mai ales în Uniunea Europeanã, care este principala noastrã piatã de desfacere, cresterea economiei românesti ar putea sã fie ceva mai scãzutã decât 6%. Dar, fãrã îndoialã cã o serie întreagã de alti factori vor actiona asupra cresterii economice de anul viitor, situând-o peste sau sub 6%: evolutia pretului petrolului, calitatea anului agricol, amplificarea eforturilor pentru dezvoltarea infrastructurii dar si a celor pentru a crea conditii de crestere mai rapidã a productivitãtii muncii, volumul investitiilor strãine etc. Oricum, o crestere economicã de 6%, în conditiile actuale, constituie o performantã remarcabilã. Ceea ce nu înseamnã cã nu-i vom auzi pe unii analisti spunând, dacã sporul PIB se va diminua de la 9% la 6%, cã rata de crestere “s-a prãbusit” cu 33%.rnrnReporter: O crestere între 8 si 9 la sutã reprezintã supraîncãlzirea economiei românesti? Care este punctul dumneavoastrã de vedere?rnrnMugur Isãrescu: Niciodatã nu m-am grãbit sã avansez o simplã cifrã ca semnificând supraîncãlzirea economiei. Obisnuiesc sã prezint lucrurile într-o manierã mult mai nuantatã, cum de altfel sunt ele în realitate. De fapt, ce înseamnã supraîncãlzire? O dezvoltare ce depãseste substantial potentialul de crestere, fapt care duce la supralicitarea factorilor de productie, îndeosebi la cronicizarea lipsei de fortã de muncã, la cresterea rapidã a salariilor si la cresterea preturilor.rnrnPentru situatia din acest an, cred cã e bine sã avem o abordare sectorialã. La o extremã, în agriculturã, cresterea semnificativã a productiei s-a datorat în principal factorilor naturali. ªi nu avem semne de supraîncãlzire. Dimpotrivã, preturile majoritãtii produselor agricole sunt în scãdere, iar factorii de productie, în special pãmântul, dar si forta de munca, sunt în mod evident subutilizati. Importantul potential agricol al României încã asteaptã sã fie mai bine valorificat. La cealaltã extremã, în domeniul constructiilor, alt contributor major la performanta economicã din acest an, sunt semne vizibile de supraîncãlzire: lipsã cronicã de fortã de muncã, cresteri substantiale ale preturilor materialelor de constructii, cresteri de salarii etc. Desigur, o politicã înteleaptã trebuie sã stimuleze numai sectoarele economice unde avem potential neutilizat (un exemplu îl constituie agricultura) sau unde existã gâtuiri, cum se întâmplã cu infrastructura rutierã.rnrnReporter: Totusi, sunt exprimate numeroase puncte de vedere conform cãrora agentiile de rating ar putea retrograda România. Care credeti cã ar fi principalii factori de risc ce ar putea duce la o scãdere a ratingului de tarã?rnrnMugur Isãrescu: Pânã acum, reactia agentiilor de rating s-a limitat la a modifica perspectivele economice si nu ratingul. Ca sã rãspund la întrebare – cu toate cã nu cred cã România va fi retrogradatã la o clasã sub “investment grade” – principalul factor de risc rãmâne deficitul de cont curent. Prin politicile monetare restrictive, asa cum am spus mai înainte, ne-am adresat acestei probleme. Cred cã la sfârsitul anului vom consemna un deficit extern, ca pondere în PIB, limitat la cifra din 2007 de 14% si nu de 15-16% cât au avansat unii analisti.rnrnAcest lucru e un bun început, dar nu ne putem opri aici. România trebuie sã urmeze politici care sã permitã reducerea treptatã si previzibilã a deficitului de cont curent pânã la nivelul acoperirii cvasiintegrale cu investitii directe de capital, pentru a recâstiga încrederea agentiilor de rating si a asigura îmbunãtãtirea bonitãtii externe. Vom fi deci nevoiti sã instrumentãm o corectie treptatã a acestui deficit, chiar cu câteva puncte procentuale în doi-trei ani, dezirabil fiind ca acest lucru sã se întâmple în conditiile unei cresteri economice sustenabile, în apropiere de potential, concomitent cu consolidarea procesului de dezinflatie ce va fi reluat în toamna acestui an, dupã câteva trimestre bune de eforturi consistente. În acest sens, punctul de vedere al BNR a fost exprimat public în repetate rânduri. Noi sustinem cã o astfel de corectie se poate face numai printr-un mix echilibrat de politici monetare, politici fiscale si politici de venituri, dublat de grãbirea reformelor structurale care sã ducã la cresterea productivitãtii muncii.rnrnReporter: Care ar fi pentru România implicatiile unei reduceri a calificativului?rnrnMugur Isãrescu: Repet, nu cred într-o retrogradare. Asa cum am spus, ar putea interveni o schimbare de perspectivã. Dacã însã ar avea loc o retrogradare, consecintele ar fi destul de serioase. Ea s-ar reflecta în primul rând în majorarea sensibilã a costurilor finantãrii externe, dar si în descurajarea investitiilor directe de capital, ceea ce ar limita potentialul de crestere economicã rapidã.rnrnReporter: De ce credeti cã agentiile de rating sunt mai rezervate în ceea ce priveste România, comparativ cu alte state?rnrnMugur Isãrescu: Probabil dintr-o insuficientã claritate legatã de starea economicã si financiarã realã a României, neclaritate izvorâtã si din semnale inconsistente care vin uneori dinlãuntrul tãrii.rn