Cine legea o face, parte-si face. In noul proiect de lege privind redresarea si salvarea (rezolutia) bancilor, care transpune, cu intarziere (ar fi trebuit adoptata pana in finalul lui 2014), in legislatia nationala, Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (Bank Recovery and Resolution Directive – BRRD), se prevede ca BNR poate confisca, prin asa-zisa procedura de bail-in (recapitalizare interna), depozitele negarantate cu valori de peste 100.000 de euro detinute de populatie sau firme la o banca in pericol de faliment, dar nu si imprumuturile pe care ea insasi le-a acordat respectivei banci in cadrul operatiunilor tip repo, garantate cu titluri de stat.
Astfel, proiectul de lege publicat recent de Ministerul Finantelor prevede ca sunt excluse de la procedura de bail-in, “datoriile faţă de instituţii, excluzând entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială mai mică de şapte zile”.
In lege nu se spune explicit care sunt respectivele datorii pe termen de o saptamana, insa operatiunile tip repo ale BNR se efectueaza la termen de 7 zile, asadar se pot incadra in datoriile fata de institutii ce pot fi scutite de procedura de bail-in.
Operatiunile tip repo fac parte dintre instrumentele de politica monetara ale BNR destinate injectarii de lichiditate, prin care BNR cumpara de la banci active eligibile pentru tranzactionare (titluri de stat), cu angajamentul bancilor de a rascumpara activele la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei.
Alaturi de bail-in (recapitalizarea interna), legea prevede alte trei instumente ce pot fi utilizate pentru salvarea unei banci:
a) vânzarea afacerii;
b) instituţia-punte;
c) separarea activelor;
Instrumentul de recapitalizare internă este definit in proiectul de lege ca mecanismul prin care o autoritate de rezoluţie exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor unei instituţii supuse rezoluţiei.
Iata ce prevede sectiunea 5 din proiectul de lege cu privire la bail-in (instrumentul de recapitalizare interna):
Secțiunea 5.
Instrumentul de recapitalizare internă
5.1. Obiectivul şi domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă
Art. 281. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, dispune de competenţele de rezoluţie menţionate la art.383, în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Art. 282. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei prevăzute la art.178, în conformitate cu principiile rezoluţiei prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri:
a) recapitalizarea unei instituţii de credit sau a unei entităţi prevăzute la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), atunci când sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condiţiilor de autorizare şi de a continua să-şi desfăşoare activităţile pentru care este autorizată în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care condiţiile de autorizare se aplică entităţii, şi pentru a menţine un nivel suficient de încredere a pieţei în instituţia de credit sau entitatea respectivă;
b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate:
(i) către o instituţie-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituţie-punte; sau
(ii) în cadrul instrumentului de vânzare a activităţii sau al instrumentului de separare a activelor.
Art. 283. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul menţionat la art.282 lit.a), numai dacă există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activităţii menţionat la art.332 va avea drept rezultat atât realizarea obiectivelor relevante ale rezoluţiei, cât şi restabilirea viabilităţii pe termen lung şi a solidităţii financiare a instituţiei de credit sau a entităţii în cauză.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluţie prevăzute la art.216 lit.a) ,b) şi c) şi instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art.282 lit.b), în cazul în care condiţiile prevăzute la art.283 alin.(1) nu sunt îndeplinite.
Art. 284. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritatea de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituţiilor de credit sau entităţilor prevăzute la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituţiei de credit sau a entităţii în cauză, sau poate schimba forma juridică a acestora
Art. 285. - Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Naţională a României, în calitate de autoritatea de rezoluţie, tuturor datoriilor unei instituţii de credit sau entităţi menţionate la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu art.286 sau art.287.
