LEGI | Legislatie

Legea 151 din 2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice

Trimite stirea unui prieten
Nume *
E-mail *
E-mail prieten *
Mesaj
Cod validare * Turing Number
Tastati codul din imagine (doar cifre)
195.154.184.126

Autor: Bancherul.ro
2017-06-11 09:56

LEGE Nr. 151 din 18 iunie 2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 26 iunie 2015

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Scopul legii

ART. 1
Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii, în condiţiile prezentei legi.

Principii

ART. 2
Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

1. acordarea unei şanse debitorilor de bună-credinţă de redresare a situaţiei financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor;

2. facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor şi a încheierii unui acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor;

3. sprijinirea ieşirii din starea de insolvenţă a debitorului, inclusiv prin descărcarea de datorii, în condiţiile legii, într-un mod sistematic şi raţional, astfel încât debitorul să fie
motivat să facă eforturi pentru a desfăşura activităţi generatoare de venituri, să fie facilitată reinserţia acestuia în mediul social şi contribuţia sa la viaţa economică a comunităţii, conform cu nivelul de pregătire profesională şi experienţa acumulată;

4. maximizarea, printr-o procedură colectivă, a gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare a activelor, atunci când este cazul;

5. asigurarea, în cadrul procedurii colective, a unui tratament echitabil al creditorilor şi a unui tratament egal pentru creditorii de acelaşi rang;

6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;

7. asigurarea unor proceduri de insolvenţă eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un termen rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu minimum de costuri pentru creditori, debitori, instituţii şi autorităţi publice,
precum şi pentru orice alte entităţi implicate;

8. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi cu protejarea datelor cu caracter personal.

Definiţii

ART. 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi" este o secţiune a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată, în sistem electronic, de Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului, care are drept scop publicarea, cu respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, a deciziilor comisiei de insolvenţă şi a hotărârilor
instanţei de judecată, precum şi a altor acte a căror publicare o prevede prezenta lege;

2. bunuri neurmăribile sunt bunurile din averea debitorului care nu pot fi supuse valorificării în procedurile prevăzute de prezenta lege, întrucât sunt necesare asigurării unui nivel de trai rezonabil; în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, valoarea bunurilor neurmăribile poate fi stabilită sub plafonul prevăzut la lit. a) - c), fără ca prin aceasta să se stabilească un standard de protecţie a debitorului inferior celui prevăzut de art. 727 din Codul de procedură civilă.

Sunt incluse în categoria bunurilor neurmăribile:

a) bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, necesare debitorului şi familiei sale pentru un trai rezonabil, dar fără ca valoarea fiecăruia să depăşească 5.000 de lei;

b) obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel, dar fără ca valoarea fiecăruia să depăşească 2.000 de lei;

c) un vehicul, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului şi familiei sale inclusiv pentru deplasarea de la/către locul de muncă şi care valorează cel mult 5.000 de euro, iar costul dobândirii sale nu face obiectul unei creanţe împotriva averii debitorului;

d) obiectele necesare, în mod rezonabil, debitorului ce suferă de un handicap sau persoanelor din întreţinerea sa aflate în această situaţie şi obiectele destinate îngrijirii
bolnavilor;

e) alimentele necesare debitorului şi persoanelor aflate în întreţinerea sa pe durata desfăşurării procedurii;

f) bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului, în condiţiile art.728 alin. (1) din Codul de procedură civilă;

g) inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept real de garanţie sau un privilegiu pentru garantarea creanţei;

h) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;

3. cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil sunt cheltuielile aprobate în procedura insolvenţei pentru a asigura un standard rezonabil de trai pentru debitor şi pentru persoanele cărora acesta le prestează întreţinere în mod curent, astfel încât să le
fie asigurată respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi demnitatea umană.

Criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil vor fi stabilite, anual, de comisia de insolvenţă la nivel central;

4. creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt creanţele însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă;

5. creditor este orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept de creanţă împotriva averii debitorului;

6. creditor chirografar este creditorul care nu are calitatea de titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă. Este creditor chirografar şi creditorul care
beneficiază de o cauză de preferinţă, a cărui creanţă nu este acoperită în totalitate de valoarea bunului afectat cauzei de preferinţă, pentru partea de creanţă neacoperită.
Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă;

7. creditor înrudit cu debitorul este creditorul care are calitatea de:

a) soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv, persoană fizică care locuieşte împreună cu debitorul, inclusiv concubinul ori logodnicul, sau/şi persoana căreia debitorul îi prestează întreţinere în mod curent;

b) persoană juridică la care debitorul deţine controlul;

8. control este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei persoane juridice sau deciziile la nivelul organelor acesteia; debitorul va fi considerat ca deţinând controlul atunci când:

a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei persoane juridice şi niciun alt asociat ori acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a persoanei juridice respective;

c) în calitate de asociat al persoanei juridice dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;

d) în calitate de administrator poate lua singur decizii cu privire la patrimoniul persoanei juridice;

9. comisia de insolvenţă la nivel central este organul administrativ constituit potrivit dispoziţiilor prezentei legi, care monitorizează şi coordonează activitatea comisiilor de
insolvenţă la nivel teritorial în derularea procedurilor de insolvenţă, şi exercită toate celelalte atribuţii prevăzute de prezenta lege în competenţa sa;

10. comisia de insolvenţă la nivel teritorial denumită, în continuare, comisia de insolvenţă, este structura descentralizată în teritoriu a comisiei de insolvenţă la nivel central, care se organizează şi funcţionează la nivelul fiecărui judeţ, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) şi
(4) - (6) şi care îndeplineşte atribuţii decizionale, de control şi supraveghere în procedura insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, atribuţii de supraveghere în procedura simplificată de insolvenţă şi atribuţii de control şi supraveghere în perioada de
supraveghere postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;

11. eliberarea de datorii reziduale este ştergerea, la închiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, a creanţelor înscrise în tabelul de creanţe ce depăşesc cota de acoperire convenită prin planul de rambursare; ştergerea creanţelor rămase acoperite
la încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvenţă; ştergerea creanţelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere postînchidere procedură judiciară de
insolvenţă prin lichidare de active; prin eliberarea de datorii nu se sting şi obligaţiile codebitorilor sau ale terţilor garanţi;

12. insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea
devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Prezumţia este relativă;

13. locuinţa familiei este imobilul în care debitorul locuieşte efectiv singur sau împreună cu familia şi/sau cu alte persoane cărora debitorul le prestează întreţinere în mod curent;

14. obligaţii excluse sunt obligaţiile debitorului care nu pot fi supuse unor măsuri de eşalonare, reducere ori ştergere în cadrul procedurilor prevăzute de prezenta lege. Sunt
incluse în această categorie:

a) obligaţiile legale sau convenţionale de întreţinere, ultimele neputând depăşi un prag de 5 salarii medii pe an;

b) obligaţiile rezultate din atragerea răspunderii penale şi contravenţionale;

15. plan de rambursare a datoriilor este planul elaborat de debitor împreună cu administratorul procedurii, care cuprinde modul de acoperire a creanţelor împotriva averii
debitorului, cuantumul plăţilor şi termenele de plată, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului de creanţe, precum şi orice alte măsuri pentru redresarea
financiară a debitorului;

16. procedură colectivă este procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile şi condiţiile prevăzute de prezenta lege;

17. procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credinţă în vederea redresării situaţiei financiare a acestuia, pentru gestionarea adecvată a veniturilor şi cheltuielilor în vederea acoperirii într-o măsură cât mai mare a
pasivului, printr-un plan de rambursare a datoriilor, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condiţiile prezentei legi;

18. procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credinţă în vederea valorificării bunurilor şi/sau a veniturilor urmăribile ale acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale, în condiţiile prezentei legi;

19. procedură simplificată de insolvenţă este procedura de insolvenţă aplicabilă categoriilor de debitori prevăzute la art. 65;

20. supravegherea pe durata planului de rambursare a datoriilor este monitorizarea, de către administratorul procedurii, sub controlul comisiei de insolvenţă, a evoluţiei veniturilor, bunurilor şi cheltuielilor debitorului şi a îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor ce îi revin
potrivit prezentei legi;

21. supravegherea postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active este monitorizarea debitorului, de către lichidator, sub controlul comisiei de insolvenţă, în
perioada cuprinsă între închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de eliberare de datorii a
acestuia;

22. tabelul preliminar de creanţe este documentul elaborat de administratorul procedurii, în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau, după caz, de lichidator, în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active care cuprinde toate creanţele scadente ori nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, recunoscute de debitor şi/sau acceptate de către administratorul procedurii ori, după caz, de lichidator în urma verificării acestora;

23. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului existente la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi
împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor;

24. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; aceasta este de 15 salarii minime pe economie;

