Ordonanță de urgență privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Nr. 52 din 14-Septembrie-2016

M. Of. Partea I nr. 727 din 20 Septembrie 2016

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ
privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Având în vedere că transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, trebuie realizată până la 21 martie 2016,

pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României, pentru neimplementarea în dreptul intern a prevederilor directivei comunitare şi de a asigura implementarea acesteia,

având în vedere că termenul pentru transpunerea acestei directive a fost 21 martie 2016 şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de transpunere a acesteia se poate declanşa acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiei de comunicare a măsurilor naţionale de transpunere,

de asemenea, în contextul în care, pe parcursul derulării unui contract de credit garantat cu un bun imobil, consumatorii întâmpină dificultăţi economico-financiare ce pot apărea atât din cauza variaţiei dobânzii sau a cursului de schimb valutar, dar şi ca urmare a altor aspecte neprevăzute, sunt necesare măsuri legislative care să vină în sprijinul consumatorilor. Aceste măsuri vizează în egală măsură aspectele precontractuale, astfel încât consumatorul să fie în măsură să aleagă oferta cea mai potrivită situaţiei şi nevoilor sale, dar şi pe cele contractuale. în acest sens, este necesară adoptarea fără întârziere a unor prevederi legislative pentru asigurarea educaţiei consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut şi de gestionare a datoriilor.

Având în vedere dezvoltarea continuă pe care activitatea de recuperare creanţe o cunoaşte şi faptul că tot mai mulţi creditori cesionează creanţe către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi lipsa unui cadru legislativ care să stabilească un echilibru în relaţia contractuală dintre consumatori şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, sunt necesare prevederi speciale urgente în acest sens.

De asemenea, pentru prevenirea riscului valutar, în cazul creditelor în valută, este important să se stabilească măsuri care să asigure conştientizarea de către consumatori a riscului pe care şi-l asumă, precum şi posibilitatea consumatorilor de a-şi limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului.

Trebuie avut în vedere impactul pe care îl are asupra consumatorilor, cu consecinţe la nivel social şi economic, un astfel de produs financiar, cum este un contract de credit garantat cu ipotecă, încheiat pe o perioadă îndelungată de timp şi care implică sume semnificative, în special în situaţia în care imobilul ipotecat este chiar locuinţa consumatorului.

In prezent, penalităţile ce se pot acumula pentru neplata la timp a ratelor sunt împovărătoare pentru consumator, fiind mare riscul pierderii locuinţei în cadrul derulării procedurilor de executare silită şi al rămânerii cu datorii faţă de creditor, deşi garanţia a fost executată. Prin urmare, se impun măsuri imediate pentru a asigura protecţia necesară consumatorilor în cazul în care există dificultăţi la rambursarea ratelor, în situaţia executării silite, precum şi a cesionării creanţei către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

Având în vedere cele de mai sus, adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a crea un cadru unitar, bazat pe concepte juridice clar definite, care să reglementeze anumite aspecte ale raporturilor contractuale dintre comercianţi şi consumatori în cadrul Uniunii Europene.

Ţinând cont de faptul că aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I
Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1. — Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractele de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, aspecte privind evaluarea bonităţii înainte de acordarea unui credit de către creditorii non-financiari, anumite cerinţe prudenţiale şi de supraveghere, inclusiv pentru înfiinţarea şi supravegherea intermediarilor de credite şi a entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi aspecte cu privire la furnizarea de servicii accesorii.

Art. 2. — (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică tuturor contractelor de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile şi contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:
a) contractelor de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi, ca activitate secundară, atunci când aceste credite sunt acordate fără dobândă sau cu o dobânda anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
b) contractelor de credit în care creditul este acordat fără dobândă şi fără comisioane, cu excepţia comisioanelor aplicate pentru recuperarea costurilor legate în mod direct de garantarea creditului;
c) contractelor de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniu locativ, pentru aspecte referitoare la economisirea aferentă acestora;
d) contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, fără dobândă sau la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu rate ale dobânzii care să nu fie mai mari decât cele practicate în mod normal pe piaţă.

Art. 3. — în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. consumator— persoana fizică, inclusiv codebitorul, ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale;
2. creditor— persoana juridică, inclusiv sucursala instituţiei de credit şi a instituţiei financiare din străinătate, care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe teritoriul României potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, sau prezentei ordonanţe de urgenţă, în cursul exercitării activităţii comerciale sau profesionale;
3. contract de credit — un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit în cadrul domeniului de aplicare al art. 2 sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare;
4. serviciu accesoriu — un serviciu oferit consumatorului în legătură cu contractul de credit;
5. intermediar de credite — persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce nu acţionează în calitate de creditor, care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale, a afacerii sau a profesiei sale, în schimbul unui onorariu, realizează legătura, fie în mod direct, fie indirect, unui consumator cu un creditor sau cu un alt intermediar de credite şi care desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi:
a) prezintă consumatorilor contracte de credit;
b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare sau alte activităţi administrative precontractuale privind contractele de credit, altele decât cele prevăzute la lit. a);
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
6. grup — un grup de creditori care urmează a fi consolidaţi în scopul întocmirii unor conturi consolidate, conform definiţiilor din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
7. intermediar de credite legat — un intermediar de credite care acţionează, în una dintre următoarele situaţii, în numele şi sub răspunderea deplină şi necondiţionată:
a) a unui singur creditor;
b) a unui singur grup;
c) a unui număr de creditori sau de grupuri care nu reprezintă majoritatea pieţei;
8. instituţie de credit — o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii si de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
9. creditor non-financiar— persoana juridică ce desfăşoară activitate de creditare exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţia acestuia în baza unor acorduri interguvernamentale înregistrate în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dezvoltatorul imobiliar, care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1);
10. personal:
a) orice persoană fizică care lucrează pentru creditor sau pentru intermediarul de credite şi care este implicată direct în activităţile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă sau intră în contact cu consumatorii în cursul unor activităţi reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) orice persoană fizică care lucrează pentru un reprezentant desemnat şi care intră în contact cu consumatorii în cadrul unor activităţi reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;
c) orice persoană fizică care coordonează sau supraveghează în mod direct persoanele fizice prevăzute la lit. a) şi b);
11. valoarea totală a creditului — plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;
12. costul total al creditului pentru consumator — toate costurile, inclusiv:
a) dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale;
b) costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate;
c) costul evaluării bunului, excluzând costurile pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi orice costuri plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit;
13. valoarea totală plătibilă de către consumator — suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator;
14. dobânda anuală efectivă, denumită în continuare DAE— costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile prevăzute la art. 29 alin. (2), egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor — trageri, rambursări şi costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor şi de consumator;
15. rata dobânzii — procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit;
16. rata fixă a dobânzii aferente creditului — convenirea de către părţi în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale, aplicând exclusiv un procentaj fix specific. în cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
17. evaluarea bonităţii— evaluarea probabilităţii ca datoria rezultată din contractul de credit să fie achitată;
18. suport durabil — orice instrument care permite consumatorului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informaţiilor, şi care permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate;
19. stat membru de origine — statul membru în care se află sediul social al creditorului sau al intermediarului de credit sau, dacă, potrivit dreptului său intern, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său principal;
20. stat membru gazdă — statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală;
21. servicii de consiliere — oferirea de recomandări personalizate unui consumator cu privire la una sau mai multe operaţiuni legate de contracte de credit şi care constituie o activitate separată faţă de acordarea unui credit şi faţă de activităţile de intermediere de credite prevăzute la pct. 5;
22. autoritate competentă — autoritatea desemnată drept competentă cu asigurarea respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în conformitate cu art. 115;
23. credit-punte — un contract de credit, fie încheiat pe durată nelimitată, fie care trebuie rambursat în 12 luni, utilizat de consumator drept soluţie de finanţare temporară în momentul tranzacţionării unui alt contract financiar pentru bunul imobil respectiv;
24. datorie sau garanţie contingenţă — un contract de credit care funcţionează drept garanţie pentru o altă tranzacţie separată, dar accesorie, şi în care capitalul garantat cu un bun imobil este tras numai în cazul în care se produce un eveniment sau se produc evenimente specificate în contract;
25. contract de credit cu partajare de proprietate — un contract de credit în care capitalul de rambursat este bazat pe un procent stabilit contractual din valoarea bunului imobil la momentul rambursării sau rambursărilor capitalului;
26. practică de legare — oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet, împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit nefiind pus la dispoziţia consumatorului în mod separat;
27. practică de grupare — oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet, împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind de asemenea pus la dispoziţia consumatorului în mod separat, dar nu neapărat în aceiaşi termeni sau în aceleaşi condiţii ca atunci când este oferit grupat cu serviciile accesorii;
28. împrumut în valută — un contract de credit atunci când creditul este acordat în una sau în ambele din următoarele situaţii:
a) în altă monedă decât cea în care consumatorul primeşte veniturile sau deţine activele pe baza cărora urmează să fie rambursat creditul;
b) în altă monedă decât moneda statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa;
29. entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe— persoana juridică, alta decât creditorul, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi/sau care obţine drepturile, conform art. 58 alin. (4), asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit;
30. refinanţarea creditului — rambursarea creditului în condiţiile în care suma pentru rambursarea anticipată a soldului creditului este obţinută în urma contractării unui alt credit;
31. rescadenţarea ratelor— modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului;
32. reeşalonarea ratelor — modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold cu depăşirea duratei iniţiale de acordare a creditului;
33. credit neperformant — credit aferent căruia se înregistrează întârzieri la plată, reprezentând principal şi/sau dobândă, de cel puţin 90 de zile;
34. petiţie — orice adresă primită pe suport durabil de la consumatori;
35. codebitor — persoana care se obligă împreună cu debitorul principal la plata tuturor obligaţiilor derivate din contractul de credit şi care poate participa cu venitul net la stabilirea venitului total net luat în considerare;
36. dezvoltator imobiliar— persoana juridică care efectuează toate operaţiunile imobiliare în vederea construirii, finalizării şi predării către beneficiari a unor locuinţe, precum şi coordonarea surselor de finanţare necesare realizării acestor operaţiuni;
37. restructurarea creditului — operaţiune realizată din considerente de dificultăţi financiare ale debitorului, asupra creditului/creditelor acordate persoanelor fizice, în scopul adaptării condiţiilor de rambursare la noile posibilităţi ale debitorului, inclusiv operaţiuni de tipul rescadenţarea sau reeşalonarea ratelor;
38. reprezentant desemnat — o persoană fizică autorizată sau juridică care desfăşoară activităţi prevăzute la pct. 5, care acţionează în numele sau sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unui singur intermediar de credite;
39. dificultăţi financiare/dificultăţi de plată — cazurile în care consumatorul nu poate rambursa total sau parţial rata lunară ca urmare a: diminuării venitului consumatorului; diminuării veniturilor familiei; problemelor medicale şi de invaliditate ale consumatorului; întreruperii activităţii în muncă; creşterii gradului de îndatorare; altor probleme care pot afecta rambursarea lunară a creditului, analizate de la caz la caz;
40. servicii de consiliere independentă — oferirea de consiliere sub formă de recomandări personalizate unui consumator cu privire la ofertele, respectiv contractele de credit sau la una sau mai multe operaţiuni legate de contracte de credit în mod imparţial şi în interesul exclusiv al consumatorului, în funcţie de situaţia financiară, necesităţile şi preferinţele acestuia. Acestea constituie o activitate separată faţă de acordarea unui credit şi faţă de activităţile de intermediere de credite prevăzute la pct. 5.

CAPITOLUL II
Educaţia financiară

Art. 4. — (1) Autorităţile publice, creditorii precum şi organizaţiile neguvernamentale pot contribui la educaţia consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut şi de gestionare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit pentru consumatori garantate cu ipotecă. Acestea furnizează, prin acţiunile organizate, informaţii clare şi generale cu privire la procesul de acordare a creditelor, pentru a oferi orientări consumatorilor, mai ales celor care contractează un credit garantat cu ipotecă pentru prima oară.
(2) Creditorii, individual sau prin asociaţiile profesionale, organizează cel puţin anual activităţi de informare şi educare a consumatorilor.
(3) Societăţile de asigurare care vând produse de asigurare ce sunt complementare la produsele instituţiilor de credit au obligaţia de a informa persoanele care contractează astfel de produse de asigurare cu privire la caracteristicile produsului, la costurile şi beneficiile acestuia.
(4) Se interzice creditorilor şi societăţilor de asigurare derularea unor evenimente şi/sau publicarea unor materiale, sub titulatura de „campanii de educaţie financiară”, cu scopul de a promova achiziţia de produse şi/sau servicii financiare.

Art. 5. — Creditorii, precum şi organizaţiile
neguvernamentale comunică bianual Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor acţiunile preconizate, precum campaniile de informare, website-urile sau materialele destinate unităţilor de învăţământ.