Art. 286. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritatea de rezoluţie, nu exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terţ :
a) depozitele acoperite;
b) obligaţiile garantate, inclusiv obligaţiunile garantate şi datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate;
c) orice datorie care rezultă în virtutea deţinerii, de către instituţia de credit sau de către entitatea menţionată la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), a unor active sau lichidităţi aparţinând clienţilor, inclusiv active sau lichidităţi aparţinând clienţilor, deţinute în numele unui OPCVM, aşa cum este definit de art.2 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, sau a unui FIA, aşa cum este definit la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind insolvenţa;
d) orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între instituţia de credit sau entitatea menţionată la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), în calitate de fiduciar, şi o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei civile sau a celei privind insolvenţa;
e) datorii faţă de instituţii, excluzând entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială mai mică de şapte zile;
f) datorii cu o scadenţă reziduală mai mică şapte zile faţă de sistemele sau operatorii de sisteme, desemnaţi în conformitate cu Legea nr.253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, cu modificările şi completările ulterioare, sau faţă de participanţii la astfel de sisteme şi care rezultă din participarea la un astfel de sistem;
g) o datorie faţă de oricare dintre următorii:
(i) un angajat, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
(ii) creditori comerciali, cu scopul de a obţine sau nu profit, în ceea ce priveşte furnizarea, către instituţia de credit sau entitatea menţionată la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d), de mărfuri sau servicii, care sunt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, incluzând servicii informatice, servicii de utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
(iii) autorităţi fiscale şi de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile.
(iv) scheme de garantare a depozitelor care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu Legea nr..../...privind schemele de garantare a depozitelor.
(2) Prevederile alin.(1) lit.g) pct.(i) nu se aplică componentei variabile a remuneraţiei personalului care expune instituţia de credit unor riscuri semnificative, aşa cum este identificatpotrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea art. 24 alin.(22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
(3) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligaţiuni garantate rămân neafectate, segregate şi cu fonduri suficiente.
(4) Nici cerinţa prevăzută la alin.(3) şi nici prevederile alin.(1) lit.b) nu împiedică Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unei obligaţii garantate sau a unei datorii pentru care s-a depus o garanţie reală care depăşeşte valoarea activelor, gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă.
(5) Prevederile alin.(1) lit.a) nu împiedică Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, să-şi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unui depozit care depăşeşte nivelul de garantare menţionat în Legea nr..../... privind schemele de garantare a depozitelor.
(6) Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilităţi de soluţionare a instituţiilor de credit şi a grupurilor, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, limitează, în conformitate cu art.96 lit.b) din prezenta lege, măsura în care alte instituţii deţin datorii eligibile pentru aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, cu excepţia datoriilor care sunt deţinute la entităţi care fac parte din acelaşi grup.
Art. 287. - (1) În situaţii excepţionale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exclude, integral sau parţial, anumite datorii de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care:
a) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datoriei nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună credinţă de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie;
b) excluderea este strict necesară şi este adecvată pentru a obţine continuitatea funcţiilor critice şi a liniilor de activitate esenţiale într-un mod care să menţină capacitatea instituţiei supuse rezoluţiei de a continua operaţiunile, serviciile şi tranzacţiile cheie;
c) excluderea este strict necesară şi adecvată pentru evitarea declanşării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce priveşte depozitele eligibile deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care ar perturba grav funcţionarea pieţelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieţei financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii; sau
d) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alţi creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
(2) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile în temeiul alin. (1), nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile poate fi crescut pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit.g).
Art. 288. - În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile în temeiul art.285 - art.295, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituţiei supuse rezoluţiei pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:
a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile eligibile şi de a restabili la zero valoarea activului net al instituţiei supuse rezoluţiei în conformitate cu art.311 lit.a);
b) de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituţia supusă rezoluţiei, pentru a recapitaliza instituţia de credit respectivă, în conformitate cu art.311 lit.b).
Art. 289. - Fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport conform art.288 doar dacă:
a) acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie eligibile au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea instituţiei supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8 % din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale instituţiei respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la Capitolul III din prezentul titlu; şi
b) contribuţia fondului de rezoluţie bancară nu depăşeşte 5 % din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale instituţiei supuse rezoluţiei, cuantificată, la momentul iniţierii acţiunii de rezoluţie, potrivit evaluării prevăzute la Capitolul III din prezentul titlu.