25. veniturile neurmăribile reprezintă cotitatea din totalul veniturilor debitorului necesare acoperirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil; intră în această categorie:
a) sumele necesare asigurării nevoilor locative, hrană, transport, sănătate şi a altor nevoi
curente ale debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent;
b) sumele necesare debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod
curent pentru susţinerea cursurilor de învăţământ obligatoriu, precum şi sumele necesare
începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare;
c) sumele necesare plăţii primelor de asigurare obligatorie;
26. creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe
certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă şi care are dreptul de a
i se achita cu prioritate creanţa, conform dispoziţiilor prezentei legi.
Domeniul de aplicare
ART. 4
(1) Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică debitorului persoană fizică ale cărei
obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din
Codul civil, şi care:
a) are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii
cererii în România;
b) este în stare de insolvenţă, în sensul art. 3 pct. 12, şi nu există o probabilitate
rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute
obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru
sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se
apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate
sau prognozate a fi realizate faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiză ale
debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta;
c) cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag.
(2) Debitorul are reşedinţa obişnuită în România, în sensul prevederilor alin. (1) lit. a),
dacă locuieşte în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale
de înregistrare, dacă are bunuri şi/sau realizează venituri în România.
(3) Nu poate beneficia de o procedură a insolvenţei pe bază de plan de rambursare a
datoriilor, de o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau de o
procedură simplificată de insolvenţă debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de
proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior
formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
(4) Procedurile prevăzute de prezenta lege nu sunt aplicabile debitorului:
a) în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă
pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin
lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă cu mai puţin de 5 ani anterior
formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;
b) care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a
unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii;
c) care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
d) care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus
diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod
nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
e) care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să
ştie că este în stare de insolvenţă;
f) care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din
culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:
1. contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu
excepţia obligaţiilor excluse;
2. asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin
raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la
ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-
şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat
astfel;
3. efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au
contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;
4. transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din
patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi
trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;
5. încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni
anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;
g) care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit
prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă.
(5) Prezumţiile prevăzute la alin. (4) lit. f) sunt relative.
Formele procedurii de insolvenţă
ART. 5
Procedurile de insolvenţă reglementate de prezenta lege sunt:
a) procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
b) procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;
c) procedura simplificată de insolvenţă.
Iniţierea procedurii de insolvenţă
ART. 6
(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă, în sensul art. 3 pct. 12, poate depune la comisia
de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de
rambursare a datoriilor.
(2) În cazul în care debitorul consideră că situaţia sa financiară este iremediabil
compromisă şi un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat şi pus în executare,
acesta poate solicita direct instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii
judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
(3) Debitorul care îndeplineşte condiţiile de la art. 65 depune la comisia de insolvenţă o
cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolvenţă, potrivit art. 66.
CAPITOLUL II
Organele care aplică procedura de insolvenţă
Enumerare
ART. 7
(1) Organele care aplică procedura de insolvenţă sunt: comisia de insolvenţă şi
administratorul procedurii, instanţele judecătoreşti şi lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi
operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a
drepturilor şi obligaţiilor debitorului şi ale creditorilor.
Comisia de insolvenţă
ART. 8
(1) Comisia de insolvenţă este organul administrativ la nivel teritorial care:
a) îndeplineşte atribuţii decizionale, de control şi supraveghere, prevăzute de prezenta
lege, în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare, fiind sprijinită în
îndeplinirea acestora de administratorul procedurii;
b) îndeplineşte atribuţiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege, în derularea
procedurii de insolvenţă simplificată;
c) îndeplineşte atribuţiile de îndrumare, control şi supraveghere, în perioada postînchidere
procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, fiind sprijinită în îndeplinirea
acestora de lichidator.
(2) Comisia de insolvenţă în a cărei circumscripţie şi-a avut debitorul domiciliul, reşedinţa
sau reşedinţa obişnuită cel puţin 6 luni înaintea depunerii cererii de deschidere a unei
proceduri de insolvenţă este competentă să exercite atribuţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Comisia de insolvenţă învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei
potrivit alin. (2) rămâne competentă să deruleze procedura, indiferent de schimbările
ulterioare de domiciliu, reşedinţă sau reşedinţă obişnuită a debitorului.
Administratorul procedurii
ART. 9
(1) Administratorul procedurii administrează procedura de insolvenţă pe bază de plan de
rambursare a datoriilor, sub controlul comisiei de insolvenţă.
(2) Administratorul procedurii este desemnat de comisia de insolvenţă dintre practicienii în
insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista
administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
Instanţele judecătoreşti
ART. 10
(1) Cererile/Acţiunile din procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active,
contestaţiile împotriva deciziilor comisiei de insolvenţă prevăzute de prezenta lege şi
cererile de eliberare de datorii sunt de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie şia
avut domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită debitorul cel puţin 6 luni anterior datei
sesizării instanţei.
(2) Instanţa legal învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit alin.
(1) rămâne competentă să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de
domiciliu al debitorului.
(3) Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile prezentei legi se judecă
potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă. În
cazul acestor cereri nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă
privind regularizarea cererii. Termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15
zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul fixează,
prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul
termen de judecată.
(4) Hotărârile pronunţate de judecătorii sunt supuse apelului la tribunal. Hotărârile
tribunalului sunt definitive.
(5) Repartizarea unei prime cereri, acţiuni sau contestaţii prevăzute de prezenta lege se
realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, completurilor specializate pentru
insolvenţa persoanelor fizice.
(6) Repartizarea unei noi cereri, acţiuni sau contestaţii privind procedura insolvenţei
referitoare la acelaşi debitor se repartizează judecătorului învestit conform alin. (5),
întocmindu-se dosare asociate.
(7) Pentru toate cererile de apel formulate împotriva aceleiaşi hotărâri se constituie un
singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va soluţiona
toate apelurile următoare împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive
pronunţate în procedura insolvenţei referitoare la acelaşi debitor.
(8) Apelurile sunt judecate de completuri specializate de la tribunalele specializate sau din
secţia specială de insolvenţă a tribunalului, dacă a fost creată ori de secţia civilă care
soluţionează şi cauzele de insolvenţă prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Lichidatorul
ART. 11
(1) Lichidatorul administrează procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active,
sub controlul instanţei judecătoreşti, şi îndeplineşte atribuţiile de supraveghere prevăzute
de prezenta lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de
active, sub controlul comisiei de insolvenţă.
(2) Lichidatorul este desemnat de instanţă dintre practicienii în insolvenţă, executorii
judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi
lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
Cerinţe pentru dobândirea calităţii de administrator al procedurii sau de lichidator
ART. 12
(1) Poate fi administrator al procedurii sau lichidator persoana care:
a) a dobândit şi se află în exercitarea, în condiţiile legii, a uneia dintre următoarele profesii:
practician în insolvenţă, executor judecătoresc, avocat, notar;
b) are o vechime de cel puţin 3 ani în profesia de practician în insolvenţă sau de executor
judecătoresc ori cumulat în aceste profesii şi este definitivat cel puţin în una dintre
acestea;
c) are o vechime de cel puţin 5 ani în profesia de avocat sau notar ori cumulat în aceste
profesii sau în cele prevăzute la lit. b) şi este definitivat cel puţin în una dintre acestea;
d) a absolvit cursuri de pregătire profesională în domeniul procedurii insolvenţei persoanei
fizice şi în alte domenii cu relevanţă pentru administrarea procedurilor de insolvenţă;
e) a fost admis la examenul pentru includerea în Lista administratorilor procedurii şi
lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice;
f) se bucură de o bună reputaţie, constatată potrivit statutului profesiei din care face parte;
g) nu a fost sancţionată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare în anul anterior
depunerii cererii de includere în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru
procedura insolvenţei persoanelor fizice;
h) face dovada că deţine un sediu profesional corespunzător acestei activităţi.
(2) Calitatea de practician în insolvenţă, executor judecătoresc, avocat, notar este
compatibilă cu exercitarea calităţii de administrator al procedurii sau de lichidator pentru
procedura insolvenţei persoanelor fizice.
(3) Fiecare corp profesional organizează cursuri de pregătire profesională în domeniul
procedurii insolvenţei persoanei fizice şi în alte domenii cu relevanţă pentru administrarea
procedurilor de insolvenţă. De asemenea, fiecare corp profesional organizează examenul
pentru includerea în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura
insolvenţei persoanelor fizice. Conducerile celor patru corpuri profesionale adoptă o
curriculă comună şi o metodologie unitară pentru desfăşurarea cursurilor şi a examenului,
cu avizul comisiei de insolvenţă la nivel central.
(4) Sunt incluşi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura
insolvenţei persoanelor fizice, fără susţinerea examenului prevăzut la alin. (1) lit. e) şi alin.
(3), practicienii în insolvenţă şi executorii judecătoreşti cu o vechime de peste 5 ani.
(5) Fiecare corp profesional comunică anual comisiei de insolvenţă la nivel central lista
membrilor care sunt admişi pentru includere în Lista administratorilor procedurii şi
lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
(6) Biroul administratorului procedurii/lichidatorului funcţionează în toate zilele lucrătoare,
conform programului ce va fi afişat la loc vizibil, şi este dotat cu registratură şi arhivă
proprie.
(7) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (6) se face de către organele de
control ale profesiei din care face parte administratorul procedurii/lichidatorul.
(8) Controlul profesional al administratorului procedurii/lichidatorului se exercită în
condiţiile legii speciale a profesiei, precum şi de Ministerul Justiţiei prin inspectorii generali
de specialitate.
