Avem prea multe credite imobilare sau prea putine? Ce lectii am invatat din balonul imobiliar si exuberanta creditarii dinainte de criza?

„Din cele şapte milioane de persoane care au luat credite în România, numai 250.000 au folosit banii pentru achiziţia sau construcţia de case. Acest lucru reprezintă un semnal foarte rău, pentru că reflectă faptul că puterea de cumpărare sau de a lua credite a populaţiei este mică. În procente, numai 20% din totalul creditelor luate de populaţie de la bănci au fost pentru achiziţia de locuinţe, restul de 80% îndreptându-se spre cumpărarea de bunuri de consum”, a declarat Adrian Vasilescu (foto), consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, citat de Agerpres.

Ideea ponderii scazute a creditelor imobiliare in totalul creditelor acordate de banci nu este noua, a fost subliniata de mai multe ori in trecut chiar de catre bancheri, mai ales atunci cand au vrut sa arate potentialul de dezvoltare a acestei piete.

Pe de alta parte, trebuie sa ne gandim la ce se intamplat inainte de criza si sa invatam ceva din aceasta. Ne amintim ca mai ales in anii 2007 si 2008, dupa aderarea tarii la UE, economia s-a supraincalzit din cauza investitiilor straine masive si a volumului mare de credite acordate de banci.

Nu poti sa spui ca bancile au acordat, atunci, prea putine credite imobiliare. Dimpotriva, cred ca toata lumea e de acord ca s-a cam exagerat. Domnul Vasilescu este in contradictie chiar cu opinia institutiei la care lucreaza, care a incercat, in acea perioada, sa mai stavileasca cresterea volumului de credite, prin asa-numitele masuri neortodoxe, precum rezerve minime obligatorii, dar si administrative, de limitare a ponderii creditelor in valuta. Masuri cu efecte destul de limitate, dupa cum au recunoscut chiar reprezentantii BNR.

Potopul de bani a depasit cu mult infrastructura economica si resursele umane: nu erau suficiente locuinte construite pentru cat de mare era cererea, astfel ca preturile au luat-o razna, s-a produs asa-numitul balon imobiliar. Oamenii nu prea tineau cont de cat de  mari erau creditele obtinute, care erau consturile acestora, intrucat se bazau pe faptul ca salariile le vor creste fara intrerupere in viitor. Oamenii nu tineau cont nici cat de scumpe au devenit preturile caselor, si nu numai.

Ce am invatat din criza

Iar dupa izbucnirea crizei, ne-am dat seama cu totii de cat de gresit am gandit inainte: am vazut ca ne-am imprumutat peste puterile noastre, neavand rezerve in cazul in care nu ne mai creste salariul sau chiar scade, am vazut ca am platit pentru o casa mult mai mult decat face. Multi dintre noi au ajuns, de asemenea, la concluzia ca ne-am grabit cu creditul, ca era mai bine sa nu ne fi pripit si sa strangem mai intai o suma mai mare de bani pentru avans, astfel incat sa ne imprumutam pe o perioada mai scurta, pentru a plati dobanzi mai mici.

Acestea sunt doar o parte din lectiile pe care le-am invatat din criza. De aceea, acum, cand il auzim pe domnul Vasilescu spunand ca avem prea putine credite imobiliare, trebuie sa-i raspundem ca, dimpotriva, poate avem suficient de multe, la cat de dezvoltata este tara, economia ei, la cat de mari sunt salariile. Sa nu ne repezim, iar, sa ajungem cu ponderea creditelor ipotecare undeva, la o anumita tinta, pentru ca nu ne putem compara nici macar cu Polonia sau Ungaria, sa nu mai vorbim de statele europene dezvoltate.

Sa ne gandim, mai bine, daca un credit nu cumva este, inca, prea scump, daca locuinta pe care vrem sa o cumparam nu are un pret, inca, prea ridicat, daca nu ar fi mai bine sa mai strangem niste bani pentru a plati un avans mai mare, astfel incat sa platim mai putine dobanzi si mai tarziu sa luam un credit nu pe 30 de ani ci pe 10 sau 15, astfel incat sa nu-l lasam mostenire copiilor.