Art. 290. - Contribuţia fondului de rezoluţie bancară menţionat la art.288 poate fi finanţată prin:
a) suma aflată la dispoziţia fondului de rezoluţie bancară care a fost atrasă prin contribuţii de la instituţii de credit şi sucursale ale acestora din Uniune, în conformitate cu art.533 şi art.541 - art.545;
b) suma care poate fi atrasă prin contribuţii extraordinare în conformitate cu art.546 - art.548 într-un interval de trei ani; şi
c) în cazul în care sumele menţionate la lit.a) şi lit.b) sunt insuficiente, sume atrase din surse de finanţare alternative în conformitate cu art.549.
Art. 291. - (1) În circumstanţe extraordinare, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate urmări să obţină finanţare suplimentară din surse de finanţare alternative după ce:
a) a fost atinsă limita de 5 % menţionată la art.289 lit.b); şi
b) toate datoriile negarantate şi neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de la alin.(1), fondul de rezoluţie bancară poate face o contribuţie din resursele care au fost atrase prin contribuţii anuale în conformitate cu art.533 şi art.541 - art.545 şi care nu au fost încă utilizate.
Art. 292. - Prin derogare de la art.289 lit.a), fondul de rezoluţie bancară poate, de asemenea, să facă o contribuţie potrivit art.288, în următoarele condiţii:
a) contribuţia la absorbţia pierderilor şi recapitalizare menţionată la art.289 lit.a) are o valoare de cel puţin 20 % din activele ponderate la risc ale instituţiei de credit în cauză;
b) Fondul de rezoluţie bancară are la dispoziţie, prin intermediul contribuţiilor anuale (excluzând contribuţiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu art.533 şi art.541 - art.545, o sumă cel puţin egală cu 3% din depozitele acoperite ale tuturor instituţiilor de credit autorizate pe teritoriul Românie; şi
c) instituţia de credit în cauză deţine active în valoare de mai puţin de 900 de miliarde EUR, determinată pe bază consolidată.
Art. 293. - Atunci când îşi exercită competenţele de excludere menţionate la art.287, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, acordă atenţia cuvenită:
a) principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acţionari şi, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituţiei supuse rezoluţiei, în ordinea de preferinţă;
b) nivelului capacităţii de absorbţie a pierderilor de care ar mai dispune instituţia supusă rezoluţiei în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; şi
c) necesităţii de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanţarea rezoluţiei.
Art. 294. - Excluderile prevăzute la art.287 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.
Art. 295. - (1) Înainte de a exercita opţiunea de a exclude o datorie în temeiul art.287, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.
(2) Excluderea care ar necesita o contribuţie a fondului de rezoluţie bancară sau dintr-o sursă de finanţare alternativă în temeiul art.288 - art.292, poate fi realizată de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu acordul Comisiei Europene.
5.2. Cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile
Art. 296. - (1) Instituţiile de credit îndeplinesc, în permanenţă, o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile.
(2) Cerinţa minimă se calculează ca suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile, exprimată ca procentaj din totalul datoriilor şi al fondurilor proprii ale instituţiei de credit.
(3) În sensul alin.(2), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sunt incluse în datoriile totale pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărţii sunt recunoscute pe deplin.
Art. 297. - Prin derogare de la prevederile art.296, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, exceptează băncile de credit ipotecar de la obligaţia de a îndeplini, în orice moment, o cerinţă minimă de fonduri proprii şi de datorii eligibile, dacă:
a) aceste instituţii de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvenţă sau prin alte tipuri de proceduri puse în aplicare în conformitate cu prevederile art.223 - 235, art.239 - 250, precum și ale Secțiunii a 4-a din prezentul capitol; şi
b) procedurile naţionale de insolvenţă sau celelalte tipuri de proceduri menționate la lit.a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituţii de credit, inclusiv deţinătorii de obligaţiuni garantate, după caz, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei.
Art. 298. - (1) Datoriile eligibile sunt incluse în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile menţionată la art.296 numai dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) instrumentul este emis şi plătit integral;
b) datoria nu este faţă de instituţia de credit înseşi, nu este garantată şi nu face obiectul unei garanţii acordate de aceasta;
c) achiziţionarea instrumentului nu a fost finanţată, direct sau indirect, de instituţia de credit;
d) datoria are o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
e) datoria nu decurge dintr-un instrument financiar derivat;
f) datoria nu decurge dintr-un depozit care beneficiază de preferinţă în conformitate cu legislaţia privind insolvenţa.