CAPITOLUL III
Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor
Cererea debitorului
ART. 13
(1) Debitorul depune cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de
rambursare a datoriilor la comisia de insolvenţă competentă potrivit art. 8 alin. (2).
(2) Cererea poate fi formulată şi de către ambii soţi, iar procedura va fi comună acestora,
fiind elaborat un singur plan de rambursare sau, după caz, două planuri de rambursare
corelate. Independent de regimul matrimonial aplicabil, dacă soţii au şi bunuri sau obligaţii
comune ori sunt codebitori ai aceleiaşi obligaţii, cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei este depusă de soţul debitor doar cu consimţământul celuilalt soţ.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi logodnicului sau persoanei cu care debitorul
convieţuieşte, dacă au bunuri dobândite în coproprietate ori sunt codebitori ai aceleiaşi
obligaţii.
(4) Cu cel puţin 30 de zile înainte de data depunerii cererii prevăzute la alin. (1), debitorul
notifică intenţia sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut, prin orice mijloc
de comunicare ce asigură confirmarea primirii.
(5) Cererea debitorului este un formular tipizat care cuprinde date şi informaţii referitoare
la:
a) motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvenţă;
b) numele/denumirea creditorilor, domiciliul/sediul social al acestora, valoarea şi tipul
creanţei: certe sau sub condiţie, scadente ori nescadente, arătându-se suma şi, dacă este
cazul, dreptul sau cauza de preferinţă;
c) acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de
executare silită începute, măsuri asigurătorii aplicate;
d) demersuri de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii întreprinse de debitor
anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;
e) statutul civil;
f) statutul profesional;
g) cuantumul veniturilor din muncă şi al celor asimilate acestora, al sumelor de bani
cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie
de prestaţii sociale, precum şi a oricăror altor venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul
unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior
depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani;
h) bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în
devălmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decât dreptul de proprietate pe care
debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane;
i) conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către
debitor, precum şi conturile prin care debitorul îşi rulează disponibilităţile financiare sau de
investiţii, precum şi disponibilul din aceste conturi;
j) creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul
de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane;
k) actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie
încheiate în ultimii 3 ani anterior formulării cererii;
l) numele persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere în mod curent şi titlul cu
care aceasta este prestată şi, dacă este cazul, numele persoanelor care contribuie,
împreună cu debitorul, la prestarea acestei întreţineri;
m) litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să
afecteze în orice fel patrimoniul acestuia;
n) menţiunea că nu a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 88, a
infracţiunii de evaziune fiscală, a infracţiunilor de fals sau a unei infracţiuni intenţionate
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii ori că a intervenit reabilitarea pentru astfel
de condamnări, împreună cu înscrisurile doveditoare;
o) menţiunea că nu a beneficiat de o eliberare de datorii reziduale, potrivit prezentei legi,
în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii, respectiv că nu a făcut obiectul unei proceduri de
insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor ori de lichidare de active, care a fost
închisă din motive imputabile acestuia, în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii;
p) dacă este cazul, denumirea societăţilor la care debitorul a avut calitatea de asociat unic,
administrator sau asociat/acţionar în ultimii 2 ani anterior introducerii cererii, numărul sau
procentul acţiunilor/părţilor sociale/părţilor de interes deţinute;
q) dacă este cazul, calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi
individuale sau membru al unei întreprinderi familiale deţinută în ultimii 2 ani anterior
introducerii cererii.
(6) La cererea prevăzută la alin. (5), debitorul anexează următoarele înscrisuri:
a) dovada faptului că este angajat sau că desfăşoară o activitate producătoare de venituri
ori, după caz, documente care să ateste lipsa/reducerea capacităţii sale de muncă, iar,
dacă este şomer, dovada faptului că nu a fost concediat din motive imputabile şi că a făcut
toate demersurile specifice unei persoane diligente pentru obţinerea unui loc de muncă;
b) documente care să ateste veniturile din muncă şi cele asimilate acestora, sumele de
bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă
categorie de prestaţii sociale, precum şi orice alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în
temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de 3 ani
anterior depunerii cererii, precum şi o menţiune privind schimbările previzionate ale
veniturilor în următorii 3 ani;
c) copii ale declaraţiilor fiscale pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii;
d) un extras de cazier judiciar şi cazier fiscal la zi;
e) un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile înainte de data
depunerii cererii;
f) o propunere de plan de rambursare a datoriilor, care conţine cel puţin sumele pe care
debitorul consideră că le va putea plăti periodic creditorilor săi.
(7) Formularul tipizat de cerere se aprobă prin decizie a preşedintelui comisiei de
insolvenţă la nivel central, comisia de insolvenţă analizând, anual, şi necesitatea revizuirii
acestuia. Formularul se pune la dispoziţia publicului, cu titlu gratuit, la sediile comisiilor de
insolvenţă, precum şi on-line, pe pagina de internet a comisiei de insolvenţă la nivel
central.
Examinarea cererii
ART. 14
(1) În termen de 30 de zile de la primirea cererii, comisia de insolvenţă îşi verifică, din
oficiu, competenţa teritorială, analizează cererea şi actele depuse în susţinerea acesteia
şi, după ascultarea debitorului şi informarea acestuia cu privire la efectele procedurii,
emite, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 3 pct. 12, iar debitorul
nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) şi (4):
a) o decizie de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe
bază de plan de rambursare a datoriilor, prin care desemnează şi un administrator al
procedurii şi în care indică şi dacă sunt necesare măsuri provizorii; sau
b) o decizie prin care constată că situaţia financiară a debitorului este iremediabil
compromisă şi prin care, numai după obţinerea acordului debitorului, sesizează instanţa
pentru deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în cazul în
care debitorul are bunuri şi/sau venituri urmăribile.
(2) În cazul în care se constată că debitorul îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea
procedurii simplificate de insolvenţă, comisia de insolvenţă, cu acordul debitorului, va
proceda potrivit dispoziţiilor art. 65.
(3) Pentru analizarea cererii, comisia de insolvenţă poate solicita debitorului să îşi
completeze cererea şi sau/actele şi informaţiile depuse în susţinerea acesteia. De
asemenea, comisia de insolvenţă solicită informaţii relevante despre patrimoniul
debitorului oricărei instituţii publice sau autorităţi publice competente, precum şi oricărei
persoane fizice ori juridice cu care debitorul a declarat că este sau că s-a aflat în raporturi
de muncă în ultimii 2 ani ori în raporturi care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul
debitorului.
(4) Informaţiile solicitate de comisia de insolvenţă în temeiul alin. (3) sunt furnizate de
îndată, cu titlu gratuit şi cu respectarea prevederilor legale pentru protecţia datelor cu
caracter personal.
(5) În scopul efectuării verificării prevăzute la alin. (1), comisia de insolvenţă poate solicita
debitorului informaţii suplimentare şi să actualizeze, dacă este cazul, formularul de cerere
prevăzut la art. 13 alin. (5).
(6) Dacă, din analiza efectuată în termenul prevăzut la alin. (1), rezultă că nu sunt întrunite
condiţiile art. 4 alin. (1) şi art. 3 pct. 12 sau că debitorul se află în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 4 alin. (3) ori (4), comisia de insolvenţă emite o decizie de respingere a
cererii de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare. Comisia de insolvenţă
respinge cererea şi în cazul în care debitorul are bunuri valorificabile, din al căror preţ se
poate acoperi totalitatea creanţelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este
mai mic decât valoarea-prag.
Desemnarea administratorului procedurii
ART. 15
(1) Administratorul procedurii este desemnat aleatoriu de comisia de insolvenţă, prin
decizia de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază
de plan de rambursare a datoriilor, dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti,
avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru
procedura insolvenţei persoanelor fizice, care îşi au sediul profesional în judeţul în care îşi
are domiciliul, reşedinţa principală sau reşedinţa obişnuită debitorul. Prin aceeaşi decizie
se stabileşte şi onorariul administratorului procedurii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care se află în curs o executare
silită privitor la unul sau mai multe bunuri ale debitorului ori cu privire la veniturile acestuia,
comisia de insolvenţă desemnează ca administrator al procedurii pe executorul
judecătoresc care efectuează executarea silită în curs, dacă acesta este înscris şi pe Lista
administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
(3) În situaţia unui concurs de executări va fi desemnat executorul judecătoresc care a
început cel dintâi executarea.
(4) În cazul în care administratorul procedurii desemnat refuză, din motive temeinice,
numirea, acesta are obligaţia de a notifica refuzul său comisiei de insolvenţă, în termen de
3 zile de la comunicarea numirii. Comisia de insolvenţă va desemna un alt administrator al
procedurii, potrivit alin. (1).
(5) Necomunicarea în termenul prevăzut de alin. (4) a refuzului de numire a sa ca
administrator al procedurii se sancţionează cu amendă de 200 lei, care se face venit la
bugetul de stat. Sancţiunea se aplică de către comisia de insolvenţă, cu posibilitatea
reexaminării, de către aceasta, în termen de 48 de ore de la comunicare. Decizia
pronunţată în reexaminare se contestă la instanţa competentă potrivit prezentei legi, în
termen de 7 zile de la comunicare.
Comunicarea deciziei
ART. 16
(1) În cazul admiterii în principiu a cererii, decizia se comunică debitorului, creditorilor
cunoscuţi, cărora li se anexează şi formularul de cerere prevăzut la art. 13 alin. (5),
actualizat de debitor, dacă este cazul, ca urmare a verificării comisiei de insolvenţă,
precum şi administratorului procedurii desemnat, căruia i se pune în vedere să se prezinte
la comisie în termen de 3 zile de la comunicare, pentru preluarea dosarului.
(2) De asemenea, decizia prevăzută la alin. (1) se publică, de îndată, în Buletinul
procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg
din exploatarea unei întreprinderi".
(3) În cazul respingerii cererii, decizia se comunică debitorului.
Contestarea deciziei comisiei de insolvenţă
ART. 17
(1) În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de admitere în principiu sau, după
caz, de respingere, creditorii ori, după caz, debitorul o pot/poate ataca, cu contestaţie, la
instanţa competentă, potrivit art. 10 alin. (1), inclusiv pe motive de nerespectare a
competenţei teritoriale.
(2) Contestaţia suspendă executarea deciziei comisiei de insolvenţă.
(3) Sentinţa nu este executorie şi poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la
comunicare.
(4) Apelul se judecă de tribunal, de urgenţă şi cu precădere.
Efectele respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă
ART. 18
(1) În cazul în care cererea este respinsă pe motivul neîntrunirii cerinţei prevăzute de art. 4
alin. (1) lit. b), iar decizia a rămas definitivă, debitorul nu mai poate cere instanţei
deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
(2) O nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de
rambursare sau a procedurii de insolvenţă judiciară prin lichidare de active poate fi
formulată de către debitor, dacă există o modificare a stării de fapt, numai după trecerea
unei perioade de minimum 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei de respingere a
cererii potrivit alin. (1).
Admiterea contestaţiei
ART. 19
(1) Prin sentinţa de admitere a contestaţiei împotriva deciziei de respingere a cererii de
deschidere a procedurii de insolvenţă, instanţa pronunţă şi admiterea în principiu a acestei
cereri a debitorului şi transmite dosarul comisiei de insolvenţă.
(2) Comisia de insolvenţă, primind dosarul, numeşte, de îndată, prin decizie, un
administrator al procedurii, potrivit prevederilor art. 15, şi efectuează comunicarea şi