CAPITOLUL III
Informaţii şi practici preliminare încheierii contractului de credit

Art. 6. — (1) Toate materialele publicitare şi de promovare privind contractele de credit trebuie să fie corecte, clare şi să nu fie susceptibile de a induce în eroare.
(2) Este interzisă utilizarea unor formulări care pot crea aşteptări neîntemeiate consumatorului în ceea ce priveşte disponibilitatea sau costul unui credit.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. — (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să cuprindă informaţii standard în conformitate cu prezentul articol.
(2) Informaţiile standard indică următoarele:
a) identitatea creditorului sau, după caz, a intermediarului de credite ori a reprezentantului desemnat;
b) dacă este cazul, faptul că respectivul contract de credit va fi garantat fie printr-o ipotecă asupra unui bun imobil, fie printr-un alt drept legat de un bun imobil;
c) rata dobânzii, indicând dacă este fixă sau variabilă sau o combinaţie a amândurora, împreună cu informaţii privind toate costurile incluse în costul total al creditului pentru consumator;
d) valoarea totală a creditului;
e) valoarea DAE;
f) durata contractului de credit;
g) valoarea ratelor;
h) valoarea totală plătibilă de către consumator;
i) numărul ratelor;
j) avertizarea consumatorului asupra faptului că posibilele fluctuaţii ale ratei de schimb valutar ar putea afecta suma care trebuie plătită de consumator, dacă este cazul;
k) obligativitatea de a încheia un contract de asigurare de viaţă şi/sau asigurare de incendiu şi alte calamităţi menţionată în mod clar, concis şi vizibil, împreună cu DAE, precum şi posibilitatea de a încheia un contract de asigurare pentru risc financiar de neplată.
(3) în orice formă de publicitate, informaţiile prevăzute la alin. (2) sunt scrise în mod clar, concis, vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime, sau clar audibile, după caz, în funcţie de suportul utilizat pentru publicitate.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor menţionate la lit. a), b) sau j), sunt furnizate prin intermediul unui exemplu reprezentativ şi sunt conforme cu respectivul exemplu reprezentativ de la început până la sfârşit.
(5) La stabilirea exemplului reprezentativ, creditorii respectă următoarele criterii:
a) valoarea medie a sumei creditate pentru acel tip de produse;
b) durata medie a contractului;
c) media costurilor suplimentare.
(6) în limita competenţelor legale ale Băncii Naţionale a României, aceasta transmite Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la solicitarea acesteia, date necesare pentru a verifica calculul exemplului reprezentativ.
(7) în orice formă de publicitate, creditorii includ o avertizare concisă şi proporţionată privind riscurile specifice asociate contractelor de credit. Creditorii avertizează în special cu privire la variaţia indicelui de referinţă, la fluctuaţia veniturilor proprii şi la riscul valutar pentru creditele acordate în valută, acestea putând conduce la afectarea posibilităţii de plată.
(8) Prezentul articol se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. — (1) Creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi pun în permanenţă la dispoziţie informaţii generale clare şi uşor de înţeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică.
(2) Informaţiile generale includ cel puţin următoarele:
a) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului şi, după caz, ale intermediarului de credit ori ale reprezentanţilor desemnaţi;
b) scopurile în care poate fi utilizat creditul;
c) formele garanţiei, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru;
d) durata posibilă a contractelor de credit;
e) tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă dobânda este fixă şi/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe a dobânzii şi ale unei rate variabile a dobânzii, inclusiv a implicaţiilor pentru consumator;
f) în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicaţie a implicaţiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;
g) un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator şi al DAE;
h) o indicaţie privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit, precum şi faptul că, în cazul în care o parte din aceste costuri sunt anterioare încheierii contractului, faptul că acestea trebuie achitate indiferent dacă se încheie sau nu contractul;
i) diferitele modalităţi disponibile de rambursare a creditului, inclusiv numărul, frecvenţa şi cuantumul ratelor periodice;
j) dacă este cazul, o declaraţie clară şi concisă conform căreia respectarea termenilor şi condiţiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit;
k) o descriere a condiţiilor direct legate de rambursarea anticipată;
l) faptul că este necesară o evaluare a bunului de către un evaluator autorizat, precum şi eventuale costuri conexe pentru consumator ce decurg din aceasta;
m) o indicaţie privind serviciile accesorii aferente contractului, pe care consumatorul este obligat să le achiziţioneze pentru a obţine creditul sau pentru a îl obţine în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentate şi, după caz, faptul că serviciile accesorii pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul;
n) în cazul în care încheierea unui contract de asigurare este obligatorie pentru consumator, se menţionează clar acest lucru, precum şi toate modalităţile şi termenele pe care consumatorul le are la dispoziţie pentru a face dovada asigurării. De asemenea se menţionează clar acţiunile creditorului în cazul în care consumatorul nu a făcut dovada existenţei unui contract de asigurare, în condiţiile stabilite prin contract;
o) o avertizare generală privind posibilele consecinţe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit;
p) o avertizare cu privire la riscurile pe care le presupune contractarea unui credit.

Art. 9. — (1) Creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentanţii desemnaţi oferă consumatorului informaţiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piaţă, a evalua implicaţiile lor şi a decide în cunoştinţă de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit.
(2) Informaţiile personalizate sunt oferite:
a) fără întârzieri nejustificate, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice, după ce consumatorul a furnizat informaţiile necesare cu privire la nevoile sale, situaţia sa financiară şi preferinţe, potrivit prevederilor art. 70 alin. (1)—(3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1) şi alin. (3)—(5) şi art. 78 alin. (2) şi (3);
b) în timp util, înainte ca orice consumator să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă, dar nu mai puţin de 15 zile calendaristice înainte de acceptarea unei oferte sau semnarea unui contract, astfel încât consumatorul să aibă suficient timp pentru a compara ofertele, a evalua implicaţiile acestora şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
(3) Informaţiile personalizate prevăzute la alin. (1) se furnizează prin intermediul Fişei europene de informaţii standardizate, denumită în continuare FEIS şi prevăzută în anexa nr. 2, în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p. în cazul în care informaţiile sunt redactate pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat formularul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(4) Informaţiile personalizate sunt redactate astfel încât să nu inducă în eroare consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice domeniului financiar-bancar, prin utilizarea de prescurtări sau iniţiale ale unor denumiri, cu excepţia celor prevăzute de lege sau de limbajul obişnuit. Termenii tehnici vor fi explicaţi la solicitarea consumatorului, în scris, fără costuri suplimentare.
(5) Durata prevăzută la alin. (2) lit. b) este o perioadă de reflecţie pentru consumator înainte de încheierea contractului de credit.
(6) în cadrul perioadei de reflecţie:
a) informaţiile cuprinse în FEIS nu pot fi modificate şi reprezintă un angajament ferm pentru creditor;
b) oferta este irevocabilă pentru creditor;
c) consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecţie. în această situaţie, consumatorul renunţă în mod expres, în scris, la utilizarea perioadei de reflecţie printr-un document separat.
(7) Sarcina probei cu privire la renunţarea consumatorului la perioada de reflecţie revine creditorului sau intermediarului de credite, după caz.
(8) Se interzice existenţa în contract a oricărei clauze privind renunţarea consumatorului la perioada de reflecţie.
(9) Se interzice creditorilor să modifice modelul FEIS. Orice informaţii suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul legislaţiei trebuie furnizate într-un document separat, care poate fi anexat la FEIS.
(10) Informaţiile transmise consumatorului prin FEIS, precum şi prin orice alt document suplimentar se semnează şi se datează de către toate părţile implicate.
(11) Creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite ori reprezentantul desemnat, în plus faţă de FEIS, oferă consumatorului, gratuit, propunerea de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte irevocabile pentru creditor.
(12) în plus faţă de FEIS, creditorul, în calitate de agent de asigurare subordonat sau brokerul de asigurare:
a) transmite consumatorului condiţiile necesare pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a fi luat în asigurare, precum şi documentele doveditoare necesare în funcţie de tipul asigurării şi caracteristicile necesare în conformitate cu legislaţia specifică;
b) informează consumatorul din fază precontractuală asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare.

Art. 10. — (1) în timp util, dar nu mai puţin de 5 zile calendaristice, înainte de desfăşurarea oricăreia dintre activităţile de intermediere a creditelor prevăzute la art. 3 pct. 5, intermediarul de credite sau, după caz, reprezentantul desemnat îi furnizează consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin următoarele informaţii:
a) identitatea, adresa sediului social şi a punctului de lucru, precum şi datele complete de contact ale intermediarului de credite;
b) registrul în care a fost înscris, numărul de înregistrare, dacă este cazul, şi modalităţile prin care se poate verifica respectiva înregistrare;
c) dacă intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori. în cazul în care intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori, acesta furnizează numele creditorului/creditorilor în numele căruia/cărora acţionează. Intermediarul de credite poate declara că este independent în cazul în care respectă prevederile art. 63;
d) dacă intermediarul de credite oferă servicii de consiliere;
e) onorariul/comisionul pe care consumatorul trebuie să îl achite intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta, dacă este cazul. Onorariul se percepe, în orice situaţie, în sumă fixă;
f) procedurile pe care consumatorii sau alte părţi interesate le au la dispoziţie pentru a depune reclamaţii la nivel intern împotriva intermediarilor de credite şi, dacă este cazul, modalităţile de acces la proceduri extrajudiciare, respectiv administrative de reclamaţie şi soluţionare;
g) dacă este cazul, existenţa şi, dacă aceasta este cunoscută, valoarea eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părţi terţe intermediarului de credite sau, după caz, reprezentantului desemnat pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit. în cazul în care nu se cunoaşte suma la momentul furnizării informaţiilor, intermediarul de credite sau, după caz, reprezentantul desemnat informează consumatorul că suma reală va fi furnizată la un moment ulterior în FEIS.
(2) Eventualul onorariu/comision pe care trebuie să îl achite consumatorul intermediarului de credite pentru serviciile prestate este adus la cunoştinţa creditorului de către intermediarul de credite în vederea calculării DAE.
(3) Consumatorul poate opta pentru reducerea perioadei de 5 zile calendaristice, în mod expres, în scris. în informaţiile oferite consumatorului se precizează acest drept cu caractere îngroşate, mărimea de minimum 18p, font Times New Roman.
(4) Intermediarii de credite se asigură că, pe lângă informaţiile prevăzute în prezentul articol, reprezentanţii desemnaţi ai acestora aduc la cunoştinţa consumatorului, atunci când îl contactează sau înainte de a interacţiona cu acesta, calitatea în care acţionează şi intermediarul de credite pe care îl reprezintă.

Ârt. 11. — (1) Atât creditorii, cât şi, atunci când este cazul, intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi oferă consumatorului explicaţii adecvate cu privire la contractul sau contractele de credit propuse şi la eventualele servicii accesorii, pentru a-i permite acestuia să evalueze dacă contractele de credit şi serviciile accesorii propuse sunt adaptate la nevoile şi la situaţia sa financiară.
(2) Explicaţiile includ cel puţin următoarele:
a) informaţiile precontractuale furnizate în conformitate cu prevederile art. 9, în cazul creditorilor, şi cu prevederile art. 9 şi 10, în cazul intermediarilor de credite sau al reprezentanţilor desemnaţi;
b) caracteristicile esenţiale ale produselor propuse;
c) efectele specifice pe care produsele propuse le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecinţele în eventualitatea neplăţii de către consumator;
d) în cazul în care există servicii accesorii grupate cu un contract de credit, se precizează dacă componentele pot fi încetate separat, precum şi implicaţiile pentru consumator, în cazul în care acesta procedează astfel.
(3) La cererea expresă a consumatorului, aceste explicaţii vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către creditor, înainte de semnarea contractului, sub forma unei note, anexă la contract.

Art. 12. — (1) Se permit practicile de grupare şi se interzic practicile de legare.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), creditorii pot solicita consumatorului să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau de economii şi/sau un depozit colateral, în cazul în care acesta are ca scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului sau furnizării unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată. Produsul de economisire-creditare oferit ca produs complex în cadrul contractului de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nu este considerat ca fiind practică de legare.
(3) Se interzice creditorilor să impună consumatorilor încheierea contractului de asigurare cu o societate agreată de creditori. Creditorul acceptă poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul preferat de acesta, în cazul în care respectiva poliţă are un nivel de garantare echivalent cu cel propus de creditor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care, pe parcursul derulării relaţiei de creditare, consumatorul nu îşi respectă obligaţia de prelungire/reînnoire a poliţei de asigurare, creditorul are dreptul, în temeiul contractului de credit, să aleagă asigurătorul şi să încheie poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului. Poliţa de asigurare încheiată de creditor în numele şi pe costul consumatorului este încheiată pe o perioadă de cel mult un an, iar preţul acesteia se încadrează în condiţiile de piaţă de la momentul încheierii.
(5) Creditorul încheie poliţa de asigurare numai după notificarea prealabilă a consumatorului, în scris, prin mijloace care asigură confirmarea primirii. Prin notificare, creditorul îl informează pe consumator cu privire la: obligaţia de prelungire/reînnoire a poliţei de asigurare, dreptul creditorului de a încheia poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului, condiţiile poliţei de asigurare ce urmează a fi încheiate. Notificarea se transmite consumatorului cu cel puţin 15 zile înainte de data încetării valabilităţii poliţei de asigurare.
(6) Creditorul transmite consumatorului o copie a poliţei de asigurare încheiate în numele şi pe costul consumatorului în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii.
(7) Consumatorul primeşte şi semnează toate documentele aferente poliţei de asigurare, cu excepţia cazului în care creditorul încheie poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului în conformitate cu prevederile alin. (4).
(8) Se interzice creditorilor să solicite consumatorilor încheierea unui contract de asigurare ce nu este util pentru respectivul contract de credit.