(2) În sensul alin.(1) lit.d), atunci când o datorie conferă proprietarului său un drept de rambursare anticipată, scadenţa datoriei este reprezentată de prima dată la care se naşte acest drept.
Art. 299. - Atunci când o datorie este reglementată de legislaţia unui stat terţ, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita instituţiei de credit să demonstreze că orice decizie a acesteia sau a altei autorităţi de rezoluţie de a reduce sau converti valoarea datoriei respective va putea fi aplicată, potrivit legislaţiei statului terţ în cauză, ţinând seama de termenii contractuali care reglementează datoria, de acordurile internaţionale privind recunoaşterea procedurilor de rezoluţie şi de alte aspecte relevante. În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este convinsă că orice decizie luată va putea fi aplicată potrivit legislaţiei tării terţe respective, datoria nu este inclusă în calculul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile.
Art. 300. - Banca Naţională a României se asigură că cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile a fiecărei instituţii de credit în conformitate cu art.296 este determinată de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, în urma consultării cu structura care exercită funcţia de supraveghere, pe baza cel puţin a următoarelor criterii:
a) necesitatea de a asigura faptul că soluționarea instituţiei de credit este posibilă, în sensul art. 85 alin. (3), prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei;
b) necesitatea de a asigura, după caz, că instituţia de credit deţine suficiente datorii eligibile pentru a garanta că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei de credit poate fi readusă la un nivel care să-i permită să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza autorizării şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost autorizată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006, aprobată prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi să menţină în continuare un grad suficient de încredere a pieţei în respectiva instituţie de credit sau entitate;
c) necesitatea de a asigura că, dacă potrivit planului de rezoluţie se anticipează că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul art.287 sau că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, instituţia de credit deţine suficiente alte datorii eligibile pentru a garanta că pierderile ar putea fi absorbite şi că rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei de credit ar putea fi readusă la un nivel necesar pentru a-i permite să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza autorizării şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost autorizată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006, aprobată prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
d) dimensiunea, modelul economic, modelul de finanţare şi profilul de risc ale instituţiei de credit;
e) măsura în care schema de garantare a depozitelor ar putea contribui la finanţarea rezoluţiei în conformitate cu art.565 - art.568;
f) măsura în care situaţia de dificultate majoră în care se află instituţia de credit ar avea efecte negative asupra stabilităţii financiare, inclusiv din cauza contagiunii rezultate de pe urma interconectării sale cu alte instituţii sau cu restul sistemului financiar,
Art. 301. - (1) Instituţiile de credit respectă cerinţele minime prevăzute de prezenta sub-secţiune pe bază individuală.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide să aplice cerinţa minimă prevăzută de prezenta sub-secţiune în cazul unei entităţi menţionate la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d).
(3) În vederea luării deciziei potrivit prevederilor alin.(2), Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie se consultă cu structura care exercită funcţia de supraveghere.
Art. 302. - (1) În plus faţă de cele prevăzute la art.301, întreprinderile-mamă din UE, persoane juridice române, respectă cerinţele minime prevăzute în prezenta sub-secţiune pe bază consolidată.
(2) Cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile la nivelul consolidat a unei întreprinderi-mamă din UE este determinată de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, în conformitate cu art.303, cel puţin pe baza criteriilor stabilite la art.300 şi luând în considerare dacă soluționarea filialelor grupului din ţările terţe este posibil a se realiza în mod separat potrivit planului de rezoluţie.
(3) Banca Naţională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată în urma consultării dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere.
Art. 303. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile de rezoluţie responsabile pentru filiale la nivel individual, în ceea ce priveşte nivelul cerinţei minime aplicate la nivel consolidat, în termen de 4 luni de la data la care Banca Națională a României comunică autorităților de rezoluție la nivelul filialelor propunerea referitoare la nivelul cerinţei respective.