publicarea hotărârii de admitere în principiu a cererii debitorului şi a deciziei de numire a
administratorului procedurii, potrivit prevederilor art. 16.
Măsuri provizorii
ART. 20
(1) La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei, potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) sau art. 19, se suspendă provizoriu, de drept,
executările silite începute potrivit averii debitorului. Decizia se comunică de îndată
executorului judecătoresc. Dispoziţiile art. 34 se aplică în mod corespunzător.
(2) Suspendarea executării silite, ca măsură provizorie, prevăzută la alin. (1), durează
până cel mai târziu la data aprobării planului sau, după caz, până la rămânerea definitivă a
sentinţei prin care se soluţionează cererea de confirmare a planului sau până la expirarea
termenului de formulare a cererii de confirmare a planului. Perioada suspendării nu poate
depăşi 3 luni, cu excepţia situaţiei în care instanţa a încuviinţat prelungirea suspendării
provizorii, pentru durate de până la 3 luni, dacă în lipsa acestei măsuri situaţia financiară a
debitorului ar deveni iremediabil compromisă, existând un risc cert ca planul de
rambursare a datoriilor să nu se poată realiza.
Primele măsuri ale administratorului procedurii
ART. 21
Îndată după preluarea dosarului, administratorul procedurii notifică creditorii cu privire la
numirea sa, solicitându-le o informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei împotriva
averii debitorului, o evaluare a bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă creditorul
dispune de o astfel de evaluare, estimând şi măsurile de restructurare a creanţei pe care
le-ar putea accepta. Notificarea se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Obligaţiile creditorilor
ART. 22
În termen de 30 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă,
efectuată potrivit prevederilor art. 21, creditorii transmit administratorului procedurii o
informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei, o evaluare a bunului grevat de o cauză
de preferinţă, dacă creditorul dispune de o astfel de evaluare, estimând şi măsurile de
restructurare a creanţei pe care le-ar putea accepta.
Tabelul preliminar de creanţe
ART. 23
(1) În termen de 60 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de
insolvenţă, efectuată potrivit prevederilor art. 21, administratorul procedurii elaborează
tabelul preliminar de creanţe.
(2) Dacă există neconcordanţe între datele furnizate de debitor şi cele comunicate de
creditori, administratorul procedurii poate solicita documente şi informaţii suplimentare sau
poate chema părţile pentru lămuriri. Dacă apreciază necesar, administratorul procedurii
poate solicita informaţii relevante despre patrimoniul debitorului oricărei instituţii publice
sau autorităţi publice competente, precum şi oricărei persoane fizice ori juridice cu care
debitorul a declarat că este sau că s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 2 ani ori în
raporturi care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul debitorului, informaţiile fiind
furnizate cu titlu gratuit.
(3) În tabelul preliminar de creanţe sunt menţionate suma solicitată de către creditor, suma
acceptată de administratorul procedurii, informaţii privind cauza de preferinţă de care
beneficiază creanţa şi rangul de prioritate al cauzei de preferinţă.
(4) În cazul codebitorului sau terţului garant care a făcut plata, de bunăvoie sau ca urmare
a unei proceduri de executare silită, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1.596 din Codul civil,
urmând să fie înscrişi în tabelul de creanţe, în limita sumei plătite.
(5) Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul preliminar,
inclusiv cu dobânzile, până la valoarea de piaţă a bunului afectat cauzei de preferinţă,
stabilită prin evaluare. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza
de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv,
diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa
fusese înscrisă drept creanţă chirografară sau dacă i-ar fi fost redusă suma aferentă
dobânzilor acumulate, dar nu mai mult decât suma datorată.
(6) Administratorul procedurii notifică tabelul preliminar de creanţe creditorilor şi
debitorului.
Contestarea tabelului preliminar de creanţe
ART. 24
(1) În termen de 7 zile de la data comunicării tabelului de creanţe, acesta poate fi atacat cu
contestaţie de către creditori sau de către debitor.
(2) Dacă se depun mai multe contestaţii, acestea se înregistrează în acelaşi dosar şi se
soluţionează printr-o singură sentinţă, în 20 de zile de la înregistrarea ultimei contestaţii,
cu citarea creditorilor contestatori sau, după caz, ale căror creanţe au fost contestate şi a
debitorului.
(3) Sentinţa poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.
Tribunalul soluţionează apelul, de urgenţă şi cu precădere.
(4) În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, administratorul procedurii
elaborează tabelul definitiv de creanţe, pe care îl notifică creditorilor şi debitorului şi îl
depune la comisia de insolvenţă.
(5) În cazul necontestării tabelului preliminar de creanţe, în condiţiile alin. (1), acesta
devine tabel definitiv de creanţe, debitorul şi creditorii fiind notificaţi cu privire la aceasta,
administratorul procedurii depunându-l la comisia de insolvenţă.
Planul de rambursare a datoriilor
ART. 25
(1) În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor potrivit art. 24 alin. (4) şi (5),
debitorul, împreună cu administratorul procedurii, elaborează un plan de rambursare a
datoriilor.
(2) În planul de rambursare a datoriilor se includ:
a) motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvenţă;
b) tabelul definitiv de creanţe;
c) cotitatea salariului sau a altor venituri ale debitorului destinate acoperirii pasivului;
d) lista bunurilor, inclusiv a bunurilor grevate de cauze de preferinţă, a căror valorificare se
propune pentru acoperirea pasivului şi valoarea de piaţă a acestora; dacă este cazul,
propunerea de partaj a bunurilor pe care debitorul le deţine în devălmăşie sau
coproprietate;
e) lista creanţelor al căror titular este debitorul şi data scadenţei acestora;
f) cota de acoperire a creanţelor prin planul de rambursare, care trebuie să îndeplinească,
în mod cumulativ, următoarele condiţii:
1. să fie superioară cotei de acoperire ce ar putea fi obţinută de creditori în procedura
judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;
2. să fie superioară valorii bunurilor urmăribile ale debitorului, reprezentată ca procent din
totalul valoric al bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului;
g) lista bunurilor neurmăribile şi veniturilor neurmăribile, precum şi sursele din care se
acoperă cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil, listă supusă aprobării
prealabile a comisiei de insolvenţă;
h) măsuri privind locuinţa familiei;
i) măsuri pentru asigurarea plăţii creanţelor curente;
j) orice alte măsuri pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului, precum: denunţarea
unor contracte, obligaţii asumate de debitor pentru majorarea veniturilor destinate
acoperirii pasivului, cum ar fi reorientarea profesională sau reangajarea, constituirea de
garanţii suplimentare.
(3) Pentru evaluarea bunurilor din averea debitorului, comisia de insolvenţă, la cererea
administratorului procedurii, poate dispune, atunci când consideră necesar, efectuarea
unei expertize. Această expertiză este efectuată prin corpul propriu de experţi.
(4) În planul de rambursare nu pot fi reduse sau eşalonate obligaţiile prevăzute la art. 3
pct. 14.
(5) Durata de executare a planului este de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a
deciziei de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a
datoriilor. Debitorul şi creditorii săi pot prevedea în plan şi posibilitatea prelungirii executării
cu cel mult 12 luni, în condiţiile stabilite în plan.
(6) Planul, însoţit de o evaluare, elaborată de comisia de insolvenţă, cu privire la
fezabilitatea acestuia, se notifică creditorilor cunoscuţi.
Locuinţa familiei
ART. 26
(1) Administratorul procedurii analizează situaţia locativă a debitorului şi propune, prin
planul de rambursare, măsurile privind locuinţa familiei pe durata procedurii. În acest scop,
administratorul procedurii evaluează cel puţin următoarele aspecte:
a) costurile pe care le-ar suporta debitorul dacă ar rămâne în imobilul locuinţă a familiei,
cum ar fi cuantumul chiriei sau al ratei de plată pentru creditul ipotecar, cuantumul primelor
de asigurare a imobilului, cuantumul impozitului pe proprietate, cheltuielile de întreţinere a
imobilului ş.a.;
b) nevoile de locuit ale debitorului şi ale familiei sale şi în considerarea acestora, costurile
pe care le-ar implica o soluţie locativă alternativă;
c) veniturile debitorului şi capacitatea altor persoane care locuiesc împreună cu debitorul
de a contribui la cheltuielile legate de locuinţa familiei;
d) în cazul în care asupra imobilului cu destinaţie de locuinţă a familiei este constituită o
cauză de preferinţă, cuantumul creanţei ce beneficiază de această cauză de preferinţă.
(2) În cazul în care prin planul de rambursare se stabileşte că imobilul locuinţă a familiei
urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului:
a) debitorul va putea rămâne în imobil până la valorificare, dar nu mai mult de 6 luni de la
data prevăzută în plan pentru valorificare, dacă nu se convine un termen mai favorabil prin
plan;
b) dacă modalitatea de valorificare este darea în plată, care operează înaintea expirării
termenului de 6 luni de la data prevăzută în plan pentru valorificare, debitorul va putea
rămâne în imobil până la împlinirea acestui termen, cu achitarea unei chirii în cuantumul
stabilit de comisia de insolvenţă;
c) dacă valorificarea, prin orice modalitate prevăzută de lege, cu excepţia celei prevăzute
la lit. b), operează înaintea curgerii termenului de 6 luni de la data prevăzută în plan pentru
valorificare, debitorul va putea rămâne în imobil până la împlinirea acestui termen, cu
achitarea unei chirii în cuantumul stabilit de comisia de insolvenţă;
d) după valorificarea bunului, debitorul are un drept de preferinţă la încheierea unui
contract de închiriere a imobilului sau a unei părţi din acesta, la un cuantum al chiriei
stabilit în condiţiile pieţei.
Concilierea asupra planului de rambursare
ART. 27
(1) În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor, potrivit art. 25 alin. (6),
administratorul procedurii invită creditorii şi debitorul la conciliere asupra planului de
rambursare, în cadrul căreia asistă debitorul şi creditorii acestuia pentru a se ajunge la un
acord.
(2) Durata procesului de conciliere este de cel mult 60 de zile de la data invitaţiei
prevăzute la alin. (1), cu posibilitatea prelungirii, de către comisia de insolvenţă, cu încă 30
de zile, dacă sunt indicii temeinice că se va ajunge la un acord.
(3) Modalitatea de desfăşurare a şedinţelor de conciliere, precum şi modul de comunicare
cu debitorul şi creditorii în perioada de conciliere se stabilesc prin norme metodologice,
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4) Concilierea asupra planului de rambursare poate fi realizată prin corespondenţă,
inclusiv pe cale electronică.
Votul asupra planului de rambursare
ART. 28
(1) Planul este aprobat dacă creditorii reprezentând minimum 55% din valoarea totală a
creanţelor şi 30% din valoarea creanţelor ce beneficiază de cauze de preferinţă au votat în
favoarea acestuia.
(2) Majoritatea prevăzută la alin. (1) nu va fi considerată întrunită dacă ea nu ar fi fost
realizată fără votul creditorilor înrudiţi cu debitorul.
(3) Creditorii pot vota asupra planului de rambursare şi prin corespondenţă - telefax, poştă
electronică sau alte mijloace ce asigură transmiterea votului şi confirmarea primirii
acestuia, precum şi identificarea creditorului votant.
(4) Creditorii care au fost notificaţi şi care nu şi-au exprimat votul, prin oricare dintre
modalităţile prevăzute la alin. (3), vor fi consideraţi că au votat în favoarea acestuia.
(5) Administratorul procedurii întocmeşte un proces-verbal în care constată rezultatul
votului. Planul de rambursare şi procesul-verbal se depun la comisia de insolvenţă în 3 zile
de la data încheierii votului.
Aprobarea planului. Deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare
a datoriilor
ART. 29
(1) Dacă planul de rambursare este aprobat sau considerat aprobat, potrivit prevederilor
art. 28, comisia de insolvenţă constată, prin decizie, deschiderea procedurii de insolvenţă
pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
(2) Decizia se comunică debitorului, creditorilor şi administratorului procedurii şi se publică,
de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu
obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".
(3) Decizia se comunică, prin grija administratorului procedurii, instituţiilor competente în
vederea înscrierii menţiunii referitoare la deschiderea procedurii în registrele de publicitate
imobiliară şi mobiliară.
Contestarea deciziei de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a
datoriilor
ART. 30
