Recent, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a emis o decizie in cazul unor clienti ai OTP Bank din Ungaria care au dat banca in judecata intrucat considera ca aceasta nu a procedat corect atunci cand le-a acordat un credit in franci elvetieni la cursul de schimb de cumparare, in timp ce ei trebuie sa ramburseze ratele la cursul de vanzare, care este mai mare. (Cazul Kasler si Káslerné Rábai vs. Otp Bank)
Curtea de Justitie Europeana a decis in favoarea clientilor bancii, considerand ca banca nu ar avea motiv sa castige din diferenta dintre cele doua cursuri, de vanzare si cumparare, intrucat nu a prestat niciun serviciu de schimb valutar, avand in vedere ca acel credit a fost acordat efectiv in forinti, cu toate ca in contract figura ca este in valuta, adica in franci elvetieni.
Mai exact, clientii din Ungaria au contractat un credit in franci doar in acte, intrucat dobanda la franci era mai mica decat cea pentru forinti, insa in buzunar (sau in cont) au primit forinti maghiari. De asemenea, rambursarea ratelor se facea tot in forinti, la cursul de vanzare stabilit de banca. Asadar, banca castiga nu doar din dobanda creditului, ci si din diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare.
A nu se confunda cursul de schimb cu riscul valutar
Atentie! A nu se confunda aceasta diferenta dintre cursul de vanzare si cumparare cu riscul valutar, adica cu deprecierea forintului fata de franc in momentul obtinerii creditului. Pentru ca ratele erau stabilite tot in franci, asadar, trebuia rambursata rata in franci la cursul zilei respective, indiferent daca francul se aprecia sau se deprecia in raport cu forintul.
Asasar, nu faptul ca ratele se ramburseaza in valuta a fost problema dezbatuta de curte, ci modul de efectuare a schimbului valutar in momentul rambursarii ratei.
Cum era de asteptat, avocatii romani, mai exact Gheorghe Piperea, devenit celebru in razboaiele deschise impotriva bancilor, a profitat de situatie, trambitand la televiziuni ca romanii, ca si ungurii, ar putea rambursa creditele in valuta la cursul la care le-au obtinut.
Adica cu aproximativ 20% sau chiar mai putin, avand in vederea deprecierea leului sau francului fata de nivelurile din 2007-2008, cand s-au luat creditele. Ce castiguri uriase ar putea obtine, in aceasta situatie, clientii bancilor, si implicit avocatii lor, nu?!
Dar inainte de a lansa astfel de scenarii, trebuie sa vedem ce prevad contractele de credit din Romania, in comparatie cu cazul din Ungaria şi ce prevede legea romana, in comparatie cu legea maghiara.
Ce prevad contractele de credit ale Volksbank
Si am luat exemplul contractelor de credit in CHF ale Volksbank, cea mai napastuita banca in procesele cu clientii si avocatii acestora, in care am descoperit urmatoarele diferente fata de creditul din Ungaria:
1. In primul rand, contractele Volksbank, ca de altfel si contractele de credite in valuta ale celorlalte banci romanesti, prevad ca respectivele credite in valuta se acorda in valuta (CHF sau EUR), sumele virandu-se intr-un cont in valuta respectiva, si nu in moneda locala, adica lei, cum a fost cazul creditului din Ungaria.
Ce spune contractul Volksbank: „Modul de utilizare a creditului: transa unica, prin creditarea cu intreaga suma a contului curent nr.....0501CHF deschis la Volksbank Romania”.
2. In al doilea rand, rambursarea creditului se face, de asemenea, tot in valuta, respectiv in CHF, spre deosebire de cazul din Ungaria, unde se facea in forinti. Mai exact, clientii Volksbank si ai celorlalte banci romanesti sunt liberi sa vina la banca si sa depuna valuta aferenta ratei, fara a fi obligati sa faca vreun schimb valutar, adica sa cumpere valuta de la banca, asa cum s-a intamplat in cazul din Ungaria.
Ce spune contractul Volksbank: „Rambursarea creditului se face lunar, in anuitati in valoare de CHFxxx, scadente la data de xx a fiecarei luni”.
Ce prevede legea romana (Codul civil al României in vigoare la momentul incheierii contractelor)
Conform Codului civil al României – art. 1578, suma de bani imprumutata trebuie restituita la termenul prevazut in contract si in aceeasi suma numerica aratata in contract, eventualele fluctuatii ale valorii banilor in momentul restituirii lor fata de cel al incheierii contractului trebuind sa fie suportate de catre debitor (imprumutat).
Cazul din Ungaria, total diferit de situatia contractelor de credit din Romania
In concluzie, cazul din Ungaria este total diferit de ce se intampla la noi: daca acolo creditele sunt acordate si trebuie rambursate in forinti, intrucat legislatia impune acest lucru, la noi creditele sunt primite si trebuie rambursate in valuta de catre clientii bancilor, legea permitand acest lucru si impunand totodata ca diferentele de curs valutar sa fie suportate de catre client.
In aceste conditii, clientii isi asuma implicit riscul valutar rezultat din raportarea valutei la leul romanesc, intrucat ei sunt detinatorii valutei, si nu banca, cum s-a intamplat in Ungaria.
Cu alte cuvinte: romanii s-au imprumutat efectiv in valuta, adica au primit valuta (chiar daca, in cazul creditelor imobiliare, valuta respectiva nu ajungea la ei, ci se ducea direct in conturile vanzatorului casei sau apartamentului), iar rambursarea se face tot in valuta.
Vezi aici ce prevad contractele de credit in franci ale OTP Bank cu privire la cursul valutar