(2) Prevederile alin.(1) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este doar autoritate de rezoluţie responsabilă pentru filiale la nivel individual.
(3) Decizia comună este pe deplin motivată şi este pusă la dispoziţia întreprinderii-mamă din UE de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup.
(4) În absenţa unei decizii comune în termenul de patru luni, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, ia o decizie privind cerinţa minimă la nivel consolidat, după verificarea atentă a evaluării filialelor, efectuată de autorităţile de rezoluţie relevante.
(5) Dacă în termenul de patru luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie implicate supune cazul spre soluţionare Autorității Bancare Europene în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie care poate fi luată de Autoritatea Bancară Europeană în conformitate cu art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat.
(6) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene, exprimată în termen de o lună.
(7) În absenţa unei decizii a Autorității Bancare Europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup.
(8) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, efectuează evaluarea filialelor, persoane juridice române, pe baza căreia autoritatea de rezoluţie la nivel de grup ia o decizie în mod similar celei prevăzute la alin. (4) privind cerinţa minimă consolidată.
(9) În termenul de patru luni pentru adoptarea deciziei privind stabilirea nivelului cerinţei minime aplicate la nivel consolidat, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, poate supune cazul spre soluţionare Autorității Bancare Europene în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(10) Perioada de patru luni se consideră a reprezenta etapa de conciliere în sensul regulamentului menţionat.
(11) Problema nu poate fi adusă în atenţia Autorității Bancare Europene după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(12) Decizia comună menţionată la alin. (1) şi alin.(2) și decizia adoptată în absenţa deciziei comune de către autoritatea de rezoluţie la nivel de grup au caracter obligatoriu autoritățile de rezoluţie din statele membre implicate.
(13) Decizia comună şi orice decizie luată în absenţa unei decizii comune sunt revizuite şi, după caz, actualizate periodic.
Art. 304. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, determină cerinţele minime care urmează să fie aplicate la nivel individual filialelor, persoane juridice române, din grupul unei întreprinderi-mamă din UE. Cerinţele minime respective se stabilesc la un nivel corespunzător pentru filială, ţinând seama de următoarele:
a) criteriile menţionate la art.300, în special dimensiunea, modelul economic şi profilul de risc ale filialei, inclusiv fondurile sale proprii; şi
b) cerinţa consolidată care a fost stabilită la nivel de grup în conformitate cu art.303.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, trebuie să depună toate diligenţele necesare pentru a ajunge la o decizie comună cu autoriatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorităţi de rezoluţie responsabile la nivel individual pentru filialele din grup, în ceea ce priveşte nivelul cerinţei minime care urmează să fie aplicată fiecărei filiale la nivel individual.
(3) Decizia comună este luată în termen de 4 luni de la data la care Banca Națională a României comunică autorității de rezoluție la nivel de grup propunerea privind nivelul cerinței minime de fonduri proprii şi datorii eligibile la nivel individual.
(4) Prevederile alin.(2) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel de grup , caz în care termenul de 4 luni prevăzut la alin (3) curge de la data la care autorităţile de rezoluţie la nivel individual comunică Băncii Naţionale a României propunerile privind nivelul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile care urmează să fie aplicată fiecărei filiale la nivel individual.
(5) Decizia comună este pe deplin motivată şi este pusă la dispoziţia filialelor şi a instituţiei-mamă din UE de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, respectiv în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, după caz.
(6) În absenţa unei astfel de decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termen de patru luni, decizia este luată de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, ţinând seama în mod corespunzător de punctele de vedere şi rezervele exprimate de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup.
(7) În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termenul de patru luni, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, îşi poate exprima puncte de vedere, respectiv rezerve, cu privire la determinarea cerinţei minime care urmează să fie aplicată filialelor de către autorităţile de rezoluţie.
(8) În termenul de patru luni, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, poate aduce problema în atenţia Autorității Bancare Europene, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(9) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, nu aduce în atenţia Autorității Bancare Europene respectiva problemă în vederea medierii, dacă nivelul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile stabilit de autoritatea de rezoluţie la nivel individual se încadrează în limita unui punct procentual faţă de nivelul stabilit la nivel consolidat, în conformitate cu art.303.