Art. 13. — (1) Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.
(2) Se consideră că cererea de credit este depusă de către consumator după exprimarea intenţiei ferme de a încheia contractul de credit cu un anume creditor.
(3) în termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la depunerea cererii de solicitare a creditului, creditorul răspunde în scris consumatorului sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în altă formă aleasă de consumator şi acceptată de creditor, cu privire la acordarea sau neacordarea creditului.
(4) La primirea cererii de credit şi a celorlalte documente ce sunt necesare acordării creditului, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a înmâna imediat consumatorului un înscris datat, semnat şi cu număr de înregistrare, conţinând confirmarea creditorului că i s-au predat toate actele necesare acordării creditului. Data emiterii unei astfel de confirmări reprezintă data depunerii dosarului de credit complet de către consumator.

CAPITOLUL IV
Informaţii şi drepturi privind contractele de credit

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Art. 14. — (1) Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil. în cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(2) Contractele de credit trebuie să conţină informaţii complete, clare şi uşor de înţeles, în limba română.

Art. 15. — La momentul semnării contractului, toate părţile contractante primesc câte un exemplar original al contractului de credit împreună cu anexele menţionate în acesta. Toate exemplarele şi anexele contractului de credit sunt semnate de toate părţile.

Art. 16. — (1) Pe parcursul derulării contractului de credit se
interzice:
a) majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor;
b) introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror altor speze, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate de consumator şi vor fi stabilite într-un cuantum care să reflecte în mod corect costurile suportate de creditor pentru furnizarea produselor şi serviciilor suplimentare solicitate în mod expres de către consumator;
c) perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană;
d) perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, indiferent de data la care este tras creditul;
e) perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită şi creditorul acceptă rescadenţarea ratelor, reeşalonarea ratelor sau acordarea unei perioade de graţie;
f) perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii;
g) modificarea în sens crescător a marjei de dobândă sau, după caz, a ratei dobânzii fixe, introducerea/majorarea comisioanelor, precum şi introducerea unor elemente noi de cost prin acte adiţionale întocmite pentru acordarea de rescadenţări, reeşalonări, perioade de graţie acordate la solicitarea consumatorului;
h) perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită eliberarea unui document necesar rambursării anticipate a creditului prin refinanţare.

(2) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condiţiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta şi agreată de creditor şi să predea acestuia, contra semnătură şi dată de primire, un nou tabel de amortizare/grafie de rambursare. Consumatorul poate opta în mod expres pentru o altă modalitate de punere la dispoziţie a tabelului de amortizare/graficului de rambursare.

Art. 17. — (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, costuri aferente contractelor de asigurare încheiate şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri aferente creditului respectiv percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit, în cadrul aceleiaşi instituţii de credit, pentru credite acordate în aceeaşi perioadă de timp.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului. Comisionul de administrare va fi stabilit într-un cuantum care să reflecte în mod exclusiv costurile efective şi justificabile suportate de creditor pentru prestarea serviciilor.

(4) Comisionul unic va fi stabilit într-un cuantum care să reflecte în mod exclusiv costurile suportate de creditor pentru furnizarea serviciului prestat la cererea consumatorului.

Art. 18. — Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei numărul efectiv de zile cuprins între scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii 365 sau 366 de zile, după caz;
b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 de zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360.

Art. 19. — (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada, inclusiv cu înscris semnat şi datat, că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(3) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale;
b) creditorul poate declara scadent sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului;
c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu si-a îndeplinit obligaţiile conform altor contracte de credit încheiate cu alţi creditori;
d) creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanţie cu o societate agreată de creditor.
(4) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit în moneda în care s-a acordat creditul.
(5) Creditorii oferă rest consumatorilor la plata ratelor de credit în valuta în care s-a efectuat plata.
(6) în situaţia în care, la momentul efectuării plăţii de către consumatori, creditorii nu deţin la vânzare moneda în care au acordat creditul, aceştia au obligaţia de a efectua schimbul valutar la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, fără niciun alt cost pentru consumator.

Art. 20. — (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului.
(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat.
(4) în cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

Art. 21. — (1) Creditorii, intermediarii de credite şi, după caz, reprezentanţii desemnaţi au obligaţia de a primi şi înregistra petiţiile de la consumatori şi de a lua toate măsuriie necesare pentru a răspunde în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora.

(2) Creditorii, intermediarii de credite şi, după caz, reprezentanţii desemnaţi depun diligenţele necesare în vederea reparării prejudiciilor cauzate consumatorilor în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la constatare.

Art. 22. — (1) în termen de cel mult 5 zile calendaristice de la încetarea contractului de credit, creditorul oferă consumatorului gratuit, din oficiu, un document care fie atestă faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi decurgând din contractul respectiv, fie indică obligaţiile contractuale neîndeplinite. Totodată, se închid şi conturile creditului fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare, cu excepţia următoarelor situaţii:
a) contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea derulării altor operaţiuni;
b) la data încetării contractului de credit, contul curent este utilizat pentru alte servicii contractate de către consumator;
c) conturile sunt poprite sau indisponibilizate, conform prevederilor legale, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de creditorul însuşi sau faţă de terţi.
(2) Consumatorul este informat în scris cu privire la situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), precum şi cu privire la eventualele taxe ce ar mai trebui plătite, precum taxele de radiere a garanţiilor.

Art. 23. — Orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată şi cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conţine aceste minime informaţii este considerată nulă de drept. Creditorul transmite notificările fie personal contra semnătură şi dată de primire, fie prin recomandată cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc care asigură confirmarea primirii.

Art. 24. — Se interzice încheierea la distanţă sau în afara spaţiilor comerciale a contractelor de credit ce cad sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 25. — Consumatorul poate încheia contract de asigurare pentru risc financiar de neplată, produs oferit de către societăţile de asigurare.

SECŢIUNEA a 2-a
Informaţii ce trebuie incluse în contractele de credit

Art. 26. — (1) Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de domiciliu a părţilor contractante, inclusiv numărul de telefon, fax, adresa de e-mail, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicaţi, inclusiv numărul de telefon, fax, adresa de e-mail;
c) durata contractului de credit;
d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului;
e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plata pentru un anumit bun, bunul respectiv şi preţul de achiziţie al acestuia;
f) rata dobânzii aferente creditului şi tipul acesteia, fixă sau variabilă;
g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula completă de calcul a acesteia, precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile;
h) în cazul creditelor acordate în valută, cursul de schimb valabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională;
i) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate;
j) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care se vor efectua plăţile, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
k) în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit, în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un tabel de amortizare/grafic de rambursare, precum şi o copie a contractului de credit;
l) în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele şi condiţiile pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri aferente creditului;
m) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate;
n) rata dobânzii, în cazul plăţilor restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice costuri datorate în caz de neplată;
o) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor; contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenţionat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor de Credit şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, precum şi cu privire la termenul în care se fac aceste raportări, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate;
p) după caz, o menţiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii şi costuri în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
q) garanţiile şi tipul de asigurare necesară;
r) dreptul de rambursare anticipată şi procedura de rambursare anticipată;
s) procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit;
ş) dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumator şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acesta;
t) alte condiţii şi clauze contractuale;
ţ) datele de contact ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru adresarea de petiţii.

(2) Toate informaţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cele aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, sunt prevăzute în contract, fără a se face trimitere la condiţiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife şi comisioane sau la orice alt înscris.

Art. 27. — (1) în cazul în care se aplică prevederile art. 26 alin. (1) lit. k), creditorul pune la dispoziţia consumatorului un tabel de amortizare/grafic de rambursare cu îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii:
a) în mod gratuit;
b) în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit;
c) pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului.

(2) Tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică:
a) valoarea fiecărei plăţi datorate, cu indicarea separată a sumelor din care este compusă fiecare astfel de plată;
b) termenele şi condiţiile de plată ale acestor sume;
c) valoarea totală a creditului rămasă de rambursat;
d) dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului;
e) orice costuri suplimentare.

Art. 28. —în cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau pot fi percepute costurile suplimentare pe baza contractului de credit şi conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel/grafic vor rămâne valabile numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau perceperea costurilor suplimentare potrivit contractului de credit.

CAPITOLUL V
Dobânda anuală efectivă

Art. 29. — (1) DAE se calculează în conformitate cu formula matematică stabilită în anexa nr. 1.

(2) Costurile deschiderii şi menţinerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată atât pentru tranzacţii, cât şi pentru trageri din acel cont, precum şi alte costuri legate de operaţiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, ori de câte ori deschiderea unui cont sau menţinerea acestuia este obligatorie pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea acestuia în conformitate cu termenii şi condiţiile oferite.

(3) Calculul DAE se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele convenite în contractul de credit.

(4) în cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variaţii ale ratei dobânzii şi, după caz, ale cheltuielilor incluse în DAE, dar necuantificabile la momentul calculării, DAE se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul stabilit în momentul încheierii contractului.

(5) Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru o perioadă iniţială de cel puţin 5 ani, la sfârşitul căreia are loc o negociere în vederea stabilirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, calculul DAE suplimentare, cu caracter ilustrativ, menţionate în FEIS, acoperă doar perioada iniţială pe care se aplică rata fixă şi se bazează pe ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, capitalul rămas de rambursat este plătit.

(6) în cazul contractelor de credit care permit variaţii ale ratei dobânzii, creditorii informează consumatorul cu privire la posibilul impact al variaţiilor asupra sumelor de plată şi asupra DAE, cel puţin prin intermediul FEIS şi prin contract.

(7) Obligaţia prevăzută la alin. (6) se realizează prin furnizarea către consumator a unei DAE suplimentare reprezentative, care ilustrează eventualele riscuri aferente unei creşteri semnificative a ratei dobânzii. DAE este ilustrată la cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii cel puţin 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a oricărei rate de referinţă externe utilizate în calcularea ratei dobânzii.

(8) Informaţia prevăzută la alin. (6) este însoţită de o avertizare care evidenţiază faptul că se poate schimba costul total al creditului consumatorului, arătat de DAE. Această prevedere nu se aplică contractelor de credit în cadrul cărora rata dobânzii este fixată pentru o perioadă iniţială de cel puţin 5 ani, la sfârşitul căreia are loc o negociere privind rata dobânzii, în vederea convenirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, pentru care se menţionează în FEIS o DAE suplimentară, cu caracter ilustrativ.

Art. 30. — Dacă sunt aplicabile, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa nr. 1 se utilizează la calcularea DAE.

CAPITOLUL VI
Împrumuturi în valută

Art. 31. — (1) Creditorul se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în valută, contractul prevede dreptul consumatorului de a putea converti, oricând pe parcursul relaţiei contractuale, contractul de credit într-o monedă alternativă.

(2) Pentru a beneficia de dreptul prevăzut la alin. (1), consumatorul depune o cerere scrisă.

Art. 32. — (1) în cazul în care consumatorul decide să utilizeze dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, creditorul nu impune nicio restricţie şi oferă consumatorului produsele disponibile din oferta creditorului la momentul înaintării cererii de conversie de către consumator.

(2) Creditorul transmite oferta sa consumatorului în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 15 zile calendaristice de la data înregistrării cererii consumatorului.

Art. 33. — (1) Moneda alternativă prevăzută la art. 31 alin. (1) este:
a) moneda în care, în principal, consumatorul îşi primeşte venitul sau deţine activele care finanţează plata creditului, astfel cum este indicat la momentul în care a fost realizată cea mai recentă evaluare a bonităţii în raport cu contractul de credit;
b) moneda statului membru în care consumatorul fie a avut reşedinţa la momentul la care a fost încheiat contractul de credit, fie îşi are reşedinţa în prezent.

(2) Creditorii se asigură că cel puţin una din variantele prevăzute la alin. (1) este disponibilă pentru consumator.

Art. 34. — Cursul de schimb la care se efectuează conversia este cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României în ziua solicitării conversiei.