(1) În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de deschidere a procedurii, aceasta
poate fi atacată cu contestaţie, la instanţa competentă, de către creditorii care au votat
împotriva planului.
(2) Contestaţia suspendă executarea deciziei comisiei de insolvenţă.
(3) Dacă se depun mai multe contestaţii, acestea se înregistrează în acelaşi dosar şi se
soluţionează printr-o singură sentinţă.
(4) Sentinţa nu este executorie şi se atacă cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la
comunicare.
(5) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Neaprobarea planului
ART. 31
(1) Dacă planul nu a fost aprobat sau nu au fost întrunite condiţiile pentru a fi considerat
aprobat, potrivit art. 28, administratorul procedurii consemnează în procesul-verbal opinia
sa cu privire la motivele neaprobării planului, la caracterul echitabil faţă de creditori al
măsurilor propuse în plan şi la fezabilitatea acestora.
(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se depune la comisia de insolvenţă, în termen de 3
zile de la data încheierii votului.
(3) Comisia de insolvenţă, verificând procesul-verbal, confirmă sau, după caz, infirmă
procesul-verbal. În cazul infirmării, procesul-verbal se retransmite administratorului
procedurii, pentru reluarea votului asupra planului de rambursare sau pentru completarea
procesului-verbal. În cazul confirmării, procesul-verbal şi planul de rambursare neaprobat
se comunică debitorului.
Confirmarea planului de rambursare a datoriilor
ART. 32
(1) Dacă planul de rambursare nu este aprobat cu majoritatea prevăzută la art. 28 alin. (1),
(2) şi (4), debitorul poate cere instanţei, în termen de 7 zile de la comunicarea procesuluiverbal
prevăzut de art. 31, fie confirmarea planului, fie deschiderea procedurii judiciare de
insolvenţă prin lichidare de active.
(2) Cererea debitorului este însoţită de procesul-verbal prevăzut la art. 31 şi de planul de
rambursare neaprobat.
(3) Instanţa poate confirma planul de rambursare dacă sunt întrunite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) debitorul este în insolvenţă, fără ca situaţia sa financiară să fie iremediabil compromisă,
şi nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) şi (4);
b) administratorul procedurii a reţinut în procesul-verbal prevăzut la art. 31 că măsurile
propuse în planul de rambursare sunt echitabile pentru creditori şi realizabile de către
debitor;
c) planul de rambursare a întrunit votul favorabil al titularilor de creanţe reprezentând cel
puţin majoritatea din valoarea totală a creanţelor;
d) constată că împotrivirea unuia dintre creditorii cu acordul căruia ar putea fi întrunită
majoritatea este întemeiată exclusiv pe nemulţumirea privind procentul de îndestulare a
creanţei sale, iar alţi creditori neînrudiţi care reprezintă cel puţin 30% din totalul creanţelor
şi-au exprimat acordul cu privire la planul de rambursare propus;
e) cota de acoperire a creanţelor este superioară celei ce ar putea fi obţinută de creditori
în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, dar nu mai mică de 50% din
totalul valorii creanţelor, şi este mai mare decât procentul pe care îl reprezintă valoarea
bunurilor urmăribile ale debitorului în raport cu totalul valoric al bunurilor şi veniturilor
urmăribile ale debitorului.
(4) Sentinţa se comunică debitorului şi creditorilor, iar în termen de 7 zile de la
comunicare, aceasta poate fi atacată cu apel, la tribunal. Apelul se judecă de urgenţă şi cu
precădere.
(5) Dacă planul a fost confirmat, instanţa de judecată comunică, din oficiu, hotărârea
judecătorească definitivă şi planul confirmat comisiei de insolvenţă, în vederea derulării
procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare.
(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, de către comisia de insolvenţă,
debitorului şi creditorilor şi administratorului procedurii şi se publică, de îndată, în Buletinul
procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg
din exploatarea unei întreprinderi".
Desesizarea comisiei de insolvenţă
ART. 33
(1) În cazul în care planul nu a fost aprobat, iar debitorul nu a formulat, în termenul
prevăzut de lege, o cerere de confirmare a planului, comisia de insolvenţă emite o decizie
prin care se desesizează de cererea debitorului de deschidere a procedurii pe bază de
plan de rambursare a datoriilor.
(2) În cazul în care planul nu a fost confirmat, instanţa de judecată comunică, din oficiu,
hotărârea judecătorească definitivă comisiei de insolvenţă, care, luând act de aceasta,
emite o decizie prin care se desesizează de cererea debitorului de deschidere a procedurii
pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
(3) Decizia de desesizare a comisiei de insolvenţă, prevăzută la alin. (2), se comunică
debitorului şi creditorilor şi se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă -
secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi". Aceasta poate fi atacată de debitor doar pe motive de nelegalitate.
(4) La data rămânerii definitive a deciziei de desesizare a comisiei de insolvenţă încetează
şi mandatul administratorului procedurii.
Suspendare de drept
ART. 34
(1) De la data aprobării planului de rambursare se suspendă de drept toate măsurile de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului. Suspendarea
operează, după caz:
a) până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de
datorii;
b) până la închiderea, din motive imputabile debitorului, a procedurii insolvenţei pe bază
de plan de rambursare;
c) până la închiderea procedurii insolvenţei prin lichidare de active, în cazul în care toţi
creditorii îşi exprimă acordul pentru intrarea în procedura insolvenţei prin lichidare de
active, în condiţiile art. 43 alin. (6).
(2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) măsurile de executare silită
îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
(3) De la data rămânerii definitive a tabelului de creanţe şi până la rămânerea definitivă a
sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii este suspendată de drept,
în privinţa debitorului, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum
şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată, cu excepţia creanţelor care
beneficiază de cauze de preferinţă ale căror dobânzi şi alte accesorii se calculează
conform actelor din care rezultă creanţa, în limita valorii bunului grevat de cauza de
preferinţă.
(4) De asemenea se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a cere executarea silită
a creanţelor acestora împotriva debitorului.
(5) În cazul neconfirmării planului de rambursare a datoriilor, suspendarea curgerii
dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea
accesorii ale obligaţiei de plată nu operează, iar prescripţia dreptului creditorilor de a cere
executarea silită a creanţelor acestora împotriva debitorului continuă să curgă de la data
rămânerii definitive a sentinţei prin care s-a respins planul.
Ridicarea suspendării
ART. 35
(1) Creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita
instanţei competente, cu citarea debitorului, ridicarea suspendării prevăzute la art. 34 cu
privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în afara procedurii de insolvenţă, a bunului
asupra căruia poartă cauza de preferinţă, dacă:
a) valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţei
garantate cu acel obiect; şi
b) nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul
garanţiei, din cauza diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca
aceasta să sufere o diminuare apreciabilă ori a lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei
împotriva riscului pieirii sau deteriorării; şi
c) obiectul cauzei de preferinţă nu prezintă importanţă pentru îndeplinirea planului de
rambursare a datoriilor.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul garanţiei este imobilul
locuinţă a familiei cu privire la care nu s-a prevăzut în planul de rambursare că urmează să
fie valorificat.
(3) Valoarea bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă se va stabili printr-o
evaluare efectuată de către un evaluator, pe cheltuiala creditorului.
Situaţia contractelor în curs de derulare
ART. 36
(1) Contractele în derulare la data admiterii în principiu a deschiderii procedurii se
consideră menţinute, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale
de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de
declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
(2) Prin planul de rambursare a datoriilor se stabileşte situaţia contractelor prevăzute la
alin. (1) pe durata procedurii.
Drepturile şi obligaţiile debitorului
ART. 37
(1) Pe durata procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul
are următoarele obligaţii:
a) să coopereze activ cu comisia de insolvenţă şi administratorul procedurii şi să pună la
dispoziţia acestora informaţiile şi înscrisurile solicitate, în vederea verificării condiţiilor
pentru deschiderea procedurii, elaborării planului de rambursare a datoriilor şi evaluării
modului de executare a acestuia;
b) să efectueze plăţile către creditori la termenele stabilite în planul de rambursare a
datoriilor şi să execute orice alte măsuri prevăzute în plan;
c) să comunice administratorului procedurii, trimestrial, o situaţie cu privire la executarea
planului de rambursare la care să anexeze dovezile referitoare la plăţile efectuate, precum
şi o situaţie cu privire la orice alte acte supuse supravegherii administratorului procedurii,
potrivit art. 39, şi, respectiv, comisiei de insolvenţă, potrivit art. 38; aceste situaţii vor fi
comunicate creditorilor de către administratorul procedurii;
d) să desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o
activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar
în situaţia pierderii locului de muncă, din motive neimputabile, să depună toată diligenţa
rezonabilă pentru obţinerea unui nou loc de muncă;
e) să informeze administratorul procedurii cu privire la obţinerea oricăror venituri
suplimentare faţă de nivelul estimat în planul de rambursare, precum şi cu privire la orice
reducere a salariului sau a oricăror altor venituri estimate;
f) să informeze administratorul procedurii cu privire la dobândirea, cu orice titlu, inclusiv din
moşteniri sau donaţii, de bunuri sau servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe
economie;
g) să participe la cursuri/programe de educaţie financiară organizate în aplicarea prezentei
legi;
h) să informeze administratorul procedurii cu privire la orice schimbare a domiciliului sau a
reşedinţei principale, nu mai târziu de 5 zile de la producerea schimbării.
(2) Pe durata executării planului de rambursare, debitorul poate încheia, fără acordul
administratorului procedurii, orice acte referitoare la bunurile neurmăribile, precum şi orice
acte care sunt necesare pentru întreţinerea sa şi a persoanelor aflate în întreţinerea sa, în
limita cheltuielilor aprobate pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil. În ceea ce
priveşte bunurile urmăribile, debitorul va putea face, fără acordul administratorului
procedurii, doar acte de administrare şi conservare, care nu diminuează şi nu pun în
pericol valoarea acelui bun sau a altor bunuri ale debitorului.
(3) Pe durata executării planului de rambursare a datoriilor, debitorul nu poate contracta
noi împrumuturi decât cu acordul comisiei de insolvenţă, sesizată de administratorul
procedurii, şi numai pentru rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa
sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreţinerea sa.
(4) Dacă în planul de rambursare a datoriilor s-a prevăzut valorificarea unor bunuri din
averea debitorului, aceasta va fi realizată de administratorul procedurii, dispoziţiile Codului
de procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător, iar sumele astfel obţinute vor fi
distribuite în condiţiile prezentei legi.
(5) În cazul transferului de proprietate asupra unui bun imobil, debitorul informează notarul
public cu privire la faptul că se află într-o procedură de insolvenţă şi depune înscrisul
constatator al acordului administratorului procedurii la înstrăinare.
Atribuţiile comisiei de insolvenţă în perioada de executare a planului de rambursare
ART. 38
(1) Comisia de insolvenţă supraveghează executarea planului de rambursare, astfel cum a
fost aprobat de creditori sau confirmat de instanţă.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor de supraveghere, comisia de insolvenţă:
a) avizează rapoartele bianuale ale administratorului procedurii privind executarea planului
de rambursare;
b) aprobă contractarea de noi împrumuturi;
c) verifică îndeplinirea de către administratorul procedurii a atribuţiilor ce îi revin acestuia
potrivit prezentei legi;
d) aprobă cererea de modificare a planului de rambursare în condiţiile art. 41 alin. (4);
e) înlocuieşte, dacă există motive temeinice, administratorul procedurii;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
Atribuţiile administratorului procedurii pe durata executării planului de rambursare
ART. 39
(1) Pe durata executării planului de rambursare, administratorul procedurii îndeplineşte
următoarele atribuţii:
1. monitorizează următoarele acte realizate de debitor:
