Mugur Isarescu spune ca BNR nu poate lupta singura impotriva inflatiei

Autor: Bancherul.ro
2008-02-19 11:03

Intr-un interviu acordat Business Standard, guvernatorul BNR Mugur Isarescu afirma din nou ca masurile de politica monetara si administrative al BNR nu sunt suficiente pentru lupta impotriva inflatiei. De asemenea, el admite ca nu ar trebui restrictionate creditele pentru investitii si nu exclude posibilitatea interzicerii creditelor in valuta!

- Domnule guvernator, una dintre marile ingrijorari manifestate constant in ultima perioada de catre oficialii BNR a fost cea legata de cresterea consumului peste posibilitatile productiei interne de bunuri si servicii. Recent, ati incercat sa franati cresterea consumului prin scumpirea imprumuturilor. Cat de eficienta este aceasta masura pe o piata unica, in care creditele pot fi externalizate?

Mugur Isarescu: Ineficienta poate veni de la baza de calcul la acordarea creditului. Daca aceasta baza este mare, o limita de indatorare de 30%, de exemplu, nu ne ajuta. In conditiile in care salariul creste, degeaba impun limita de 30%, ca nu este eficient. In consecinta, atunci cand a promovat intarirea politicii monetare, BNR a subliniat si nevoia intaririi politicii de venituri, prin corelarea cresterii salariale cu cresterea productivitatii.

O politica de venituri laxa nu poate sa fie contrabalansata decat partial de intarirea politicii monetare. Daca restrictionarea creditarii se face prin masuri de politica monetara (majorarea dobanzii) si nu administrative (plafoane de creditare), ea poate avea si efecte perverse. Combinatia politica monetara tare (in sensul majorarii dobanzii) si politica salariala laxa (in sensul cresterii salariilor peste productivitate) poate sa fie chiar nociva. De ce? Pentru ca majorarea dobanzii poate duce la aprecierea cursului si, deci, la erodarea competitivitatii externe, iar cresterea salariilor mananca, de asemenea, din competitivitate, si ambele se reflecta in largirea deficitului extern.

O alta limita a eficientei politicii monetare este legata de masura in care intarirea acestei politici este ocolita pe o piata unica si in conditiile liberalizarii contului de capital (convertibilitatea totala a leului). Efectul final poate fi stimularea creditului in valuta si descurajarea creditului in lei, ceea ce inseamna, pe de o parte, un control ineficient al cresterii agregate, iar pe de alta parte - crearea premiselor pentru instabilitate financiara, prin fluctuatia cursului de schimb.

In sfarsit, o a treia limita se observa atunci cand intarirea politicii monetare se face atat prin majorarea dobanzii, cat si prin aplicarea unor restrictii pentru creditul in valuta. Intr-o asemenea situatie, bancile comerciale pot externaliza o parte din portofoliul de credit si, in consecinta, cresterea cererii agregate este finantata prin majorarea datoriei externe pe termen scurt.

Avem iarasi un control ineficient al cererii agregate, dar si premise pentru vulnerabilitati financiare, ca urmare a majorarii datoriei externe pe termen scurt.

In conditiile liberalizarii contului de capital si a pietei unice, este evident ca nu avem prea multe optiuni numai cu politica monetara. Solutia este mixul (ansamblul) de politici. Daca ar exista solutii simple, politica monetara ar fi mult mai eficienta, nu numai in Romania, ci si in alte tari.

Acesta este motivul pentru care insistam ca mixul de politici economice (politica monetara, politica fiscal-bugetara, politica de venituri si politica de restructurare) sa fie adecvat situatiei actuale din Romania, caracterizata prin cresterea cererii (consum + investitii) peste posibilitatile productiei interne de bunuri si servicii. Politica monetara nu numai ca are limite, dar poate avea si efecte secundare, care ar putea fi nocive.

- Recent, presedintele Volksbank, Gerald Schreiner, a facut o declaratie in care sustinea ca i se pare nefiresc si contraproductiv, in cazul Romaniei, ca nivelul rezervelor minime sa fie acelasi pentru creditele de consum si cele de investitii. Si sugera o tratare diferentiata a acestor categorii de imprumuturi. Care este opinia dvs.?

Mugur Isarescu: Este o abordare interesanta, din alta perspectiva, mai profesionista, mai aplecata spre realitatile tarii si ale sistemului bancar. Dar diferentierea rezervelor minime obligatorii ridica doua probleme. In primul rand, un astfel de sistem nu este usor de administrat.

Delimitarea creditului pentru investitii de cel de consum este dificil de realizat. De exemplu, creditul pentru un autoturism cumparat de conducerea executiva a unei companii este unul de consum sau de investitii? In al doilea rand, trebuie sa vedem daca o asemenea diferentiere este permisa in cadrul reglementarilor Sistemului Bancilor Centrale Europene. Altminteri, salutam ideea si trebuie sa recunosc ca a fost explorata si de expertii BNR. Si inca ceva: nu vi se pare interesant ca dezbaterea publica pe aceasta tema n-a venit de la noi? Eu vad in aceasta propunere si o intelegere, in sfarsit, a faptului ca, prin rezervele minime obligatorii, noi niciodata nu am discutat despre omorarea creditului. Noi am vorbit despre viteza creditului si corelarea acesteia cu starea economiei, pentru ca o viteza prea mare se poate intoarce chiar impotriva bancilor.

- De la sofisticat la simplu. Radu Gratian Ghetea, presedintele ARB, a declarat recent ca va propune BNR o norma prin care sa fie interzise creditele in alta moneda decat cea in care se ia salariul. Cum comentati o asemenea initiativa?