Art. 35. — (1) Creditorii efectuează şi pun la dispoziţia consumatorului, la momentul solicitării conversiei creditelor, fără costuri şi comisioane suplimentare, o simulare privind graficul de plăţi’, atât în moneda contractului, cât şi în moneda de conversie.

(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale convenite cu creditorii, fără costuri, respectiv comisioane percepute de creditori sau alte garanţii din partea consumatorilor.

(3) Se interzice încheierea unui nou contract de credit ca urmare a efectuării conversiei, cu excepţia cazului în care consumatorul solicită în mod expres acest lucru.

Art. 36. — Creditorii se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut în valută, acesta este avertizat periodic, ori de câte ori este cazul, dar cel puţin lunar, pe suport hârtie sau pe alt suport durabil de comun acord agreat între părţi, cu confirmare de primire, cel puţin în cazurile în care valoarea totală plătibilă de consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creştere a cuantumului total plătibil de către acesta, prezintă dreptul de conversie într-o monedă alternativă şi condiţiile în care se poate efectua acesta.

Art. 37. — Conversia contractului aplicabilă în temeiul prevederilor prezentului capitol se aduce la cunoştinţa consumatorului în FEIS şi în contractul de credit. FEIS include un exemplu ilustrativ al impactului pe care îl are o fluctuaţie valutară de 20%.

CAPITOLUL VII
Creditele cu rată variabilă a dobânzii

Art. 38. — (1) în contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;
b) în acord cu politica comercială a fiecărui creditor, acesta poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă;
c) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării datorate indicelui de referinţă EURIBOR/ROBOR/ LIBOR, cât şi în cel al reducerii acesteia;
d) valoarea indicilor de referinţă utilizaţi în formula de calcul a dobânzii variabile va fi afişată şi permanent actualizată, pe website-urile creditorilor şi la toate punctele de lucru ale acestora.

(2) Creditorii păstrează înregistrări ale indicilor de referinţă pentru calcularea ratei dobânzii pe care le pun la dispoziţia consumatorilor.

Art. 39. — (1) Consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului, înainte ca modificarea să intre în vigoare.

(2) Informaţiile cuprind cel puţin următoarele:
a) valoarea plăţilor de efectuat după ce noua rată a dobânzii produce efecte;
b) în cazul în care numărul sau frecvenţa plăţilor se modifică, informaţii în legătură cu acestea.

(3) Părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) să fie transmise periodic, cel puţin lunar, consumatorului.

CAPITOLUL VIII
Rambursarea anticipată

Art. 40. — Consumatorul are dreptul, în orice moment, să îşi îndeplinească integral sau parţial obligaţiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de încetarea acestuia. în acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda şi costurile aferente sumei rambursate anticipat pentru perioada dintre data rambursării anticipate şi data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.

Art. 41. — (1) Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiţionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate.

(2) în cazul rambursării anticipate parţiale, consumatorul are dreptul să aleagă între:
a) menţinerea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale;
b) diminuarea valorii ratei lunare şi menţinerea perioadei de creditare iniţiale;
c) diminuarea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale.

(3) Creditorul nu are dreptul să aplice penalizări, să perceapă compensaţie sau orice alte costuri de la consumator în cazul rambursării anticipate.

Art. 42. — Finanţările intermediare şi finanţările anticipate acordate de băncile pentru locuinţe, a căror scadenţă finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile art. 41 alin. (2).

Art. 43. —în situaţia în care creditul este rambursat anticipat şi există un contract de asigurare ataşat creditului, consumatorul poate opta fie pentru menţinerea în vigoare a contractului de asigurare, cu încheierea unui act adiţional în vederea schimbării beneficiarului asigurării, fie pentru încetarea valabilităţii acestuia, cu posibilitatea restituirii diferenţei de primă aferentă perioadei rămase, conform prevederilor condiţiilor de asigurare.

Art. 44. — (1) în situaţia în care un consumator urmăreşte să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul unui contract de credit înainte ca acesta să înceteze de drept, creditorul furnizează consumatorului fără întârziere, după primirea solicitării, pe hârtie sau pe alt suport durabil, informaţiile necesare pentru analizarea opţiunii respective.

(2) Aceste informaţii cuprind cel puţin cuantificarea implicaţiilor pe care le are pentru consumator îndeplinirea obligaţiilor înainte de expirarea contractului de credit şi o evidenţiere clară a oricăror ipoteze utilizate. Creditorii utilizează ipotezele prevăzute la art. 41 —43.

CAPITOLUL IX
Arierate si executare silită

Art. 45. — (1) Creditorul instituie şi actualizează în permanenţă proceduri pentru a identifica, în cel mai scurt timp, consumatorii aflaţi în dificultate de plată, în scopul prevenirii acumulării restanţelor.

(2) Creditorul şi entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe instituie şi actualizează în permanenţă politici şi proceduri pentru abordarea şi relaţionarea eficientă cu consumatorii care se află în dificultate de plată. Politica de relaţionare cu consumatorii presupune inclusiv furnizarea de informaţii adecvate, spre exemplu prin intermediul paginilor de internet şi al materialelor scrise, precum şi prin acordarea de sprijin consumatorilor care se află în dificultate de plată.

(3) Creditorul şi entitatea de recuperare creanţe asigură o instruire adecvată a personalului care abordează consumatorii care se află în dificultate de plată.

(4) Pentru scopurile prezentului capitol, prin creditor se înţelege şi mandatarul acestuia care acţionează în numele creditorului.

Art. 46. — (1) în situaţia în care un consumator se află în dificultate de plată, creditorul şi consumatorul trebuie să conlucreze pentru a stabili motivele apariţiei dificultăţilor şi pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor.

(2) Orice interacţiune dintre creditor şi consumator, respectiv dintre entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi consumator, în legătură cu dificultatea de plată a acestuia, respectă păstrarea confidenţialităţii oricăror informaţii referitoare la consumator şi la relaţia contractuală.

(3) Creditorul menţine un nivel de contact şi de comunicare proporţional cu cerinţele de informare, şi nu excesiv, cu un consumator aflat în dificultate de plată.

Art. 47. — (1) Creditorul comunică informaţiile în mod clar şi într-un limbaj simplu.

(2) Creditorul acordă sprijin şi cel puţin următoarele informaţii consumatorilor care se află în dificultate de plată:
a) numărul de plăţi neefectuate sau efectuate parţial;
b) suma totală a plăţilor întârziate;
c) costurile asociate plăţilor întârziate;
d) importanţa cooperării consumatorului cu creditorul pentru a rezolva situaţia.

(3) în cazurile în care dificultatea de plată a consumatorului persistă mai mult de 60 de zile, creditorul oferă consumatorului următoarele informaţii:
a) informaţii cu privire la consecinţele plăţilor neefectuate, incluzând dobânzile penalizatoare şi posibila pierdere a proprietăţii;
b) informaţii despre drepturile consumatorului aflat în astfel de situaţii.

Art. 48. — (1) Creditorul, respectiv entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe trebuie să ţină cont de circumstanţele individuale ale consumatorului, de interesele şi drepturile consumatorului, precum şi de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluţii.

(2) Soluţiile oferite de creditor pot include:
a) refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului;
b) prelungirea duratei contractului de credit;
c) schimbarea tipului contractului de credit;
d) amânarea plăţii sumei totale sau parţiale a ratei de rambursare pentru o perioadă;
e) schimbarea ratei dobânzii;
f) oferirea unei perioade fără plăţi;
g) reducerea pe perioade scurte a ratei;
h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare şi o rata mai mică;
i) rescadenţarea ratelor;
j) reeşalonarea ratelor;
k) conversia creditelor.

(3) Entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligaţiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:
a) eşalonarea plăţii sumelor datorate;
b) reducerea sumei totale de plată;
c) oferirea unei perioade fără plăţi;
d) consolidarea mai multor datorii.

(4) Finanţările intermediare şi finanţările anticipate acordate în baza contractului de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, a căror scadenţă finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile alin. (2) lit. b), d), i) şi j).

(5) în orice situaţie, soluţiile oferite potrivit alin. (2) şi (3):
a) nu aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) lit. g);
b) nu determină o reevaluare a bunului adus în garanţie şi, de asemenea, nu impun o altă garanţie, decât la solicitarea expresă a consumatorului.

Art. 49. — Creditorul, respectiv entitatea care desfăşoară activităţi de recuperare creanţe documentează motivele pentru care soluţiile oferite consumatorului sunt adecvate pentru circumstanţele individuale ale acestuia şi trebuie să elaboreze şi să ţină evidenţe ale tuturor interacţiunilor dintre acesta şi consumatorul aflat în dificultate de plată cel puţin pe durata derulării contractului şi cel puţin cinci ani după data cesionării creanţelor şi/sau după finalizarea procedurii executării silite.

Art. 50. — (1) Creditorul depune diligenţe pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

(2) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor prevăzute la alin. (1],

(3) In vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanţă de către consumator, creditorul va depune diligenţele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, pe baza informaţiilor primite de la consumator privind situaţia sa.

(4) Oricând pe parcursul relaţiei contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanţe, însă consumatorul face dovada unei situaţii dificile sau a iminenţei neplăţii.

Art. 51. — Creditorul îl notifică pe consumator cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de declararea scadentă a creditului, de cesionarea creanţelor rezultate din contractele de credit neperformante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe sau de iniţierea procedurii de executare silită, după caz, informându-l cu privire la drepturile pe care le are în această situaţie.

Art. 52. — (1) în cazul imposibilităţii consumatorilor de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale ca urmare a majorării dobânzii cu cel puţin două puncte procentuale raportat la momentul încheierii contractului, creditorul depune toate diligenţele pentru a transmite în scris consumatorului soluţii în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, astfel cum rezultă acestea din documentele justificative. Părţile agreează propunerea prin act adiţional ce va fi valabil până la dispariţia cauzei, dar nu mai mult de 12 luni.

(2) Consumatorii notifică creditorilor faptul că se află în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale ca urmare a majorării dobânzii creditului şi depun documente justificative în acest sens.

(3) Creditorul evaluează bonitatea consumatorului într-un termen de cel mult 10 zile calendaristice de la primirea notificării.

Art. 53. — (1) Rata dobânzii penalizatoare se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente şi se aplică la principalul restant.

(2) în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se află în una din următoarele situaţii: şomaj, reducere drastică a salariului, deces, dobânda penalizatoare nu poate depăşi cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii curente. Prin reducerea drastică a salariului se înţelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. în caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.

(3) Consumatorul notifică creditorul, de îndată, dar nu mai târziu de 15 zile calendaristice, cu privire la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor.

Art. 54. — (1) Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.

(2) în toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depăşească principalul restant.

Art. 55. — (1 j După declararea scadenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare calculată pe bază de procent fix şi care nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii contractuale.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 53 alin. (1) şi ale art. 54 alin. (1), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenţei anticipate.

(3) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.

(4) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanţă de către consumator.

(5) Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi declanşarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă. în cazul în care executarea silită nu este iniţiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenţei anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare, cu excepţia situaţiei în care între părţi a intervenit, la solicitarea consumatorului, un acord scris.

Art. 56. — (1) Prin derogare de la prevederile art. 754, 755 şi art. 816 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în situaţia premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puţin 6 luni. în această situaţie, executarea se poate declanşa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.

(2) în acest caz, consumatorul este obligat să îl informeze în scris pe creditor despre ofertele de preţ primite, indicând, după caz, numele sau denumirea, precum şi adresa sau sediul social ale potenţialilor cumpărători.

(3) Creditorul transmite consumatorului acordul său cu privire la efectuarea vânzării în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (2).

(4) Consumatorul şi terţul cumpărător vor proceda la semnarea actului de vânzare-cumpărare asupra imobilului într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea acordului de la creditor.

(5) Terţul cumpărător consemnează preţul la dispoziţia creditorului, nu mai târziu de 4 zile lucrătoare de la încheierea actului translativ de proprietate.

(6) Creditorul pune la dispoziţia consumatorului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data consemnării preţului, diferenţa dintre preţul încasat şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit.

(7) în cazul în care diferenţa dintre preţul achitat de către terţul cumpărător şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit este negativă, creditorul îl informează în scris pe consumator cu privire la cuantumul debitului rămas de achitat.

Art. 57. — Obligaţiile prevăzute la art. 54 şi la art. 55 alin. (4) şi (5) se aplică şi procedurilor iniţiate de entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

CAPITOLUL X
Cesiunea

Art. 58. — (1) în cazurile în care contractul de credit însuşi ori numai creanţele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului iniţial, inclusiv dreptul la despăgubire.

(2) Contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 2, alţii decât creditorii nonfinanciari.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 29.

(5) Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.

Art. 59. — (1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 58. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.

(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice.

(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie, şi va menţiona cel puţin următoarele:
a) numele şi datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entităţii care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;
b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanţa;
c) data la care s-a realizat cesiunea;
d) cuantumul sumei datorate şi documentele ce atestă această sumă;
e) conturile în care se vor efectua plăţile.

