Finantarea schemelor de garantare a depozitelor |
Autor: Bancherul.ro
2011-07-20 13:05 |
|
Modul în care sunt finantate schemele de garantare a depozitelor este definitoriu pentru acestea, existenta unor aranjamente sigure de finantare având o importantă capitală pentru protejarea deponentilor si asigurarea stabilitătii sistemului financiar, se arata in buletinul informativ din iulie 2011 editat de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (FGDB).
Criza financiară internatională manifestată în ultimii ani a determinat adoptarea de către multe tări a unor măsuri radicale în domeniul garantării depozitelor, printre acestea regăsindu-se si cele care vizează finantarea schemelor de garantare a depozitelor.
Din acest motiv, finantarea schemelor de garantare a depozitelor a devenit unul dintre subiectele larg dezbătute în această perioadă în forurile internationale, inclusiv în cadrul Uniunii Europene.
Actualitatea si importanta finantării schemelor de garantare a depozitelor au făcut ca aceasta să reprezinte tema conferintei anuale a Forumului European al Asigurătorilor de Depozite (European Forum of Deposit Insurers - EFDI), desfăsurată la sfârsitul lunii mai 2011, la Belgrad, cu prilejul Adunării Anuale a EFDI (4).
Principii fundamentale de finantare
Conferinta a debutat cu o trecere în revistă a problematicii finantării schemelor de garantare a depozitelor, cu accent pe principiile fundamentale pentru sisteme eficiente de garantare a depozitelor, emise de Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară si Asociatia Internatională a Asigurătorilor de Depozite (International Association of Deposit Insurers - IADI) în 2009.
Potrivit celui de-al unsprezecelea dintre principiile fundamentale pentru sisteme eficiente de garantare a depozitelor, o schemă trebuie să dispună de toate mecanismele de finantare necesare asigurării plătii prompte (5) a tuturor compensatiilor în favoarea deponentilor garantati în cazul indisponibilizării depozitelor, incluzând si modalitătile de obtinere de fonduri suplimentare în cazul în care acest lucru este necesar.
Tinând seama de faptul că băncile si clientii acestora sunt beneficiarii directi ai unui sistem eficient de garantare a depozitelor, costul asigurării depozitelor trebuie suportat de institutiile de credit participante.
Totodată, schemele care aplică un sistem de contributii diferentiate în functie de riscul institutiilor de credit participante trebuie să asigure transparenta acestuia.
Evaluarea conformitătii schemelor de garantare a depozitelor cu principiile fundamentale pentru sisteme eficiente de garantare a depozitelor se realizează în baza unei metodologii elaborate de IADI, EFDI, Comitetul de la Basel, Fondul Monetar International si Comisia Europeană, care a fost definitivată si înaintată Consiliului pentru Stabilitate Financiară (Financial Stability Board - FSB) în
decembrie 2010.
În aprilie 2011, FSB a inclus principiile fundamentale pentru sisteme eficiente de garantare a depozitelor în Compendiul standardelorcheie pentru sisteme financiare solide.
Criteriile în functie de care se realizează evaluarea conformitătii schemelor de garantare a depozitelor cu principiul privind finantarea sunt următoarele:
1) Aranjamentele de finantare sunt de tipul exante, ex-post sau o combinatie a acestora (forma hibridă) - (6) si sunt definite clar printr-o reglementare.
2) Aranjamentele de finantare asigură plata promptă a compensatiilor si includ una sau mai multe surse prestabilite pentru finantarea de rezervă în scopul obtinerii de lichidităti.
În functie de specificitătile legale si financiare din fiecare stat, fondurile suplimentare ar putea proveni din mai multe surse: împrumuturi de pe piata financiar-bancară, de la banca centrală, trezoreria statului sau alte fonduri publice.
Împrumuturile de pe piata financiar-bancară nu ar trebui să constituie singura sursă de finantare de rezervă, recomandându-se evitarea unei dependente prea mari de o linie de credit acordată de o entitate privată.
3) Institutiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor au principala responsabilitate pentru finantarea acesteia, politica aferentă fiind pusă în aplicare de schemă.
4) Gradul-tintă de acoperire a expunerii în cazul fondului ex-ante trebuie stabilit pe baza unor criterii care să servească atingerii obiectivelor politicilor publice. În acest sens, este necesară definirea unei metodologii corespunzătoare de evaluare a adecvării dimensiunii fondului de garantare a depozitelor. De exemplu, se pune
problema acoperirii din fondurile existente a plătilor de compensatii la un anumit număr de bănci de dimensiune mică sau medie (7).
De asemenea, o atentie specială ar trebui acordată situatiilor băncilor de importantă sistemică.
În situatia unei scheme ex-post, principala sursă de finantare trebuie să fie credibilă si disponibilă imediat.
5) Schema de garantare a depozitelor dispune de politici de plasamente, proceduri, sisteme de control intern, de informare publică si de raportare solide, care să fie aprobate de organismul care guvernează schema si supuse revizuirii periodice de către o parte
independentă. Politicile de plasamente trebuie să urmărească îndeosebi siguranta si lichiditatea plasamentelor, iar în subsidiar randamentul acestora.
6) Schema de garantare a depozitelor care aplică un sistem al contributiilor diferentiate în functie de risc trebuie să asigure transparenta acestuia pentru institutiile de credit participante si, în acelasi timp, confidentialitatea ratingurilor si ierarhizărilor rezultate din analiză.
De asemenea, factorii de decizie trebuie să asigure schemei în cauză autoritatea, resursele si informatiile necesare pentru utilizarea sistemului de contributii diferentiate în functie de risc.
7) În măsura în care fondurile schemei de garantare a depozitelor ar putea fi utilizate de către alti membri ai retelei de asigurare a stabilitătii financiare în scopul protectiei deponentilor si/ sau al solutionării situatiilor băncilor neviabile, este necesară stipularea clară a conditiilor în care s-ar putea realiza acest lucru.
Conditiile ar trebui să fie făcute publice si să fie cunoscute de către toate institutiile de credit participante la schemă.
Schema de garantare a depozitelor trebuie să dispună de informatii adecvate în baza cărora să urmărească recuperarea sumelor din averea băncii insolvente (sau să participe efectiv în acest proces) si, în plus, să limiteze utilizarea fondurilor la nivelul costurilor pe care le-ar fi
suportat în cazul în care nu ar fi avut loc o interventie de tipul celei descrise mai sus.
(4) Denumirea exactă a conferintei a fost “Finantarea schemelor de garantare a depozitelor si a schemelor de compensare a investitorilor: colectarea, managementul si utilizarea fondurilor”, o parte din sectiuni fiind dedicate schemelor de compensare a investitorilor, care au statutul de membri asociati ai EFDI. Trebuie mentionat că unele scheme au dublu rol: atât de garantare a depozitelor, cât si de compensare a investitorilor, în timp ce în alte tări, printre care si România, acestea sunt entităti separate.
(5) Plata trebuie să se facă într-un termen care să nu pună în pericol stabilitatea financiară si functionarea corespunzătoare a sistemelor de plăti.
(6) Clasificarea se face în raport cu momentul producerii indisponibilizării depozitelor.
(7) Una dintre regulile empirice propuse pe plan international prevede că o schemă de garantare a depozitelor ar trebui să dispună de fonduri suficiente pentru a acoperi plătile de compensatii în cazul indisponibilizării depozitelor la 4-5 bănci de dimensiune mică sau 2-3 bănci de dimensiune medie.
|
|