Mugur Isarescu: Am vazut doar declaratia publica. Bancherii trebuie sa o discute in cadrul ARB. Cand o vor inainta conducerii BNR, o vom analiza. Dar, pana atunci, eu vad aceasta declaratie ca pe un semnal pe care un bancher cu multa experienta il trage in legatura cu pericolul, acum evident, al creditului in valuta pentru imprumutatorii neacoperiti pentru riscul valutar.

Semnalul de alarma vine de la un bancher care a avut ocazia sa fie in SUA, intr‑un traseu profesional, exact cand s-a declansat criza creditelor subprime (cu potential de risc ridicat) si a putut sa perceapa amploarea riscului la nivelul bancilor americane.

Salut interventia domnului Ghetea si a altor bancheri care au dezbatut aceasta tema, pentru ca, in acest fel, cred ca se schimba atmosfera generala in care se discuta pe marginea expansiunii creditului in Romania: de la dominatia promovarii de noi produse pentru cresterea cotelor de piata spre prudentialitate.

In masura in care activitatea bancara este dominata numai de cresterea cotelor de piata, banca centrala trebuie sa isi ciuleasca urechile, pentru ca principalul determinant al activitatii de creditare nu mai este prudenta.

Cu ce se contracareaza o “exuberanta irationala”, in ceea ce priveste expansiunea creditului, ca sa folosesc cuvintele lui Greenspan? Un astfel de optimism exagerat poate fi oprit fie printr-o schimbare de atmosfera la nivelul dezbaterilor, fie de o inversare de trend, care insa poate fi mult prea dureroasa.

- O serie de bancheri au aratat spre BNR ca a ratat, timp de doi ani, tinta de inflatie, existand riscul ca aceasta sa fie si in 2008 depasita. Considerati ca BNR este exonerata de raspundere din acest punct de vedere? La lansarea regimului de tintire a inflatie, ati definit clauzele de exonerare, de ce nu ati apelat la acestea?

Mugur Isarescu: Exista doua maniere de a pune in practica aceste clauze de exonerare. Prima ar fi cazul Bancii Angliei: guvernatorul ii transmite o scrisoare deschisa (publica) ministrului de Finante, in care arata care au fost cauzele derapajului. Cea de-a doua este “Raportul asupra inflatiei”, prezentat public, cale pe care o utilizam si noi.

Banca Nationala nu a utilizat expres cuvantul exonerare. Si aceasta din trei motive. In primul rand, nu vrem sa transmitem ideea ca ne degajam de evolutia nefavorabila a inflatiei si nu am dorit sa transmitem acest semnal.

Al doilea motiv este legat de dorinta de a evita transmiterea unui semnal de genul “capitulam”. Al treilea motiv: Banca Nationala a subliniat ca avem sansa sa readucem inflatia in intervalul stabilit. Aici as mai adauga ceva.

Faptul ca din exercitiul de prognoza (trimestrial) reiese ca, la sfarsitul anului, nu ne vom incadra in intervalul de variatie asociat tintei nu inseamna ca ne-am resemnat si ca am acceptat ca vom rata tinta. Dimpotriva, BNR face eforturi pentru incadrarea in tinta, solicitand si sprijinul celorlalte politici.

Va invit sa analizati pe ultimii doi ani prognozele trimestriale, ajustarea lor pe baza noilor date si rezultatele efectiv obtinute, pentru a intelege mai bine aceasta strategie a tintei de inflatie.

- Spuneati intr-un interviu: “Ar trebui sa se schimbe discursul social. Ar trebui ca media, analistii economici sa constientizeze ca, intr-adevar, nu se mai poate merge cu vechiul mix. Ar trebui, apoi, temperate aspiratiile sociale”. Cum ar trebui sa arate ele, in opinia dumneavoastra?

Cand am facut acea afirmatie, ma refeream la aspiratiile sociale care cresc dincolo de posibilitatile economiei de a le acoperi. As dori sa fac unele clarificari, ca acest mesaj sa nu fie gresit inteles.

Aspiratiile sociale au dinamica lor si va asigur ca aici, la Banca Nationala, ele sunt pe deplin intelese. Dar si meseria noastra de economisti, si prerogativele legale in care functioneaza BNR ne obliga sa atragem insa atentia, de fiecare data, asupra fundamentarii economice si financiare a acestor aspiratii.

In mod normal, intrarea in UE deschide un mare Orizont de aspiratii. Una dintre acestea este ca vom trai ca in UE. Se uita insa doua lucruri. Nici in UE nu se traieste la fel peste tot. Sunt zone unde se traieste mai bine, in altele mai putin bine, iar aceste diferentieri sunt determinate de nivelul productivitatii muncii si de eficienta. Apoi, numai intrarea in UE nu iti da statutul sa traiesti imediat mai bine, ci oportunitatea ca, marind productivitatea si reducand cheltuielile, sa traiesti mai bine. In plus, trebuie sa avem in vedere ca nivelul de trai al tuturor categoriilor sociale depinde si de politica sociala dintr-o tara sau alta.

Daca discursul public aluneca numai spre sublinierea nevoilor sociale si acest lucru se face prin neglijarea fundamentelor economice care sa acopere cresterea reala a nivelului de trai, banca centrala trebuie sa traga un semnal de alarma, deoarece un asemenea derapaj nu face altceva decat sa alimenteze presiunile inflationiste. Intr-un an electoral, factorului politic nu-i este usor sa sustina ca salariile sa urmeze cresterea productivitatii, chiar daca aceasta din urma avanseaza cu cifre apreciabile.

Banca centrala este institutia care, prin lege, e obligata sa asigure stabilitatea preturilor si sa atraga permanent atentia asupra decalajului intre aspiratii si fundamentele economice. Cand eram mai tanar, am gasit cea mai semnificativa definitie a inflatiei: un dezechilibru intre aspiratii si posibilitati, la nivelul unei societati.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 1114

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)