(5) în plus faţă de obligaţiile prevăzute la alin. (4), entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe notifică consumatorul cu privire la:
a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;
b) dreptul consumatorului de a transmite entităţii de recuperare creanţe o contestaţie a existenţei debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, precum şi faptul că va primi răspuns în termen de 30 de zile calendaristice la contestaţia formulată;
c) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanţei de judecată în cazul în care contestă existenţa debitului ori a cuantumului acestuia;
d) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaştere a sumei de către acesta şi nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanţei.
(6) Reprezentanţii entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.

Art. 60. — Se interzic:
a) cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România;
b) perceperea de comisioane, dobânzi şi dobânzi penalizatoare, cu excepţia dobânzilor penalizatoare legale, de către entităţile de recuperare creanţe;
c) perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare de către entităţile de recuperare creanţe, cu excepţia costurilor aferente procedurilor de executare silită;
d) derularea activităţilor de recuperare creanţe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la art. 59 alin. (5) lit. b) şi până când este transmis consumatorului răspunsul la contestaţie;
e) utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor;
f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanţe, de ameninţări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputaţia;
g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanţe, la locul de muncă al acestuia;
h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanţelor, a oricărei alte persoane diferite de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;
i) afişarea la uşa apartamentului/blocului a notificărilor/ somaţiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanţelor, cu excepţia actelor de procedură afişate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanţei de judecată;
j) comunicarea entităţii care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20.00— 09.00.

CAPITOLUL XI
Servicii de consiliere

Art. 61. — (1) Sunt permise doar serviciile de consiliere independentă.

(2) Serviciile de consiliere independentă pot fi oferite exclusiv de intermediarii de credite care nu sunt legaţi.

Art. 62. — (1) Intermediarii de credite nelegaţi care oferă servicii de consiliere trebuie să fie înregistraţi în acest sens conform art. 100—104. în vederea obţinerii înregistrării, aceştia elaborează propriile proceduri privind prestarea serviciilor de consiliere, întocmesc criterii de identificare a riscurilor, îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 93—99 referitoare la normele de conduită pentru acordarea de credite consumatorilor şi pe cele de la art. 86—92 referitoare la cerinţele în materie de cunoştinţe şi competenţe ale personalului.

(2) Cererea de înregistrare este adresată Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Art. 63. — (1) Pentru asigurarea independenţei şi a imparţialităţii se interzice intermediarului de credite nelegat care oferă servicii de consiliere să fie remunerat sau să primească orice fel de foloase de la creditori. Prestatorul de servicii de consiliere este remunerat doar de către consumator.

(2) Tariful perceput consumatorului stabilit conform art. 99 alin. (2) este prevăzut în contractul de prestări servicii.

Art. 64. — (1) Intermediarul de credite nelegat îl informează în mod explicit pe consumator, după caz în contextul unei anumite tranzacţii, dacă i se oferă sau i se pot oferi servicii de consiliere.

(2) Intermediarul de credite nelegat care oferă servicii de consiliere pune la dispoziţia consumatorului, înainte de încheierea unui contract de furnizare de servicii de consiliere, pe hârtie sau pe un alt suport durabil, următoarele informaţii:
a) gama de produse de care se ţine seama atunci când se face recomandarea. Intermediarii sunt obligaţi să ţină seama de o gamă largă de produse de pe întreaga piaţă în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) lit. b);
b) tariful datorat de consumator pentru furnizarea serviciilor de consiliere.

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) pot fi puse la dispoziţia consumatorului sub forma unor informaţii precontractuale suplimentare, caz în care este necesar acordul scris al consumatorului cu privire la furnizarea serviciilor de consiliere şi la tariful datorat.

Art. 65. — (1) în cazul în care furnizează servicii de consiliere consumatorilor, intermediarii de credite nelegaţi, pe lângă cerinţele prevăzute la art. 63, art. 86—93 şi art. 95—99:
a) obţin informaţiile necesare referitoare la situaţia personală şi financiară a consumatorului, la preferinţele şi obiectivele acestuia, pentru a putea recomanda contracte de credit adecvate. O astfel de analiză se bazează pe informaţii actualizate la momentul respectiv şi ţine seama de ipoteze rezonabile cu privire la riscurile pentru situaţia consumatorului pe durata contractului de credit propus;
b) analizează un număr suficient de mare de contracte de credit disponibile pe întreaga piaţă, respectiv cel puţin un tip de contract existent în oferta fiecărui creditor, şi recomandă cel puţin două contracte de credit adecvate nevoilor, situaţiei financiare şi circumstanţelor personale ale consumatorului;

c) acţionează în interesul superior al consumatorului:

(i) informându-se în legătură cu nevoile şi circumstanţele consumatorului;
(ii) recomandând contracte de credit adecvate în conformitate cu prevederile lit. a) şi b);
d) furnizează consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la data solicitării, dacă părţile nu stabilesc altfel, un exemplar al recomandării oferite, semnat şi ştampilat, pe suport hârtie sau, la solicitarea expresă a consumatorului, pe alt suport durabil, agreat de comun acord.

(2) Intermediarii de credite nelegaţi trebuie să poată face dovada că au respectat prevederile alin. (1).

Art. 66. — (1) Se interzice utilizarea de către creditori, de intermediarii de credite legaţi şi de entităţile de recuperare creanţe a termenilor „consiliere” şi „consilier” sau a termenilor similari.

(2) Termenii „consiliere” şi „consilier” sau termeni similari pot fi utilizaţi numai în cazul furnizării de servicii de consiliere.

Art. 67. — Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi avertizează consumatorul atunci când, în contextul situaţiei financiare a acestuia, un contract de credit poate determina un anumit risc pentru consumator.

Art. 68. — Prezentul capitol nu aduce atingere prevederilor art. 11 referitoare la explicaţii adecvate şi nici obligaţiei creditorilor şi intermediarilor de credite de a furniza consumatorilor servicii care să îi ajute să îşi evalueze nevoile financiare şi să înţeleagă ce tipuri de produse pot răspunde nevoilor respective.

CAPITOLUL XII
Evaluarea bonităţii consumatorului

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Art. 69. — (1) înainte de încheierea unui contract de credit, creditorii nonfinanciari evaluează bonitatea consumatorului potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) în cazul creditorilor, alţii decât creditorii nonfinanciari, evaluarea bonităţii se realizează potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 70. — (1) Creditorii precizează în mod clar şi uşor de înţeles, în etapa precontractuală, informaţiile necesare şi documentele ce pot fi verificate independent, pe care consumatorul trebuie să le furnizeze, precum şi termenul exact în care consumatorul trebuie să furnizeze informaţiile respective.

(2) Consumatorii furnizează informaţii corecte şi complete ca răspuns la solicitarea prevăzută la alin. (1) pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a bonităţii.

(3) Creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat avertizează consumatorul că, în cazul în care creditorul nu este în măsură să efectueze o evaluarea a bonităţii sau să întreprindă verificările necesare pentru evaluarea bonităţii, deoarece consumatorul decide să nu furnizeze informaţiile, creditul nu poate fi acordat. Această avertizare poate fi transmisă într-un format standardizat.

(4) înainte de consultarea datelor cu caracter personal ale consumatorului în scopul evaluării bonităţii consumatorului, creditorul îl informează în prealabil pe acesta, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, că urmează să se facă un astfel de demers.

Art. 71. — Intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi transmit cu acurateţe informaţiile necesare obţinute de la consumator creditorului relevant, pentru a permite efectuarea evaluării bonităţii.

Art. 72. — (1) în situaţia în care cererea de creditare este respinsă, creditorul îl informează pe consumator fără întârziere, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la luarea deciziei, în legătură cu respingerea şi, după caz, îi comunică acestuia dacă decizia este bazată pe prelucrarea automatizată a datelor, în cazul în care respingerea cererii de credit se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează de asemenea pe consumator în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu caracteristicile bazei de date consultate.

(2) în toate cazurile, creditorul îl informează în mod clar pe consumator cu privire la motivele care au determinat respingerea cererii.

Art. 73. — Creditorul nu poate invoca nulitatea contractului de credit sau modifica în detrimentul consumatorului un contract de credit în situaţia în care se demonstrează că acesta nu a realizat corect evaluarea bonităţii, cu excepţia cazului în care aceasta s-a datorat furnizării de către consumator, cu bună ştiinţă, de informaţii false sau incomplete.

Art. 74. — Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2-a
Evaluarea bonităţii de către creditorii nonfinanciari

Art. 75. — Creditorii nonfinanciari realizează evaluarea bonităţii consumatorilor, pe baza factorilor relevanţi, în scopul verificării capacităţii acestora de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale. Se va avea în vedere inclusiv evaluarea capacităţii consumatorilor de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind cursul de schimb, rata dobânzii şi venitul.

Art. 76. — (1) La evaluarea bonităţii consumatorilor, creditorii nonfinanciari iau în considerare nivelul veniturilor şi cheltuielilor consumatorilor şi alte informaţii financiare şi economice considerate necesare, suficiente şi proporţionale în acest scop.

(2) Creditorii nonfinanciari nu se bazează, la evaluarea bonităţii consumatorilor, predominant pe faptul că valoarea bunului imobil depăşeşte valoarea creditului şi nici pe perspectiva de creştere a valorii bunului imobil decât dacă creditul este acordat în scopul construirii sau renovării unui bun imobil.

(3) Creditorii nonfinanciari obţin, în condiţiile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile prevăzute la alin. (1) de la consumator şi din alte surse interne sau externe relevante, inclusiv, dacă este cazul, de la intermediarii de credit implicaţi în activităţile preliminare încheierii contractelor de credit sau, după caz, de la reprezentanţii desemnaţi.

(4) Pentru scopul aplicării prevederilor alin. (3), creditorii nonfinanciari se asigură că relaţiile contractuale stabilite cu intermediarii de credite sau, după caz, cu reprezentanţii desemnaţi prevăd obligaţia celor din urmă de a transmite, cu acurateţe, informaţiile obţinute de la consumatori necesare creditorului pentru evaluarea bonităţii acestora.

(5) Creditorii nonfinanciari verifică în mod corespunzător informaţiile obţinute, inclusiv prin consultarea unor documente din surse care pot fi verificate independent, dacă este cazul, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) în situaţia în care consumatorul solicită majorarea semnificativă a valorii totale a creditului, după încheierea contractului de credit, creditorul nonfinanciar actualizează informaţiile aflate la dispoziţia sa privind consumatorul şi reevaluează bonitatea acestuia.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), reevaluarea bonităţii consumatorului nu este necesară în cazul în care creditorul nonfinanciar a efectuat, anterior solicitării, evaluarea bonităţii consumatorului pentru o valoare totală a creditului care cuprinde majorările semnificative solicitate de consumator ulterior încheierii contractului.

(8) Prin majorare semnificativă se înţelege o creştere de peste 15% din valoarea totală iniţială a creditului.

Art. 77. — Creditorul nonfinanciar poate acorda creditul solicitatori majora semnificativ valoarea totală a creditului iniţial acordat numai în cazul în care se încredinţează, pe baza evaluării bonităţii consumatorului, de capacitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale.

Art. 78. — (1) În scopul aplicării art. 75, creditorii nonfinanciari stabilesc, documentează şi păstrează procedurile şi informaţiile care stau la baza evaluării bonităţii consumatorilor.

(2) Creditorii nonfinanciari stabilesc, în mod proporţional şi limitat la scopul pentru care sunt necesare, informaţiile ce vor fi solicitate consumatorilor în scopul evaluării bonităţii.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu prejudiciază dreptul creditorilor nonfinanciari de a solicita, atunci când este necesar, clarificări cu privire la informaţiile primite.

(4) Prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc detalii tehnice pentru efectuarea bonităţii de către creditorii nonfinanciari. Ordinul se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL XIII
Accesul la baze de date

Art. 79. — În scopul evaluării bonităţii consumatorilor şi pentru scopul exclusiv de a monitoriza respectarea de către consumatori a obligaţiilor legate de credit, sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit, private sau publice, asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date gestionate în condiţii nediscriminatorii faţă de creditorii naţionali, pe toată durata contractului de credit.

Art. 80. — Prezentul capitol nu aduce atingere prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL XIV
Evaluarea bunului

Art. 81. — (1) La evaluarea unui bun imobil sunt utilizate standardele de evaluare obligatorii adoptate de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

(2) Creditorii se asigură că evaluarea unui bun imobil se realizează de către evaluatori autorizaţi, independenţi, membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

(3) Evaluarea se comunică de către evaluator consumatorului şi creditorului, pe hârtie sau pe un alt suport durabil, de comun acord stabilit.

(4) Creditorii păstrează un exemplar al evaluării pe toată durata derulării contractului de credit.

Art. 82. — (1) Competenţa evaluatorilor din punct de vedere profesional se realizează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Creditorii se asigură că evaluatorii sunt independenţi în raport cu procesul de acordare a creditului, astfel încât să se asigure o evaluare imparţială şi obiectivă.