(10) Dacă, până la finalul perioadei de patru luni, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup aduce problema în atenţia Autorității Bancare Europene în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua în conformitate cu art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat.
(11) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene, exprimată în termen de o lună.
(12) În absenţa unei decizii a Autorității Bancare Europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual.
(13) Perioada de patru luni menționată la alin.(7) și alin. (9) se consideră a reprezenta etap
(14) Problema nu poate fi adusă în atenţia Autorității Bancare Europene după expirarea perioadei de patru luni menționată la alin.(7) sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(15) Deciziile comune luate potrivit alin.(2) și alin. (3) și orice decizie luată de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, în absenţa unei decizii comune, au caracter obligatoriu autoritățile de rezoluție implicate.
(16) Decizia comună şi orice decizie luată în absenţa unei decizii comune sunt revizuite şi, după caz, actualizate periodic.
Art. 305. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, poate excepta în întregime o instituţie-mamă din UE, persoană juridică română, de la aplicarea cerinţei minime la nivel individual, în cazul în care:
a) instituţia–mamă din UE respectă, pe bază consolidată, cerinţa minimă stabilită la art.302; şi
b) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu supravegherea instituţiei-mamădin UE, a exceptat în întregime instituţia-mamă respectivă de la aplicarea cerinţelor de capital la nivel individual, în baza art.7 alin.(3) din Regulamentul (UE) nr.575/2013.
Art. 306. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, poate excepta în întregime o filială de la aplicarea prevederilor din cadrul art.301, în cazul în care:
a) atât filiala, cât şi întreprinderea-mamă a acesteia fac obiectul autorizării şi supravegherii de către autorităţi competente din România;
b) filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituţiei care este întreprinderea-mamă;
c) instituţia de cel mai înalt nivel în cadrul grupului, situată în România, în cazul în care este diferită de întreprinderea-mamă din UE, respectă, pe bază sub-consolidată, cerinţa minimă stabilită în conformitate cu art.301;
d) nu există niciun impediment semnificativ, practic sau legal, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor către filială de către întreprinderea sa mamă;
e) fie întreprinderea-mamă îndeplineşte cerinţele autorităţii competente privind administrarea prudentă a filialei şi a declarat, cu consimţământul autorităţii competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile la nivelul filialei sunt neglijabile;
f) procedurile de evaluare, măsurare şi control al riscului aplicate de întreprinderea-mamă includ filiala;
g) întreprinderea-mamă deţine mai mult de 50% din drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei; şi
h) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, a exceptat în întregime respectiva filială de la aplicarea cerinţelor individuale de capital, în conformitate cu articolul 7 alin.(1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 307. - Deciziile luate în conformitate cu prezenta sub-secţiune pot prevedea ca cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile să fie respectată parţial la nivel consolidat sau individual, prin instrumente contractuale de recapitalizare internă.
Art. 308. - Pentru a se califica drept instrument contractual de recapitalizare internă în temeiul art.307, trebuie să se demonstreze Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, faptul că instrumentul:
a) conţine o clauză contractuală care prevede faptul că, în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să aplice instituţiei de credit respective instrumentul de recapitalizare internă, valoarea acestuia este redusă sau convertită în măsura necesară, înainte ca valoarea altor datorii eligibile să fie redusă sau convertită; şi
b) face obiectul unui acord, al unui angajament sau al unei dispoziţii de subordonare cu caracter obligatoriu potrivit cărora, în eventualitatea unor proceduri obişnuite de insolvenţă, instrumentul este de rang inferior altor datorii eligibile şi nu poate fi rambursat decât după lichidarea altor datorii eligibile datorate la momentul respectiv.
Art. 309. - Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie, în colaborare cu structura care exercită funcţia de supraveghere, solicită şi verifică respectarea de către instituţiile de credit a cerinţelor minime privind fondurile proprii şi datoriile eligibile prevăzute la art.296 şi, după caz, a cerinţelor prevăzute la art.307, şi ia toate deciziile prevăzute de prezenta sub-secţiune, în paralel cu elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie.