a) plăţile către creditori, conform planului de rambursare;
b) plata creanţelor curente;
c) cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil, cum ar fi: cheltuieli legate de
întreţinerea debitorului şi a familiei sale, chiria pentru locuinţa familiei, dacă este cazul;
d) orice schimbare a locului de muncă;
e) măsurile pentru recuperarea creanţelor al căror titular este debitorul;
f) înstrăinarea unor bunuri neurmăribile;
g) situaţia financiară a debitorului, pe baza rapoartelor trimestriale depuse de acesta, pe
care o reevaluează din perspectiva necesităţii modificării planului de rambursare;
2. aprobă, în prealabil, următoarele:
a) încheierea de acte de dispoziţie privitoare la bunuri urmăribile;
b) încheierea altor contracte care pot afecta situaţia patrimonială a debitorului, cu excepţia
contractelor de împrumut;
3. avizează, prealabil sesizării comisiei de insolvenţă, contractarea de noi împrumuturi, în
condiţiile prezentei legi;
4. întocmeşte rapoartele bianuale privind executarea planului de rambursare, pe baza
informaţiilor furnizate trimestrial de către debitor, precum şi a verificărilor proprii, rapoarte
pe care le depune la comisia de insolvenţă şi le comunică creditorilor şi asigură accesul
creditorilor, spre consultarea dosarului;
5. sesizează comisia de insolvenţă în legătură cu orice modificare a situaţiei financiare a
debitorului, care ar necesita modificarea planului de rambursare sau care ar împiedica
executarea planului de rambursare; în acest scop verifică, cel puţin bianual, registrele
publice relevante;
6. întocmeşte raportul final, în termen de 30 de zile de la finalizarea planului, prin care
confirmă executarea planului de rambursare, raport pe care îl comunică creditorilor, ce îl
pot contesta în termen de 7 zile de la comunicare; în termen de 15 zile de la rămânerea
definitivă a raportului sesizează comisia de insolvenţă în vederea închiderii procedurii.
(2) Împotriva măsurilor administratorilor adoptate în aplicarea prezentei proceduri poate fi
formulată plângere la comisia de insolvenţă, în termen de 7 zile de la luarea la cunoştinţă,
dar nu mai târziu de 30 de zile de la adoptarea măsurii. Decizia comisiei de insolvenţă de
soluţionare a plângerii se comunică contestatorului şi se publică în Buletinul procedurilor
de insolvenţă, putând fi contestată la instanţa competentă, în termen de 7 zile de la
comunicare.
Înlocuirea administratorului procedurii
ART. 40
(1) În orice stadiu al procedurii, comisia de insolvenţă, prin decizie, poate înlocui
administratorul procedurii, din oficiu, la cererea oricărui creditor, a debitorului sau a
administratorului procedurii însuşi, pentru motive temeinice, sau la cererea creditorilor
reprezentând majoritatea valorii totale a creanţelor.
(2) Împotriva deciziei de înlocuire, administratorul procedurii poate formula contestaţie la
instanţa competentă. Contestaţia se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea
administratorului procedurii. Contestaţia suspendă executarea deciziei comisiei de
insolvenţă prevăzute la alin. (1).
(3) Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alin. (2) se poate formula apel în termen de 7 zile
de la comunicare. Apelul se judecă de tribunal, de urgenţă şi cu precădere.
(4) În termen de 24 de ore de la data la care decizia de înlocuire prevăzută la alin. (1) a
rămas definitivă, fie prin necontestare sau ca urmare a respingerii de către instanţă a
contestaţiei formulate în condiţiile alin. (2), administratorul procedurii faţă de care s-a
dispus înlocuirea va preda noului administrator al procedurii, pe baza unui proces-verbal,
dosarul de insolvenţă.
Modificarea planului de rambursare a datoriilor
ART. 41
(1) Atunci când, pe durata planului de rambursare a datoriilor, apar schimbări semnificative
ale veniturilor sau ale valorii activelor debitorului, administratorul procedurii, debitorul ori
unul sau mai mulţi creditori pot depune la comisia de insolvenţă o cerere de modificare a
planului de rambursare a datoriilor.
(2) Cererea depusă de administratorul procedurii şi/sau de debitor, potrivit prevederilor
alin. (1), trebuie să fie însoţită de orice acte şi informaţii din care să reiasă că schimbările
care au intervenit în situaţia financiară a debitorului sunt de natură să justifice o modificare
a planului de rambursare a datoriilor, precum şi de o propunere de modificare a acestuia.
În cazul cererii de modificare a planului formulate de creditor, comisia verifică existenţa
modificărilor semnalate, cerând, în acest sens, şi opinia administratorului procedurii.
(3) În scopul soluţionării cererii, comisia de insolvenţă poate cere debitorului şi/sau
administratorului procedurii informaţii suplimentare.
(4) În termen de 15 zile de la data depunerii cererii, comisia de insolvenţă fie admite
cererea de modificare, notificând debitorul şi administratorul procedurii despre necesitatea
elaborării unei propuneri de modificare a planului de rambursare a datoriilor, fie respinge,
motivat, cererea, caz în care decizia se comunică numai persoanei care a depus-o.
(5) Dacă comisia de insolvenţă constată, din oficiu, ca urmare a verificărilor bianuale a
registrelor publice efectuate, sau la cererea unuia ori mai multor creditori, în urma analizei
situaţiilor sau a informărilor primite de la debitor, că în veniturile ori în valoarea activelor
acestuia au intervenit schimbări semnificative de natură să justifice o modificare a planului,
notifică debitorul şi administratorul procedurii cu privire la necesitatea elaborării unei
propuneri de modificare a planului de rambursare a datoriilor, precum şi pe
creditor/creditori, în cazul în care cererea de modificare a planului a fost formulată de
acesta/aceştia.
(6) În termen de 30 de zile de la notificare, debitorul, împreună cu administratorul
procedurii, elaborează o propunere de modificare a planului de rambursare a datoriilor.
(7) În cazul în care propunerea de modificare a planului vizează prelungirea duratei
acestuia, ea nu poate depăşi durata prevăzută la art. 25 alin. (5).
(8) Propunerea de modificare a planului de rambursare a datoriilor se notifică creditorilor şi
se aprobă de aceştia în aceleaşi condiţii ca şi planul iniţial.
Închiderea procedurii ca efect al executării planului de rambursare a datoriilor
ART. 42
(1) În cazul în care planul de rambursare a fost executat, comisia de insolvenţă, sesizată
de administratorul procedurii cu raportul final, necontestat sau rămas definitiv, după caz,
constată îndeplinirea măsurilor şi plata obligaţiilor potrivit clauzelor planului şi dispune
închiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin
decizie, emisă în termen de 30 de zile de la primirea raportului final.
(2) Decizia de închidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a
datoriilor se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori
- persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".
(3) Decizia prevăzută la alin. (1) însoţeşte cererea debitorului de ştergere a datoriilor
reziduale, formulată potrivit art. 71 alin. (1).
Consecinţele neexecutării planului de rambursare
ART. 43
(1) Dacă, din motive neimputabile debitorului, planul nu mai poate fi dus la îndeplinire,
debitorul şi/sau administratorul procedurii pot/poate adresa comisiei de insolvenţă o cerere
de închidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare şi de deschidere a
procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. Comisia de insolvenţă,
constatând că planul nu mai poate fi executat, înaintează cererea debitorului către instanţa
competentă.
(2) Creditorii pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de
active dacă, din motive neimputabile debitorului, nu au fost efectuate plăţile prevăzute în
planul de rambursare cel puţin 6 luni de la scadenţă.
(3) Creditorii curenţi ale căror creanţe nu au fost achitate, din motive neimputabile
debitorului, cel puţin 90 de zile de la scadenţă pot cere deschiderea procedurii judiciare de
insolvenţă prin lichidare de active.
(4) Constatând neîndeplinirea planului din motive neimputabile debitorului, instanţa,
sesizată potrivit alin. (1) sau (2), închide procedura insolvenţei pe bază de plan de
rambursare şi dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de
active.
(5) În cazul în care, din motive imputabile debitorului, măsurile prevăzute în plan nu sunt
executate sau sunt executate cu întârziere ori incomplet, orice creditor, administratorul
procedurii sau comisia de insolvenţă poate cere, de îndată, instanţei închiderea procedurii
de insolvenţă. Prin aceeaşi cerere, creditorul poate solicita şi deschiderea procedurii
judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. Prevederile tezei anterioare sunt aplicabile
şi creditorului curent, pentru situaţia în care creanţa acestuia nu a fost achitată cel puţin 90
de zile de la scadenţă.
(6) Constatând neîndeplinirea planului din motive imputabile debitorului, instanţa închide
procedura insolvenţei pe bază de plan de rambursare şi, dacă toţi creditorii îşi exprimă
acordul şi formulează o cerere în acest sens, poate dispune deschiderea procedurii
judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
(7) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), debitorul nu beneficiază de eliberarea de datorii
reziduale prevăzută la art. 71 şi este ţinut să acopere creanţele cuprinse în tabelul de
creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi
operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3), din care se scad sumele achitate.
(8) Sentinţa pronunţată de instanţa de judecată potrivit alin. (1) - (6) se comunică
debitorului şi creditorilor şi poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la
comunicare. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
(9) Hotărârea judecătorească definitivă de închidere a procedurii insolvenţei pe bază de
plan de rambursare se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă -
secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi".
(10) În cazul în care instanţa de judecată apreciază ca neîntemeiată cererea de închidere
a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare pentru neexecutarea planului,
transmite, din oficiu, comisiei de insolvenţă hotărârea definitivă de respingere a cererii,
care, luând act de aceasta, ia, dacă este cazul, măsurile necesare în vederea continuării
executării planului de rambursare.
CAPITOLUL IV
Comisia de insolvenţă
Înfiinţare şi structură
ART. 44
(1) Se înfiinţează comisia de insolvenţă, cu structurile sale descentralizate în teritoriu, la
nivelul fiecărui judeţ.
(2) Comisia de insolvenţă la nivel central este alcătuită din câte un reprezentant al
fiecăreia dintre următoarele instituţii: Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului - Direcţia Buletinul procedurilor de insolvenţă. Aceasta este sprijinită, în
activitatea sa, de un aparat tehnic, care funcţionează ca departament în cadrul Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Comisia de insolvenţă este condusă de un
preşedinte. Condiţiile de desemnare şi înlocuire se stabilesc prin norme metodologice,
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Comisia de insolvenţă la nivel central se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este
nevoie.
(4) Comisia de insolvenţă la nivel teritorial este alcătuită din reprezentanţi ai structurilor
deconcentrate în teritoriu ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi un
reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.
(5) Comisia de insolvenţă la nivel teritorial se întruneşte ori de câte ori este nevoie, dar nu
mai puţin de o dată pe lună. Lucrările sale sunt pregătite de un aparat tehnic ce
funcţionează în cadrul structurilor teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor şi care este format din experţi specializaţi în insolvenţa persoanelor fizice.
(6) Cheltuielile de organizare şi funcţionare ale comisiei de insolvenţă, la nivel central şi
teritorial, şi ale aparatului tehnic se asigură de la bugetul de stat.
(7) Organizarea şi funcţionarea comisiei de insolvenţă, la nivel central şi teritorial, se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, prin Ministerul Economiei.
Atribuţiile comisiilor de insolvenţă
ART. 45
(1) Comisia de insolvenţă la nivel central are următoarele atribuţii:
a) coordonează şi monitorizează activitatea comisiilor de insolvenţă ce funcţionează la
nivel teritorial;
b) propune Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor modificarea şi/sau
completarea normelor metodologice pentru aplicarea prezentei legi;
c) întocmeşte şi actualizează, cel puţin bianual, Lista administratorilor procedurii şi a
lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice şi o pune la dispoziţia
instanţelor competente şi a comisiilor de insolvenţă teritoriale;
d) emite, prin decizie a preşedintelui, criteriile generale pentru stabilirea nivelului de trai
rezonabil şi le publică anual;
e) emite, prin decizie a preşedintelui, criteriile pentru evaluarea nevoilor de locuit ale
debitorilor şi ale familiilor lor, cu luarea în considerare a prezentei legi şi a Legii locuinţei
nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
f) elaborează formularul de cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de