Art. 83. — (1) Consumatorul are dreptul să aleagă dacă evaluarea este realizată de un evaluator angajat/remunerat de creditor sau este realizată de un alt evaluator.

(2) în cazul în care consumatorul decide ca evaluarea să fie realizată de un evaluator ce nu este angajat/remunerat de creditor, consumatorul are dreptul să aleagă între un evaluator dintr-o listă propusă de creditor de cel puţin 15 evaluatori şi orice alt evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

(3) în situaţia prevăzută la alin. (2), evaluarea se realizează în baza unui contract de prestări servicii de evaluare încheiat cu consumatorul.

(4) în cazul în care creditorii solicită un raport standard de evaluare, aceştia comunică evaluatorului ales de consumator formatul standard, fără întârziere nejustificată.

(5) Creditorul informează consumatorii, în scris, odată cu înmânarea FEIS, cu privire la drepturile prevăzute la alin. (1)—(4).

Art. 84. — Creditorii ţin evidenţe corespunzătoare ale tipurilor de bunuri imobile acceptate ca garanţie, precum şi ale poliţelor aferente de subscriere a ipotecilor care sunt utilizate.

Art. 85. — Institutul Naţional de Statistică, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene, pune la dispoziţie autorităţilor interesate date statistice cu privire la bunurile imobile rezidenţiale prin utilizarea de indici de preţuri specifici.

CAPITOLUL XV
Cerinţe în materie de cunoştinţe şi competenţă ale personalului

Art. 86. — Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi se asigură că personalul lor deţine şi îşi actualizează constant un nivel adecvat de cunoştinţe şi competenţe în raport cu elaborarea, oferirea sau acordarea contractelor de credit şi cu efectuarea activităţilor de intermediere de credite în sensul art. 3 pct. 5 sau furnizarea de servicii de consiliere. în situaţia în care încheierea unui contract de credit include un serviciu accesoriu legat de acesta, personalul trebuie să deţină cunoştinţe şi competenţe referitoare la respectivul serviciu accesoriu.

Art. 87. —în situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în România prestează servicii în alt stat membru printr-o sucursală, respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe aplicabile personalului unei sucursale din statul membru gazdă.

Art. 88. — în situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în alt stat membru prestează servicii pe teritoriul României printr-o sucursală, acesta respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 89. — Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 87, cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite sau al reprezentanţilor desemnaţi cu sediul social în România sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 90. — Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi sunt obligaţi să furnizeze, în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării autorităţii competente, dovezile pe care aceasta le consideră necesare pentru a supraveghea respectarea prevederilor art. 86.

Art. 91. —în scopul supravegherii eficace a creditorilor şi a intermediarilor de credite care prestează servicii pe teritoriul altui stat membru, autoritatea competentă naţională cooperează îndeaproape cu autorităţile competente ale statelor membre în vederea supravegherii şi aplicării eficace a cerinţelor minime în materie de cunoştinţe şi competenţe de către statul membru gazdă. în acest scop, autoritatea competentă naţională poate delega şi poate primi sarcini şi responsabilităţi.

Art. 92. — Prin hotărâre a Guvernului pot fi prevăzute cerinţe suplimentare celor din anexa nr. 3 şi se pot stabili categoriile de diplome, respectiv certificări şi criteriile de selectare a prestatorilor de servicii de formare, respectiv de evaluare profesională, ce pot fi abilitaţi să organizeze cursurile de formare profesională, respectiv să elibereze diplomele.

CAPITOLUL XVI
Norme de conduită

Art. 93. — (1) Creditorii, intermediarii de credite, reprezentanţii desemnaţi şi entităţile de recuperare creanţe au obligaţia ca, în momentul elaborării produselor de credit sau al acordării, intermedierii sau prestării serviciilor de consiliere privind creditele şi, după caz, a serviciilor accesorii către consumatori ori a recuperării creanţelor, să acţioneze cu onestitate, corectitudine, transparenţă şi profesionalism, ţinând seama de drepturile şi interesele consumatorilor.

(2) Acordarea, intermedierea sau prestarea de servicii de consiliere privind creditul şi, după caz, a serviciilor accesorii ori a recuperării creanţelor se bazează pe informaţiile referitoare la situaţia specifică a consumatorului şi pe orice cerinţă specifică adusă la cunoştinţă de către acesta, precum şi pe ipoteze rezonabile cu privire la riscurile aferente situaţiei consumatorului pe durata contractului de credit sau după cesionarea creanţelor.

(3) Prestarea de servicii de consiliere se bazează pe informaţiile prevăzute la alin. (2), precum si pe cele impuse la art. 65. ^

(4) în aplicarea prevederilor alin. (1)—(3), creditorii, intermediarii de credite şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe au obligaţia să întocmească proceduri interne pe care să le prezinte, la cerere, autorităţii competente în vederea verificării respectării acestora.

(5) Intermediarii de credit legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a) îşi pot desfăşura activitatea în baza procedurilor întocmite şi puse la dispoziţie de creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. Intermediarii de credit legaţi prezintă procedurile, la cerere, autorităţii competente în vederea verificării respectării prevederilor alin. (1)—(3).

Art. 94. — (1) în situaţia în care sunt furnizate informaţii consumatorilor în conformitate cu cerinţele stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, respectivele informaţii sunt oferite în mod gratuit.

(2) Creditorii, intermediarii de credit, reprezentanţii desemnaţi şi entităţile de recuperare creanţe trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 95. — (1) Activitatea de intermediere credite poate fi desfăşurată doar de intermediarii de credite sau de reprezentanţii desemnaţi ai acestora, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Se interzice creditorilor să contracteze alte persoane fizice sau juridice pentru a intermedia credite.

Art. 96. —în situaţia în care intermediarii de credite nelegaţi oferă şi servicii de consiliere, creditorii oferă acestora cel puţin următoarele informaţii:
a) fişele complete de produs, inclusiv modelul de contract de credit;
b) promoţiile sau reducerile oferite anumitor tipuri de clienţi;
c) reducerile şi produsele special concepute pentru angajaţii din companiile partenere;
d) proceduri de acceptare şi calculare a veniturilor eligibile;
e) formulare tipizate utilizate de consumator în relaţia cu creditorul;
f) formulele de calcul al gradelor de îndatorare;
g) formulele de calcul al ratelor existente avute în vedere la obţinerea încadrării;
h) tipurile de garanţii imobiliare acceptate şi condiţiile specifice;
i) liste cu colaboratorii agreaţi.

Art. 97. — (1) Entităţile de recuperare creanţe şi creditorii nonfinanciari stabilesc şi aplică politici de remunerare pentru personalul propriu şi, după caz, pentru intermediarii de credit care acţionează în numele lor, astfel încât să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93.

(2) Intermediarii de credite stabilesc şi aplică politici de remunerare pentru personalul propriu şi pentru reprezentanţii desemnaţi, astfel încât să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93.

Art. 98. — La stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare a personalului responsabil cu evaluarea bonităţii consumatorilor, creditorii nonfinanciari trebuie să respecte, de o manieră şi într-o măsură corespunzătoare dimensiunii şi organizării lor interne, precum şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor desfăşurate, următoarele principii:
a) politica de remunerare promovează şi este compatibilă cu o administrare a riscurilor solidă şi eficace, fără a încuraja asumarea de riscuri care depăşeşte nivelul toleranţei la risc a creditorului nonfinanciar;
b) politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale creditorului nonfinanciar şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese, în special prin asigurarea faptului că remuneraţia nu depinde de numărul sau ponderea solicitărilor de credit acceptate.

Art. 99. — (1) Comisioanele sau onorariile de orice fel plătite de către creditorii nonfinanciari şi intermediarii de credite personalului propriu sau reprezentanţilor desemnaţi asigură respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93 şi sunt egale ca valoare pentru fiecare tip de produs oferit consumatorului.

(2) Personalul intermediarilor de credite şi reprezentanţii desemnaţi pot percepe de la consumator, înainte de încheierea unui contract de credit, un comision în sumă fixă, cu condiţia informării prealabile a consumatorului şi a acordului scris al acestuia.

(3) Pot percepe comisioane sau onorarii de la creditori doar intermediarii de credite legaţi şi intermediarii de credite nelegaţi care nu oferă servicii de consiliere.

(4) La cererea consumatorului, intermediarii de credite, respectiv reprezentanţii desemnaţi, care primesc un comision de la unul sau mai mulţi creditori, furnizează informaţii despre variaţiile nivelului comisioanelor plătibile de diferiţii creditori care oferă contractele de credit propuse consumatorului. Consumatorul este informat în prealabil cu privire la dreptul său de a cere aceste informaţii.

(5) în cazul în care intermediarul de credite percepe un onorariu de la consumator şi primeşte, în plus, comisioane din partea creditorului sau de la o terţă parte, intermediarul de credite explică consumatorului dacă comisionul va fi dedus din onorariu, parţial sau integral.

CAPITOLUL XVII
Cerinţe în materie de înfiinţare şi supraveghere a
intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

Art. 100. — (1) Pentru a desfăşura integral sau parţial activităţile de intermediere a creditelor prevăzute la art. 3 pct. 5 sau pentru a presta servicii de consiliere, intermediarii de credite sunt înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în registrul prevăzut la art. 102.

(2) înregistrarea intermediarilor de credite este condiţionată, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 86—91, şi de îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii profesionale:
a) intermediarii de credite deţin o asigurare de răspundere civilă profesională care acoperă teritoriile în care oferă servicii sau o altă garanţie comparabilă pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională. Suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile este cea stabilită prin Regulamentul delegat (UE) nr. 1.125/2014 al Comisiei din 19 septembrie 2014 de completare a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare referitoare la suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile pe care intermediarii de credite trebuie să o deţină; în cazul intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), o astfel de asigurare sau garanţie comparabilă poate fi furnizată de creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv;
b) o persoană fizică autorizată care doreşte să desfăşoare activitatea de intermediere credite sau, în cazul unei societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţionarii, administratorii, persoanele din conducere, precum şi persoanele care interacţionează cu clienţii trebuie:
(i) să aibă o bună reputaţie. Aceştia trebuie cel puţin să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni împotriva proprietăţii sau infracţiuni în domeniul financiar;
(ii) să dispună de un nivel corespunzător de cunoştinţe şi competenţă în materie de contracte de credit, în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa nr. 3;
(iii) să nu fi fost deschisă procedura insolvenţei;
c) sunt operatori de date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în cazul intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), să fie persoane împuternicite să prelucreze date cu caracter personal de către creditorul în numele căruia acţionează în mod exclusiv, acesta din urmă având calitatea de operator de date cu caracter personal.

(3) Criteriile prevăzute în anexa nr. 3 pentru a evalua dacă personalul creditorilor sau al intermediarilor de credite îndeplineşte cerinţele profesionale sunt afişate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(4) Pentru a fi înregistraţi, intermediarii de credite transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.

(6) în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (5) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.

(7) în situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta decizia în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.

Art. 101. — (1) Prin excepţie de la prevederile art. 100, înregistrarea intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a) poate fi realizată prin intermediul creditorului în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. în acest sens, creditorul va transmite către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor toate informaţiile necesare, din care să reiasă faptul că intermediarii de credite care acţionează exclusiv în favoarea sa respectă cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2).

(2) Creditorul răspunde deplin şi necondiţionat pentru orice acţiune sau omisiune a intermediarilor de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său, în legătură cu obligaţiile ce le revin conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Creditorul ia toate măsurile pentru a se asigura că intermediarii de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său respectă cel puţin cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2), precum şi prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Creditorul monitorizează activităţile intermediarilor de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său, cu scopul de a se asigura că aceştia respectă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Creditorul este responsabil de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţe ale intermediarului de credite legat şi ale personalului acestuia, în acelaşi mod ca pentru personalul propriu, având obligaţia de a asigura pregătirea necesară prin cursuri de pregătire şi testări periodice, cel puţin o dată pe an.

(5) în relaţia cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, intermediarii de credite legaţi răspund oricărei solicitări adresate de aceasta.

Art. 102. — (1) Toţi intermediarii de credite care au solicitat înregistrarea şi îndeplinesc condiţiile prevăzute, fie că au fost înfiinţaţi ca persoane fizice autorizate, fie ca persoane juridice, sunt introduşi într-un registru ţinut de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Registrul intermediarilor de credite este actualizat periodic şi este disponibil publicului online, pe site-ul www.anpc.ro.

(3) Registrul intermediarilor de credite conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) numele persoanelor care fac parte din conducerea acestora care sunt responsabile de activitatea de intermediere, precum şi toate persoanele fizice care exercită o activitate care presupune interacţiune directă cu clienţii din cadrul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care desfăşoară activitatea de intermediere de credite;
b) statul membru sau statele membre în care intermediarul de credite îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu normele privind libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii şi despre care intermediarul de credite a informat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1)—(3);
c) dacă intermediarul de credite este legat sau nu;
d) creditorul în numele căruia acţionează intermediarul de credite legat;
e) intermediarul de credite sau, în cazul unui reprezentant desemnat al unui intermediar de credite legat, creditorul în numele căruia acţionează reprezentantul desemnat.