Art. 310. - Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie, în colaborare cu structura care exercită funcţia de supraveghere, informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile şi, după caz, cu privire la cerinţa menţionată la art.307, stabilite pentru fiecare instituţie de credit aflată sub jurisdicţia acesteia.
5.3. Punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă
Art. 311. - Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte, pe baza unei evaluări care respectă prevederile Capitolului III din prezentul titlu suma agregată a următoarelor:
a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al instituţiei supuse rezoluţiei este egală cu zero; şi
b) după caz, valoarea în care datoriile eligibile trebuie convertite în acţiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, a:
(i) instituţiei supuse rezoluţiei; sau a
(ii) instituţiei-punte.
Art. 312. - (1) Evaluarea menţionată la art.311 stabileşte valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile eligibile pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei supuse rezoluţiei sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru instituţia-punte, ţinând seama de orice contribuţie la capital din partea fondului de rezoluţie bancară în temeiul art.536 alin.(1) lit.d), pentru a menţine o încredere suficientă a pieţei în instituţia supusă rezoluţiei sau în instituţia-punte şi pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an, să respecte condiţiile de autorizare şi să-şi desfăşoare în continuare activităţile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările şi completările ulterioare sau cu legislația privind piața de capital.
(2) Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să folosească instrumentul de separare a activelor menţionat la secţiunea a 4-a din prezentul capitol, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile va ţine seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.
Art. 313. - Atunci când capitalul a fost redus în conformitate cu prevederile capitolului VI din prezentul titlu, iar recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul art.282 şi se constată că nivelul reducerii valorii aplicate pe baza evaluării preliminare menţionate la Capitolul III din prezentul titlu este superior celui necesar, luând în considerare evaluarea definitivă realizată în conformitate cu art.210, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanţelor creditorilor şi, ulterior, ale acţionarilor, până la nivelul necesar.
Art. 314. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, instituie şi menţine mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare şi evaluare se bazează pe informaţii cât mai actualizate şi mai cuprinzătoare posibil referitoare la activele, datoriile şi capitalurile proprii ale instituţiei supuse rezoluţiei.
Art. 315. - (1) Atunci când aplică instrumentului de recapitalizare internă, potrivit art.282, ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art.358 - art.367, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia, în ceea ce-i priveşte pe acţionari şi pe deţinătorii altor instrumente de proprietate, cel puţin una dintre următoarele măsuri:
a) anularea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate existente sau transferarea acestora creditorilor care au făcut obiectul unei măsuri de recapitalizare internă;
b) dacă instituţia supusă rezoluţiei înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul Capitolului III din prezentul titlu, diluarea cotei de capital deţinute de acţionarii existenţi şi deţinătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acţiuni şi alte instrumente de proprietate a:
(i) instrumentelor de capital relevante, emise de instituţia de credit, în temeiul competenţei menţionate la art.359; sau
(ii) datoriilor eligibile emise de instituţia supusă rezoluţiei, în temeiul competenţei menţionate la art.383 alin. (1) lit.f)
(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin.(1) lit.b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deţinerile existente de acţiuni sau alte instrumente de proprietate.
Art. 316. - Măsurile stipulate de art.315 se aplică, de asemenea, cu privire la acţionarii şi deţinătorii altor instrumente de proprietate ale căror acţiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanţe:
a) ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor de datorie iniţiale, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în acelaşi timp cu evaluarea realizată de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit căreia instituţia de credit sau entitatea menţionată la art.1 alin.(1) lit.b), lit.c) sau lit.d) îndeplinea condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie sau
b) ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art.368 - art.372.
Art. 317. - La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu art.315, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere:
a) evaluarea efectuată în conformitate cu Capitolul III din prezentul titlu;
b) cuantumul cu care aceasta a evaluat că elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază trebuie să fie reduse şi cu care instrumentele de capital relevante trebuie să fie reduse sau convertite în temeiul art.368; şi
c) suma agregată determinată de aceasta în temeiul art.311 - art.314.
<