plan de rambursare, precum şi alte formulare necesare în implementarea prezentei legi;
g) organizează formarea profesională a personalului comisiilor de insolvenţă;
h) elaborează ghiduri, organizează, în mod constant, acţiuni sau campanii de informare a
publicului, foloseşte, în condiţiile legii, orice alte mijloace pentru a sprijini accesul
debitorilor persoane fizice la procedurile prevăzute de prezenta lege;
i) elaborează statistici şi studii privind aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta lege pe
baza informaţiilor furnizate de comisiile de insolvenţă organizate la nivel teritorial şi de
instanţele judecătoreşti.
(2) Comisia de insolvenţă la nivel teritorial are următoarele atribuţii:
a) soluţionează cererile debitorilor de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de
plan de rambursare a datoriilor;
b) avizează formularul de cerere de deschidere a procedurii completat de debitor;
c) emite deciziile de admitere în principiu a cererii debitorului şi de deschidere a procedurii
de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
d) desemnează şi înlocuieşte, pentru motive temeinice, administratorul procedurii, în
condiţiile prezentei legi;
e) confirmă procesul-verbal întocmit de administratorul procedurii privind neaprobarea
planului de rambursare;
f) supraveghează executarea planului de rambursare şi verifică, din oficiu ori la sesizarea
administratorului procedurii sau a oricărui creditor, dacă debitorul, prin acţiunea sau
omisiunea lui, pune în pericol executarea planului;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege în derularea procedurii de insolvenţă
pe bază de plan de rambursare;
h) constată închiderea procedurii de insolvenţă ca urmare a executării de către debitor a
planului de rambursare a datoriilor;
i) sesizează instanţa în vederea închiderii procedurii de insolvenţă pe bază de plan de
rambursare a datoriilor şi deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de
active;
j) verifică bianual registrele publice pentru identificarea eventualelor modificări ale situaţiei
patrimoniale a debitorului, care ar justifica modificarea planului de rambursare a datoriilor;
k) îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 66 alin. (2), art. 69 şi 70, în derularea procedurii
simplificate de insolvenţă;
l) îndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta lege privind supravegherea debitorului
după închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active;
m) soluţionează cererile privind incompatibilitatea administratorilor procedurii şi
lichidatorilor.
CAPITOLUL V
Procedura judiciară de insolvenţă prin lichidarea activelor debitorului
Deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active
ART. 46
Procedura de lichidare se deschide, de către instanţa judecătorească competentă, în
următoarele situaţii:
a) la cererea debitorului aflat în insolvenţă:
1. dacă situaţia sa financiară este iremediabil compromisă;
2. dacă cererea sa de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de
rambursare a datoriilor a fost respinsă de comisia de insolvenţă, cu propunerea de
deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active;
3. dacă niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau, după caz, confirmat de instanţa
judecătorească;
4. dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive ce nu îi sunt
imputabile;
b) la cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la
îndeplinire din motive neimputabile debitorului;
c) la cererea tuturor creditorilor, formulată în condiţiile art. 43 alin. (6), dacă planul nu a fost
adus la îndeplinire din motive imputabile debitorului.
Cererea de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active
ART. 47
(1) Cererea debitorului prevăzută la art. 46 lit. a) pct. 1 este însoţită de actele şi informaţiile
prevăzute la art. 13 alin. (5) lit. b) - o), iar cererea prevăzută la art. 46 lit. a) pct. 2 este
însoţită şi de decizia comisiei de insolvenţă de respingere a cererii de deschidere a
procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
(2) Cererea debitorului prevăzută la art. 46 lit. a) pct. 3 este însoţită de actele şi informaţiile
din dosarul întocmit în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare.
(3) Cererea creditorilor prevăzută la art. 46 lit. b) şi c) este însoţită de planul de
rambursare şi de orice înscrisuri în susţinerea cererii lor, instanţa urmând a solicita, din
oficiu, actele şi informaţiile necesare din dosarul comisiei de insolvenţă.
Soluţionarea cererii
ART. 48
(1) Instanţa, analizând cererea introdusă potrivit art. 46, dacă constată că sunt întrunite
condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 3 pct. 12, iar debitorul nu se află în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3), pronunţă o sentinţă de deschidere a procedurii
de insolvenţă prin lichidare de active şi desemnează un lichidator, stabilindu-i şi onorariul.
(2) Sentinţa de deschidere a procedurii se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de
insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea
unei întreprinderi" şi se comunică debitorului şi creditorilor cunoscuţi.
(3) Împotriva sentinţei se poate formula apel, în termen de 7 zile de la comunicare.
(4) Apelul se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
Desemnarea lichidatorului
ART. 49
(1) Lichidatorul este desemnat aleatoriu de către instanţă, prin sentinţa de deschidere a
procedurii, dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii
înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei
persoanelor fizice, care îşi au sediul profesional în judeţul în care îşi are domiciliul,
reşedinţa principală sau reşedinţa obişnuită debitorul.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care procedura de insolvenţă prin
lichidare de active este deschisă ulterior derulării unei proceduri de insolvenţă pe bază de
plan de rambursare, instanţa poate numi ca lichidator persoana care a avut calitatea de
administrator al procedurii, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2).
(3) În orice stadiu al procedurii, instanţa, prin încheiere, poate înlocui lichidatorul, din
oficiu, la cererea creditorilor, a debitorului sau a lichidatorului însuşi, pentru motive
temeinice sau la cererea creditorilor reprezentând majoritatea valorii totale a creanţelor.
Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea lichidatorului. Împotriva
încheierii se poate formula apel în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de
tribunal de urgenţă şi cu precădere şi suspendă executarea încheierii.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de
insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea
unei întreprinderi".
(5) În termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
înlocuire, lichidatorul faţă de care s-a dispus înlocuirea va preda noului lichidator, pe baza
unui proces-verbal, dosarul de insolvenţă.
Efectele deschiderii procedurii
ART. 50
(1) Deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active are următoarele
efecte:
a) debitorul nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor urmăribile şi
veniturilor urmăribile din averea sa;
b) se suspendă de drept executările silite individuale împotriva averii debitorului, dacă
suspendarea nu a operat anterior, ca efect al unei proceduri de insolvenţă pe bază de plan
de rambursare a datoriilor; suspendarea operează:
1. până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de
datorii;
2. până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64 alin. (2);
c) se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanţelor
acestora împotriva averii debitorului; suspendarea operează:
1. până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de
datorii;
2. până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64 alin. (2);
d) dacă procedura se deschide potrivit art. 46 lit. a) sau b) este suspendată de drept, în
privinţa debitorului, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat
cererea de eliberare de datorii, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere,
precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată, cu excepţia
creanţelor care beneficiază de cauze de preferinţă ale căror dobânzi şi alte accesorii se
calculează conform actelor din care rezultă creanţa, în limita valorii bunului grevat de
cauza de preferinţă. Dacă procedura insolvenţei prin lichidare de active a fost închisă în
condiţiile art. 64 alin. (2), nu operează suspendarea curgerii dobânzilor, penalităţilor,
majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de
plată.
(2) Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) lit. b) măsurile de executare silită
îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
(3) Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele
de publicitate, lichidatorul procedurii va trimite instituţiilor sau autorităţilor publice care ţin
aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face
menţiune.
(4) Înscrierile în registrele de publicitate prevăzute la alin. (3) se realizează cu titlu gratuit.
Atribuţiile lichidatorului
ART. 51
(1) Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt:
a) examinarea situaţiei financiare a debitorului şi întocmirea unui raport cu privire la
aceasta, în care se menţionează inclusiv cauzele şi împrejurările care au dus la
insolvenţă; se valorifică, în acest scop, informaţiile/situaţiile/documentele furnizate de
debitor, creditori şi/sau de comisia de insolvenţă, dacă este cazul;
b) stabilirea cuantumului cheltuielilor pe care le poate face debitorul pentru asigurarea unui
nivel de trai rezonabil, care nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie;
c) inventarierea, evaluarea bunurilor şi efectuarea tuturor actelor necesare pentru
conservarea lor, precum şi a actelor utile pentru ca acestea să poată fi folosite potrivit
destinaţiei lor obişnuite;
d) exploatarea, în mod profitabil, a bunurilor, până la valorificare, în măsura în care
aceasta este în interesul maximizării averii debitorului şi în interesul lichidării;
e) verificarea creanţelor;
f) întocmirea tabelului preliminar şi definitiv de creanţe, dacă acestea nu au fost întocmite
în procedura de insolvenţă pe bază de rambursare pe bază de plan, sau, după caz,
reactualizarea tabelului de creanţe;
g) notificarea şi convocarea creditorilor, prezidarea şedinţelor creditorilor şi întocmirea
proceselor-verbale ale şedinţelor creditorilor, asigurarea accesului creditorului la
consultarea dosarului;
h) efectuarea plăţilor către creditori, potrivit planului de distribuire;
i) supravegherea evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor debitorului pe durata procedurii;
j) încasarea creanţelor din averea debitorului;
k) exercitarea drepturilor procedurale ale debitorului în orice acţiuni judiciare, cu excepţia
celor cu caracter personal;
l) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
m) vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;
n) sesizarea judecătorului cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
o) orice alte atribuţii stabilite de instanţă;
p) denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
q) îndeplineşte atribuţiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege pentru perioada
postprocedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, sub controlul comisiei de
insolvenţă.
(2) Măsurile adoptate de lichidator în aplicarea procedurii pot fi contestate la instanţa
competentă, dacă nu este prevăzut un alt termen în cuprinsul prezentei legi, în termen de
7 zile de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai mult de 30 de zile de la adoptarea măsurii.
Notificarea creditorilor
ART. 52
(1) În urma deschiderii procedurii, lichidatorul notifică creditorii pentru a transmite, în
termen de 30 de zile de la primirea notificării, o informare cu privire la cuantumul creanţei,
valoarea de piaţă a bunului grevat de cauze de preferinţă, dacă este cazul, şi, dacă
creditorul dispune de o evaluare a bunului.
(2) Prin excepţie, creditorii ale căror creanţe au fost înscrise în tabelul definitiv de creanţe
prevăzut la art. 24 alin. (4) şi (5) informează lichidatorul numai cu privire la creanţele
născute după data întocmirii tabelului definitiv de creanţe.
(3) Lichidatorul reactualizează, din oficiu, tabelul de creanţe definitiv, referitor la creditorii
prevăzuţi la alin. (2), prin raportare la plăţile efectuate potrivit planului de rambursare a
datoriilor.
Întocmirea tabelului preliminar de creanţe
ART. 53
(1) În termen de 15 zile de la primirea informării prevăzute la art. 52, lichidatorul
întocmeşte tabelul preliminar de creanţe.
(2) Dacă există neconcordanţe între datele furnizate de debitor şi cele comunicate de
creditori, lichidatorul poate solicita documente şi informaţii suplimentare sau poate chema
(audia) părţile pentru lămuriri; de asemenea, lichidatorul poate solicita informaţii relevante
oricărei instituţii publice sau autorităţi publice competente, informaţiile fiind furnizate cu titlu
gratuit.
(3) În tabelul preliminar de creanţe sunt menţionate: suma solicitată de către creditor,
suma acceptată de lichidator, informaţii privind cauza de preferinţă de care beneficiază
creanţa şi rangul de prioritate al creanţei.