Art. 103. — (1) Orice intermediar de credite care este persoană juridică îşi are sediul principal în acelaşi stat membru ca cel în care are sediul social, dacă acesta are un sediu social în temeiul dreptului intern aplicabil.

(2) Orice intermediar de credite care nu este persoană juridică sau orice intermediar de credite care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, nu are sediu social, are sediul principal în statul membru în care îşi exercită efectiv activitatea principală.

Art. 104. — (1) Pentru a se permite un acces public uşor şi rapid la informaţiile provenind din registrul naţional al intermediarilor de credite se înfiinţează, în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, un punct unic de informare.

(2) Punctul de informare pune la dispoziţie:
a) Registrul intermediarilor de credite prevăzut la art. 102 alin. (2) în format electronic şi asigură actualizarea acestora în permanenţă;
b) elementele de identificare ale autorităţilor competente din fiecare stat membru.

Art. 105. — (1) Intermediarii de credite pot numi reprezentanţi desemnaţi.

(2) Intermediarului de credite îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite în domenii reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

(3) în cazul în care reprezentantul desemnat este numit de un intermediar de credite legat prevăzut la art. 3 pct. 7 lit. a), creditorului îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite legat în domenii reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

(4) Intermediarii de credite se asigură că reprezentanţii lor desemnaţi respectă cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2). Asigurarea de răspundere civilă profesională sau o garanţie comparabilă poate fi furnizată de către un intermediar de credite în numele căruia reprezentantul desemnat este împuternicit să acţioneze.

(5) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 110—114, intermediarii de credite monitorizează activităţile reprezentanţilor lor desemnaţi, cu scopul de a asigura respectarea deplină a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. în special, intermediarii de credite sunt responsabili de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţă ale reprezentantului desemnat şi ale personalului lor.

(6) Pentru desfăşurarea activităţii de către reprezentanţii desemnaţi, aceştia sau creditorul ori intermediarul de credite trebuie să facă demersurile necesare pentru a fi înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în registrul public prevăzut la art. 102.

(7) în vederea înregistrării, reprezentanţii desemnaţi sau creditorul ori intermediarul de credite transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor cel puţin informaţiile prevăzute la art. 100 alin. (2).

CAPITOLUL XVIII
Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite

Art. 106. — (1) înregistrarea unui intermediar de credite de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fără a fi necesară înregistrarea de către autorităţile competente din statele membre gazdă pentru desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor pentru care s-a efectuat înregistrarea, cu condiţia ca activităţile pe care un intermediar de credite intenţionează să le desfăşoare în statele membre gazdă să fie acoperite de înregistrare.

(2) Intermediarilor de credite le este interzis să îşi presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de un creditor nonfinanciar consumatorilor într-un stat membru al Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de creditori nonfinanciari au interdicţie de a funcţiona.

(3) Reprezentanţilor desemnaţi le este interzis să desfăşoare, în parte sau în totalitate, activităţile de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 în statele membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de reprezentanţi desemnaţi au interdicţie de a funcţiona.

Art. 107. — (1) Orice intermediar de credite înregistrat în România care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European, prin înfiinţarea unei sucursale, informează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) în termen de o lună de la această informare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor notifică autorităţile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză cu privire la:
a) intenţia intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă despre respectiva notificare;
b) creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum şi dacă creditorii respectivi îşi asumă responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru activităţile intermediarului de credite.

(3) Intermediarul de credite îşi poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la notificarea prevăzută la alin. (2).

(4) în cazul în care un intermediar de credite din alt stat membru intenţionează să înfiinţeze o sucursală în România, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor introduce, în registrul său, informaţiile notificate de către autoritatea competentă.

(5) înainte ca o sucursală a intermediarului de credite să îşi înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării prevăzute la alin. (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor se pregăteşte pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu art. 110—114 şi, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condiţiile în care activităţile respective pot fi desfăşurate în România.

CAPITOLUL XIX
Radierea înregistrării intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

Art. 108. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unui intermediar de credite, respectiv a unui reprezentant desemnat, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 şi nici nu a prestat servicii de consiliere în ultimele şase luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
f) nu a promovat testarea anuală a cunoştinţelor.

Art. 109. — (1) în cazul în care înregistrarea unui intermediar de credite este radiată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceasta notifică autorităţile competente din statul membru sau statele membre gazdă cu privire la radiere cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 14 zile calendaristice de la data radierii, prin orice mijloace corespunzătoare.

(2) Intermediarii de credite prevăzuţi la alin. (1) sunt radiaţi din registru fără întârzieri nejustificate.

CAPITOLUL XX
Supravegherea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

Art. 110. — (1) în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se înfiinţează o structură responsabilă cu înregistrarea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi, precum şi cu asigurarea funcţionării punctului unic de informare.

(2) Prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se pot stabili detalii tehnice în vederea asigurării aplicării prevederilor art. 62—67 şi art. 100—109.

Art. 111. — (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează activitatea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi înregistraţi de aceasta.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează respectarea, pe teritoriul României, de către intermediarii de credite din alte state membre care au înfiinţat o sucursală în România, a prevederilor art. 6—11, art. 21,24, 29, 30, art. 61—68, art. 70 alin. (1)—(3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1), (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86, art. 88—90, art. 93 şi 94.

(3) în cazul în care un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă prevederile art. 6—11, art. 21, 24, 29, 30, art. 61—68, art. 70 alin. (1) şi (3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1), (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86, art. 88—90, art. 93 sau ale art. 94, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor solicită intermediarului de credite în cauză, prin notificare, să înceteze încălcarea în termen de cel mult 5 zile de la data notificării.

(4) în cazul în care intermediarul de credite în cauză nu se conformează prevederilor legale, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 121 şi la art. 123 alin. (1). Sancţiunile contravenţionale aplicate se comunică autorităţilor competente ale statului membru de origine.

(5) în cazul în care după aplicarea alin. (4), intermediarul de credite nu respectă legislaţia, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate impune, după ce a informat autorităţile competente ale statului membru de origine în această privinţă, sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 123 alin. (2) lit. a), c) şi e) şi la art. 124 pentru a preveni sau sancţiona încălcarea legislaţiei şi, în măsura în care este nevoie, pentru a împiedica intermediarul de credite respectiv să efectueze operaţiuni pe teritoriul naţional.

(6) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează fără întârzieri nejustificate Comisia Europeană în legătură cu adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (5).

(7) în cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu este de acord cu măsurile luate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceasta poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

Art. 112. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este competentă să examineze modalităţile de organizare ale sucursalei şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute la art. 111 alin. (2)—(7) şi pentru a le permite autorităţilor competente din statul membru de origine să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 63, 97, 98 şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile prestate de sucursală.

Art. 113. — (1) în cazul în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor constată, în baza unor dovezi clare, că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă obligaţiile care îi revin potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele prevăzute la art. 111 alin. (2)—(5), aceasta comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.

(2) în cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine nu ia nicio măsură în termen de o lună de la obţinerea informaţiilor prevăzute la alin. (1) sau în cazul în care, în pofida măsurilor luate, un intermediar de credite continuă să acţioneze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor consumatorilor din România sau a bunei funcţionări a pieţelor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor:
a) după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja consumatorii şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, inclusiv împiedicându-i pe intermediarii de credite care nu se conformează să iniţieze noi operaţiuni. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la aceste măsuri;
b) poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Art. 114. — (1) în cazul în care un intermediar de credite înregistrat într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul României, autorităţile competente ale statului membru de origine pot efectua, în exercitarea responsabilităţilor lor şi după ce au informat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.

(2) în cazul în care un intermediar de credite înregistrat în România şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul altui stat membru, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate efectua, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autorităţile competente ale statului membru gazdă, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.

CAPITOLUL XXI
Cooperarea între autorităţile competente

Art. 115. — (1) Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Guvernul se asigură că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor dispune de resursele adecvate necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile în mod eficient şi eficace.

(3) Persoanele care exercită sau au exercitat activităţi pentru autorităţile competente se supun obligaţiei de a păstra secretul profesional. Nicio informaţie confidenţială care ar putea fi primită pe parcursul desfăşurării activităţii lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de prezenta ordonanţă de urgenţă. Acest lucru nu împiedică, totuşi, autorităţile competente să facă schimb de informaţii confidenţiale sau să le transmită în conformitate cu dreptul naţional şi cu dreptul Uniunii Europene.

(4) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu Banca Naţională a României pentru a-şi îndeplini sarcinile stabilite, inclusiv în vederea cooperării cu Autoritatea Bancară Europeană, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 116. — (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, utilizând competenţele prevăzute de reglementările în vigoare.

(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre prin schimbul de informaţii şi cooperarea în cadrul investigaţiilor şi al activităţilor de supraveghere.

(3) Pentru a facilita şi accelera cooperarea, şi în special schimbul de informaţii, se desemnează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre cu privire la acest lucru.

Art. 117. — (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică celorlalte puncte de contact, fără întârzieri nejustificate, informaţiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite autorităţilor competente.

(2) în cadrul schimbului de informaţii cu alte autorităţi competente, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor precizează, în momentul comunicării, că informaţiile furnizate nu pot fi divulgate fără acordul expres al autorităţii, iar informaţiile pot fi transmise doar în scopurile pentru care aceasta şi-a dat acordul.

(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în calitate de punct de contact, poate transmite altor entităţi informaţiile primite:
a) cu acordul expres al autorităţilor competente care au comunicat informaţiile;
b) exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile pot fi transmise altor persoane fizice ori juridice în cazuri temeinic justificate. în această situaţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează de îndată punctul de contact care a transmis informaţiile.

Art. 118. — (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfăşurarea unei investigaţii sau activităţi de supraveghere sau să facă schimb de informaţii pentru următoarele motive:
a) această investigaţie, verificare la faţa locului, activitate de supraveghere sau schimb de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau politicile publice naţionale;
b) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile naţionale;
c) a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă la nivel naţional pentru aceleaşi fapte sau împotriva aceloraşi persoane.

(2) în caz de refuz întemeiat pe motivele prevăzute la alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat.

Art. 119. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană în situaţia în care este refuzată o cerere de cooperare, în special un schimb de informaţii, sau când nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, solicitând asistenţa Autorităţii Bancare Europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

CAPITOLUL XXII
Autorităţi competente şi supravegherea pieţei

Art. 120. — (1) în vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, consumatorii pot să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva creditorilor, a intermediarilor de credite, a reprezentanţilor desemnaţi sau a entităţilor de recuperare creanţe care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, consumatorii pot apela la mecanisme extrajudiciare de reclamaţie şi despăgubire pentru consumatori, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, şi ale Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state membre în scopul soluţionării litigiilor transfrontaliere privind contractele de credit.

Art. 121. — (1) Constituie contravenţie următoarelor fapte:
a) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 5 şi se sancţionează cu avertisment;
b) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1)—(5) şi alin. (7), precum şi ale art. 8—13 şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei;
c) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 14—19, art. 20 alin. (1), (3) si
(4), art. 21—24, art. 26—30, art. 31 alin. (1), art. 32^8 alin. (1), (2) şi (5), art. 49, art. 50—52 alin. (1) şi (3), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 54 — 56 alin. (1), (3), (6) şi (7), art. 58, art. 59 alin. (1)—(4), art. 60 lit. a), art. 61, art. 66, art. 67, art. 70 alin. (1), (3) şi (4), art. 72, art. 73, art. 81, art. 82 alin. (2), art. 83, art. 84, art. 86, art. 87, art. 88, art. 90 art. 93—96, art. 101 alin. (3) şi (4), şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.

(2) Constituie contravenţie încălcarea de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 69 alin. (1), art. 75—77, art. 78 alin. (1)—(3), art. 97 alin. (1), art. 98, art. 99 alin. (1), şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.

(3) Constituie contravenţie încălcarea de către intermediarii
de credite sau, după caz, de către reprezentanţii desemnaţi, a prevederilor art. 6—11, art. 21, art. 24, art. 29, art. 30, art. 45— 48 alin. (1), (2) şi (5), art. 49, art. 61—68, art. 70 alin. (1) şi (3), art. 71, art. 76 alin. (1) şi alin. (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86—90, art. 93, art. 94, art. 97 alin. (2), art. 99, art. 101 alin. (5), art. 105 alin. (2)—(6), art. 106 alin. (2) şi (3), art. 107 alin. (1) si (3) si se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.

