La 10 ani de la izbucnirea crizei din 2008, provocata de lacomia bancherilor platiti cu bonusuri uriase doar in functie de cat de multe credite si alte produse financiare reusesc sa vanda, indiferent de ce s-ar putea intampla cu beneficiarii acestora, autoritatile europene schimba practicile de remunerare ale bancilor.

Din 13 ianuarie 2018 intra in vigoare un ghid al Autoritatii Bancare Europene (ABE), aplicabil si bancilor romanesti, care impune acestora sa tina cont si de drepturile si interesele consumatorilor in cadrul politicilor de salarizare a angajatilor, nu doar de interesul personal al bancherului si al bancii.

“La conceperea politicilor și practicilor de remunerare, instituțiile trebuie să ia în considerare atât criteriile calitative, cât și pe cele cantitative pentru a determina nivelul remunerației variabile, asigurându-se astfel că se ține cont în mod adecvat de drepturile și interesele consumatorilor”, se arata in ghidul ABE.

Este vorba de Ghidul ABE privind politicile și practicile de remunerare privind vânzarea și furnizarea de produse și servicii bancare pe segmentul de retail, pe care BNR a anuntat ca-l va lua in considerare in activitatea de supraveghere a bancilor romanesti.

“Potrivit Instrucțiunilor Băncii Naționale a României din 18.10.2017, instituţiile pentru care Banca Națională a României este autoritate competentă trebuie să aibă în vedere orientările din ghid atunci când stabilesc şi aplică politicile și practicile de remunerare pentru personalul propriu şi pentru intermediarii de credit care acţionează în numele lor.

Cerințele de concepere și implementare a politicilor și practicilor de remunerare sunt stabilite în raport cu oferirea sau furnizarea de produse de creditare (credit ipotecar, imobiliar, de consum, leasing financiar etc.), depozite, servicii de plată, emiterea de instrumente de plată, emiterea de monedă electronică”, a anuntat BNR intr-un comunicat.

Ghidul ABE prevede urmatoarele orientari privind politicile si practicile de remunerare ale bancilor:

1. Concept

1.1.
Instituțiile trebuie să conceapă și să implementeze politici și practici de remunerare, care țin seama de drepturile și interesele consumatorilor. În mod special, instituțiile trebuie să se asigure că formele monetare și/sau nemonetare de remunerație nu introduc stimulente prin care persoanele relevante să-și favorizeze interesele personale sau pe cele ale instituției, în detrimentul intereselor consumatorilor.

1.2.
La conceperea politicilor și practicilor de remunerare, instituțiile trebuie să ia în considerare dacă aceste politici și practici introduc vreun risc de a prejudicia consumatorii și trebuie să ia măsuri pentru a preveni apariția acestor riscuri.

1.3.
Funcția de resurse umane a instituțiilor trebuie să participe la conceperea politicilor și practicilor de remunerare și să furnizeze informații cu privire la acestea. În plus, atunci când se stabilește astfel, funcțiile de administrare a riscurilor și de conformitate trebuie să contribuie la proiectarea politicilor și practicilor de remunerare în mod practic.

1.4
În scopul evaluării performanței unei persoane relevante, instituțiile trebuie să definească, în politicile și practicile de remunerare, criteriile corespunzătoare care trebuie folosite pentru evaluarea performanței, ținând cont de drepturile și interesele consumatorilor.

1.5
La conceperea politicilor și practicilor de remunerare, instituțiile trebuie să ia în considerare atât criteriile calitative, cât și pe cele cantitative pentru a determina nivelul remunerației variabile, asigurându-se astfel că se ține cont în mod adecvat de drepturile și interesele consumatorilor.

1.6.
Instituțiile nu trebuie să conceapă politici și practici de remunerare care: a. corelează exclusiv nivelul remunerației cu un obiectiv cantitativ pentru oferirea sau furnizarea de produse și servicii bancare sau b. promovează oferirea sau furnizarea unui produs anume sau a unei anumite categorii de produse în locul altor produse, precum produse care sunt mai profitabile pentru instituții sau pentru o persoană relevantă, în detrimentul consumatorului.

1.7.
În situațiile în care politicile și practicile de remunerare permit acordarea de remunerații variabile, instituțiile trebuie să se asigure că raportul dintre componentele fixă și variabilă ale remunerației este echilibrat în mod corespunzător și că ține cont de drepturile și interesele consumatorilor. De asemenea, politicile și practicile de remunerare instituite trebuie să permită aplicarea unei politici flexibile privind remunerația variabilă, incluzând posibilitatea de a nu plăti nicio remunerație variabilă, atunci când este cazul.

1.8.
Instituțiile trebuie să evite politicile și practicile inutil de complexe și combinațiile neclare de politici și practici diferite