(4) Constituie contravenţie încălcarea de către entităţile care
desfăşoară activitatea de recuperare creanţe a prevederilor art. 45 alin. (2) şi (3), art. 46, art. 48 alin. (1), (3) şi (5), art. 49,
art. 54, art. 55 alin. (4) şi (5), art. 59 alin. (2), (5) şi (6), art. 60 lit. b)—j), art. 61, art. 66, art. 93 alin. (1), (2) şi (4), art. 94 şi art. 97 alin. (1) si se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.

(5) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 95 alin. (1) şi art. 100 alin. (1) prin desfăşurarea activităţii de intermediere de credit de alte persoane decât intermediarii de credit sau reprezentanţii desemnaţi şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei.

(6) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 128 prin desfăşurarea, după data de 1 ianuarie 2017, a activităţilor de recuperare creanţe, respectiv de creditare de către persoane care nu sunt înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor conform art. 128 şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei.

(7) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1)—(6), precum şi la art. 124 alin. (1) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

(8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1)—(6) şi la art. 124 alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, orice sucursală prevăzută la art. 3 pct. 2, 5, 9 şi 29 răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(10) în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin creditori se înţelege şi creditorii nonfinanciari.

Art. 122. — Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 121 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.

Art. 123. — (1) Odată cu aplicarea sancţiunii
contravenţionale principale, se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, precum şi a sumelor aferente clauzelor abuzive astfel cum au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, într-un termen de cel mult 15 zile calendaristice;
c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de cel mult 15 zile calendaristice;
d) corectarea oricăror neconformităţi cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în termen de cel mult 15 zile calendaristice.
(2) La propunerea agentului constatator, prin ordin emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) suspendarea activităţii de intermediere de credit până la intrarea în legalitate şi/sau aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 90 de zile calendaristice;
b) radierea înregistrării urmată de suspendarea activităţii de recuperare creanţe până la conformarea cu prevederile legale;
c) suspendarea derulării campaniei publicitare care încalcă prevederile art. 7, până la intrarea în legalitate, precum şi dispunerea retragerii materialelor privind informaţiile generale care încalcă prevederile art. 8;
d) aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile calendaristice;
e) dispunerea încetării încasării, respectiv restituirea sumelor încasate fără temei legal pentru toate contractele similare, într-un termen de cel mult 15 zile calendaristice.

Art. 124. — (1) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 121 constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 80.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contestarea în instanţă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse.

(3) Ordinul emis în cazul prevăzut la art. 123 alin. (2) poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Creditorii sunt obligaţi să informeze Banca Naţională a României, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal, despre sancţiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 125. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate face publică orice sancţiune contravenţională aplicată în caz de încălcare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu precizări privind contestarea acesteia, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate.

CAPITOLUL XXIII Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 126. — (1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Consumatorii beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul tuturor contractelor prevăzute la art. 2 alin. (1), indiferent de modul în care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora.

Art. 127. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul reglementat de prezenta ordonanţă de urgenţă şi emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări care stabilesc regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice pieţei din România.

Art. 128. — (1) începând cu data de 1 ianuarie 2017:
a) vor putea să acorde credite dezvoltatorii imobiliari înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;
b) vor putea să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe, entităţile înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Pentru a fi înregistrate, entităţile prevăzute la alin. (1) transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul articol.

(3) Entităţile, respectiv creditorii nonfinanciari prevăzuţi la alin. (1), îndeplinesc următoarele condiţii:
a) au sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;
b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie;
c) în cazul creditorilor nonfinanciari, personalul acestora dispune de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, îndeplinind cerinţele prevăzute în anexa nr. 3;
d) în cazul entităţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.

(4) Condiţiile prevăzute la alin. (3) se pot actualiza prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) în aplicarea prezentului articol, se emite, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care se prevăd:
a) documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării;
b) modalitatea şi termenele de raportare.

(6) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.

(7) în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (6) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.

(8) în situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.

(10) Entităţile de recuperare creanţe, respectiv creditorii nonfinanciari, raportează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor numărul de cazuri, respectiv de contracte de credite aflate în curs de derulare, în condiţiile prevăzute prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(11) Activităţile de recuperare creanţe pot fi desfăşurate doar de creditorii prevăzuţi la art. 3 pct. 2 şi de entităţile înregistrate care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

(12) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unei entităţi de recuperare creanţe, respectiv a unui dezvoltator imobiliar, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de recuperare creanţe, după caz, activităţi de creditare, în ultimele şase luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 129. — Se interzice caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet înregistrate în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor persoane care nu sunt creditori în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, să acorde credite garantate cu un bun imobil ori care implică un drept legat de un bun imobil.

Art. 130. — La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:
,,j) contractelor de credit privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.”

2. La articolul 7, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 17, cu următorul cuprins:
„17. entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe — persoane juridice, altele decât creditorii, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de
500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi/sau care obţin drepturile, conform art. 70 alin. (4) asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit.”

3. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 30. — (1) înainte de încheierea unui contract de credit,
creditorul evaluează bonitatea consumatorului, având în vedere inclusiv capacitatea acestora de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind cursul de schimb, rata dobânzii şi venitul.

(2) Creditorul realizează evaluarea bonităţii consumatorului pe baza unui volum suficient de informaţii obţinute, inclusiv de la consumator, şi, după caz, pe baza consultării bazei de date relevante cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în cazul în care părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul actualizează informaţiile financiare aflate la dispoziţia sa privind consumatorul şi evaluează bonitatea consumatorului înainte de efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului.

(4) Prin creştere semnificativă se înţelege o creştere de peste 15% din valoarea totală iniţială a creditului.

(5) Prevederile alin. (1)—(4) se aplică creditorilor nonfinanciari înscrişi în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 38, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Rata dobânzii penalizatoare se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente şi se aplică la principalul restant.”

5. La articolul 38, după alineatul (3) se introduc opt noi alineate, alineatele (4)—(11), cu următorul cuprins:

„(4) Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.

(5) în toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depăşească principalul restant.

(6) După declararea scadenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare, calculată pe bază de procent fix şi care ce nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii prevăzute în contract.

(7) Prin excepţie de la prevederile art. 38 alin. (2) şi (4), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenţei anticipate.

(8) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.

(9) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanţă de către consumator.

(10) Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi declanşarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă. în cazul în care executarea silită nu este iniţiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenţei anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare.

(11) Prevederile alin. (5), (6), (9) şi (10) se aplică şi procedurilor derulate de entităţile care desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.”

6. Titlul capitolului VI se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Cesiunea"

7. Articolele 70 şi 71 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 70. — (1) în cazurile în care contractul de credit însuşi ori numai creanţele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului iniţial, inclusiv dreptul la despăgubire.

(2) Contractele de credit şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 7 pct. 5.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 17.

Art. 71. — (1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prinnotificarea adresată acestuia de către cedent.

(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice.

(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, şi vor menţiona cel puţin următoarele:
a) numele şi datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entităţii care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;
b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanţa;
c) data la care s-a realizat cesiunea;
d) cuantumul sumei datorate şi documentele ce atestă această sumă;
e) conturile în care se vor efectua plăţile.

(5) în plus faţă de obligaţiile prevăzute la alin. (4), entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe atenţionează consumatorul cu privire la:
a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;
b) dreptul consumatorului de a transmite entităţii care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe o contestaţie a existenţei debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării;
c) dreptul consumatorului de a primi răspuns în termen de 15 zile calendaristice la contestaţia formulată;
d) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanţei de judecată în cazul în care contestă existenţa debitului ori a cuantumului acestuia;
e) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaştere a sumei de către acesta şi nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanţei de judecată.

(6) Reprezentanţii entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe îşi declină identitatea şi, după caz, se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.”

8. După articolul 71 se introduc două noi articole, articolele 711 şi 712, cu următorul cuprins:
„Art. 711. — Entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligaţiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:
a) eşalonarea plăţii sumelor datorate;
b) reducerea sumei totale de plată;
c) oferirea unei perioade fără plăţi;
d) consolidarea mai multor datorii.

Art. 712. — Se interzice:

a) cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România;
b) perceperea de comisioane, dobânzi şi dobânzi penalizatoare, cu excepţia dobânzilor penalizatoare legale, de către entităţile de recuperare creanţe;
c) perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare de către entităţile de recuperare creanţe, cu excepţia costurilor aferente procedurilor de executare silită;
d) derularea activităţilor de recuperare creanţe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la art. 71 alin. (5) lit. b) şi până când este transmis consumatorului răspunsul la contestaţie;
e) utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor;
f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanţe, de ameninţări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputaţia sau proprietatea;
g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanţe, la locul de muncă al acestuia;
h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanţelor, a oricărei altei persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;
i) afişarea la uşa apartamentului/blocului a notificărilor/ somaţiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanţelor, cu excepţia actelor de procedură afişate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanţei de judecată;
j) comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20,00—09,00.”

9. La articolul 86, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins^
„Art. 86. — (1) încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11—20, art. 22—28 si art. 29 alin. (2), art. 31 si art. 32 alin. (1) si (2), art. 33, 34, art. 46—58 şi art. 59 alin (3), art. 60—63, 65—78, 84, 95 si 951 constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei.”'

10. După articolul 89 se introduce un nou articol, articolul 891, cu următorul cuprins:
„Art. 891. — încălcarea prevederilor art. 30 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la
80.000 lei. Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.”

11. După articolul 95 se introduce un nou articol, articolul 951, cu următorul cuprins:
„Art. 951. — (1) începând cu data de 1 ianuarie 2017 vor putea să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe doar entităţile înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

(2) Pentru a fi înregistrate, entităţile prevăzute la alin. (1) transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul articol.

(3) Entităţile prevăzute la alin. (1) îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;
b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
c) în cazul societăţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.

(4) în aplicarea prezentului articol se emite, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care se prevăd:
a) documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării;
b) modalitatea şi termenele de raportare.

(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.

(6) în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (5) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.

(7) în situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.

(9) Entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe raportează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor numărul de cazuri aflate în curs de derulare, în condiţiile prevăzute prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(10) Activităţile de recuperare creanţe pot fi desfăşurate doar de creditorii prevăzuţi la art. 7 pct. 5 şi de entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe admise potrivit alin. (1)—(8).

(11) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unei entităţi de recuperare creanţe, respectiv înregistrarea unui dezvoltator imobiliar, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de recuperare creanţe, după caz, activităţi de creditare, în ultimele 6 luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Art. 131. — La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 2 alin. (3) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 132. — (1) în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, numărul maxim de posturi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se suplimentează cu 27 de posturi, necesare desfăşurării activităţii de cooperare şi efectuării schimbului de informaţii cu statele membre, derulării activităţii de înregistrare a intermediarilor de credite, a reprezentanţilor desemnaţi, a entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi a creditorilor nonfinanciari, precum şi a activităţii de supraveghere piaţă în domeniul financiar-bancar.

(2) Organizarea şi funcţionarea noii structuri a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 120 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 133. — (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.

(2) Intermediarii de credite care desfăşoară, înainte de data intrării în vigoare, activităţile de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 pot continua desfăşurarea acestor activităţi până la data de 21 martie 2017 fără a îndeplini obligaţia înregistrării.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică intermediarilor de credite care notifică, în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în acest sens şi care pot face dovada că desfăşoară activitatea dinainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. în cazul intermediarilor de credit legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), notificarea poate fi transmisă de către creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. Notificarea va cuprinde lista tuturor intermediarilor de credite legaţi, precum şi confirmarea că aceştia desfăşoară activitatea dinainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) În cazul în care un intermediar de credite exercită dreptul prevăzut la alin. (2), acesta poate desfăşura respectivele activităţi numai în România.

(5) Până la data de 21 martie 2017, creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi care desfăşoară activităţi reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă dinainte de 20 martie 2014 respectă prevederile art. 86—91.

Art. 134. — Autoritatea de Supraveghere Financiară elaborează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, legislaţia secundară privind informaţiile şi documentele pe care asigurătorul le solicită consumatorului în vederea evaluării riscului pentru preluarea în asigurare.

Art. 135. — (1) Prevederile art. 1—129 din prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia.

(2) Dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi alin. (4)—(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, nu se aplică contractelor în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 136. — Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu aduc atingere dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

Art. 137. — Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu orice modificări aduse desemnării autorităţii competente.

Art. 138. — Anexele nr. 1—3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

★

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, cu excepţia art. 13, 14—23, 25, 26, 28, 58—60, art. 130 pct. 2—11 şi art. 134—136 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

PRIM-MINISTRU
DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,
ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,
Costin Grigore Borc

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
Marcel Bogdan Pandelică

Viceprim-ministru,
ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
Vasile Dîncu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,
Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,
Delia Popescu

Ministrul finanţelor publice,
Anca Dana Dragu

Ministrul afacerilor externe,
Lazăr Comănescu

Bucureşti, 14 septembrie 2016.
Nr. 52.

Vezi in FISIERE Anexele la OUG 52 publicate în același Monitor Oficial