(4) Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul preliminar,
inclusiv cu dobânzile, până la valoarea de piaţă a bunului ce face obiectul cauzei de
preferinţă, stabilită prin evaluare. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora
poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul
definitiv, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din
creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară.
(5) Creanţele constând în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a
căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de lichidator şi înscrise în tabelul de
creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii.
(6) Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la
valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii
procedurii insolvenţei.
(7) În cazul în care în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a fost
întocmit tabelul definitiv de creanţe, lichidatorul reactualizează tabelul potrivit art. 52 alin.
(2) şi (3).
(8) Tabelul de creanţe, întocmit sau, după caz, reactualizat, se depune la dosar şi se
comunică debitorului şi creditorilor.
Contestarea tabelului de creanţe
ART. 54
(1) Debitorul şi creditorii pot formula contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la
creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute în tabel, în termen de 7 zile de la
comunicare.
(2) Întâmpinarea se depune în termen de 7 zile de la data comunicării contestaţiei.
(3) Dacă se depun mai multe contestaţii, acestea se soluţionează deodată, printr-o singură
sentinţă, în 20 de zile de la depunerea ultimei contestaţii, cu citarea contestatorilor şi a
debitorului.
(4) Sentinţa poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.
Apelul se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(5) În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, lichidatorul întocmeşte
tabelul definitiv de creanţe, pe care îl notifică creditorilor şi debitorului. În cazul
necontestării tabelului preliminar de creanţe, în condiţiile alin. (1), acesta devine tabel
definitiv de creanţe, debitorul şi creditorii fiind notificaţi cu privire la aceasta.
(6) După primirea tabelului de creanţe definitiv, instanţa se dezînvesteşte, prin încheiere
definitivă. Copii de pe actele dosarului sunt puse la dispoziţia lichidatorului, la cererea
acestuia.
(7) Ulterior dezînvestirii, orice noi cereri, acţiuni sau contestaţii privind procedura
insolvenţei referitoare la acelaşi debitor se repartizează judecătorului iniţial învestit,
întocmindu-se dosare asociate.
Inventarierea bunurilor
ART. 55
(1) Lichidatorul va efectua, în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii,
inventarul bunurilor din averea debitorului, inclusiv al drepturilor de creanţă ale debitorului
şi al unor drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine
asupra bunurilor altor persoane. Inventarul va fi efectuat pe baza informaţiilor primite de la
debitor şi pe baza informaţiilor şi documentelor solicitate autorităţilor competente potrivit
legii. Termenul de 30 de zile poate fi prelungit de instanţa de judecată, pentru motive
temeinice, la cererea lichidatorului.
(2) În scopul efectuării inventarului, lichidatorul solicită informaţii relevante despre
patrimoniul debitorului oricărei instituţii publice sau autorităţi publice competente, precum
şi oricărei persoane fizice sau juridice cu care debitorul a declarat că este sau că s-a aflat
în raporturi de muncă în ultimii 2 ani sau în raporturi care ar putea sa afecteze în orice fel
patrimoniul debitorului, informaţiile fiind furnizate cu titlu gratuit.
(3) Inventarul se depune la dosar, spre a fi consultat de creditori.
Contul de lichidare
ART. 56
(1) După deschiderea procedurii, lichidatorul deschide, pe numele debitorului, un cont la
orice instituţie de credit, în care se virează veniturile urmăribile şi sumele rezultate din
valorificarea bunurilor urmăribile. În cazul în care debitorul are deja un cont deschis,
acesta va putea fi folosit drept cont de lichidare, debitorul fiind obligat să facă demersurile
necesare pentru împuternicirea lichidatorului. Instituţia de credit va fi notificată în acest
sens. Sumele aflate în conturile debitorului la data deschiderii procedurii şi cu privire la
care există cauze de preferinţă se vor transfera în contul de lichidare doar cu acordul
creditorului titular al cauzei de preferinţă.
(2) Debitorul poate folosi doar sumele stabilite cu titlu de venituri neurmăribile.
Obligaţiile debitorului
ART. 57
(1) Pe durata procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, debitorul are
următoarele obligaţii:
a) să coopereze activ cu instanţa şi lichidatorul procedurii şi să pună la dispoziţia acestora
informaţiile şi înscrisurile solicitate;
b) să vireze în contul de lichidare orice venituri dobândite care depăşesc cuantumul
aprobat al cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil;
c) să desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o
activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar
în situaţia pierderii locului de muncă, din motive neimputabile, să depună toată diligenţa
pentru obţinerea unui nou loc de muncă;
d) să informeze lichidatorul procedurii cu privire la orice reducere sau creştere a salariului
sau a oricăror altor venituri estimate;
e) să informeze lichidatorul procedurii cu privire la dobândirea de bunuri sau servicii, cu
orice titlu, inclusiv din moşteniri sau donaţii;
f) să informeze lichidatorul procedurii cu privire la orice schimbare a domiciliului sau a
reşedinţei principale nu mai târziu de 5 zile de la producerea schimbării;
g) să participe la cursuri/programe de educaţie financiară organizate în aplicarea prezentei
legi.
(2) Debitorul poate încheia, pe durata procedurii, numai acte referitoare la bunurile
neurmăribile, precum şi orice acte care sunt necesare pentru întreţinerea sa şi a
persoanelor aflate în întreţinerea sa, în limita cheltuielilor aprobate pentru asigurarea unui
nivel de trai rezonabil.
(3) Pe durata procedurii, debitorul poate contracta noi împrumuturi numai pentru
rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a
persoanelor aflate în întreţinerea sa şi doar cu avizul prealabil al lichidatorului procedurii şi
cu aprobarea instanţei.
Valorificarea bunurilor
ART. 58
(1) În vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, lichidatorul procedurii valorifică toate
bunurile urmăribile ale debitorului.
(2) În vederea valorificării bunurilor deţinute de debitor în coproprietate sau devălmăşie,
lichidatorul formulează cerere de partaj. Instanţa competentă în procedura de insolvenţă
prin lichidare de active, prin derogare de la regulile de competenţă referitoare la partaj,
soluţionează şi această cerere, în condiţiile art. 980 şi următoarelor din Codul de
procedură civilă, inclusiv în situaţia prevăzută la art. 54 alin. (6) din prezenta lege.
(3) Lichidarea bunurilor urmăribile începe îndată ce a fost finalizat inventarul bunurilor şi a
fost întocmit tabelul definitiv de creanţe.
(4) Bunurile se vând potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
(5) Lista bunurilor ce urmează a fi valorificate se va publica şi pe site-ul Uniunii Naţionale a
Practicienilor în Insolvenţă din România, Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti,
Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din
România.
(6) Lichidatorul procedurii încheie, în numele debitorului, contractele de vânzare. Sumele
realizate din vânzări sunt depuse în contul de lichidare, în vederea distribuirii către
creditori, potrivit planului de distribuire.
(7) Dacă vânzarea bunurilor se va face prin licitaţie publică, procesul-verbal de adjudecare
semnat de lichidatorul procedurii constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru
transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele sunt perfectate de notarul
public pe baza procesului-verbal de licitaţie.
(8) Bunurile se dobândesc libere de orice sarcini.
Darea în plată specială
ART. 59
(1) În cazul în care, deşi au fost efectuate toate demersurile prevăzute de lege, lichidatorul
procedurii nu a reuşit să valorifice un bun urmăribil într-un termen de 2 ani de la momentul
prevăzut la art. 58 alin. (3), acesta îi notifică pe creditori despre aceasta, în vederea
exercitării opţiunii de a dobândi proprietatea bunului în contul creanţei.
(2) Dacă un singur creditor şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut la alin. (1), acesta
dobândeşte proprietatea bunului în contul unei părţi sau al întregii creanţe, în funcţie de
valoarea bunului şi de cuantumul creanţei, potrivit regulilor de drept comun aplicabile.
(3) Dacă mai mulţi creditori îşi exercită dreptul de opţiune prevăzut la alin. (1), va dobândi
proprietatea bunului creditorul titular al unei cauze de preferinţă asupra bunului, cu
respectarea ordinii de preferinţă în cazul în care există mai mulţi creditori ce beneficiază
de cauze de preferinţe asupra aceluiaşi bun sau, în lipsa unor cauze de preferinţă, orice
alt creditor, în ordinea valorii creanţelor.
(4) Dacă niciun creditor nu îşi exercită dreptul de opţiune, bunul va fi exclus de la
valorificare în cadrul procedurii, cu menţinerea cauzelor de preferinţă, dacă este cazul, şi,
până la data rămânerii definitive a hotărârii de eliberare de datorii reziduale, acest bun
poate fi valorificat pe calea executării silite individuale, în condiţiile dreptului comun. Dacă
până la această dată bunul nu a fost valorificat, se sting toate cauzele de preferinţă care
au afectat acel bun.
Anularea actelor frauduloase
ART. 60
(1) În cazul în care procedura judiciară de insolvenţă se deschide potrivit dispoziţiilor art.
43 alin. (6) şi art. 46 lit. c) sau debitorul este menţinut în procedura de insolvenţă, ca
urmare a exprimării acordului tuturor creditorilor, lichidatorul ori oricare dintre creditori
poate cere instanţei anularea următoarelor acte sau operaţiuni încheiate de debitor în
dauna creditorilor, pentru restituirea bunurilor transferate ori a valorii altor prestaţii
executate:
a) operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cele
6 luni anterior deschiderii procedurii;
b) acte încheiate în cei 2 ani anterior deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor
implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le
leza în orice alt fel drepturile;
c) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare
sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterior deschiderii procedurii, dacă suma
pe care creditorul ar putea să o obţină în procedură este mai mică decât valoarea actului
de transfer;
d) acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anterior datei deschiderii procedurii cu un
creditor înrudit;
e) constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară, în cele 6
luni anterior deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterior deschiderii procedurii,
dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.
(2) Prevederile alin. (1) lit. c), e) şi f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credinţă,
în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare
pentru restructurarea datoriilor debitorului.
(3) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor
poate fi introdusă de lichidator sau oricare dintre creditori, în termen de un an de la data
rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin
lichidare de active în temeiul art. 46 lit. c) sau, după caz, de la data exprimării acordului
creditorilor de menţinere a debitorului în procedură.
Raportul trimestrial
ART. 61
(1) Pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul întocmeşte un raport trimestrial pe care îl
comunică debitorului şi creditorilor.
(2) Raportul cuprinde situaţia sumelor încasate în contul debitorului, planul de distribuire
către creditori şi situaţia plăţilor efectuate şi orice alte informaţii considerate ca relevante
pentru buna desfăşurare a procedurii.
(3) În termen de 7 zile de la comunicarea raportului, debitorul sau creditorii pot formula
contestaţie la instanţa de judecată, solicitând anularea sau modificarea acestuia.
Ordinea de distribuire
ART. 62
(1) Fondurile rezultate din veniturile grevate de cauze de preferinţă sau obţinute din
vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate de cauze de preferinţă, vor
fi distribuite creditorilor beneficiari ai acestor cauze de preferinţă, după deducerea
cheltuielilor procedurale aferente bunurilor respective, precum şi, dacă este cazul, a
cheltuielilor avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru
plata în întregime a respectivelor creanţe, creditorii vor avea, pentru diferenţă, o creanţă
chirografară.
(3) Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă este îndreptăţit să participe la orice
distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului grevat de o cauză de preferinţă în
favoarea sa; sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care
creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului
grevat de o cauză de preferinţă.
(4) Celelalte creanţe împotriva averii debitorului, înscrise în tabelul de creanţe, se plătesc
în următoarea ordine:
1. taxe, timbre sau orice alte cheltuieli procedurale;
2. creanţe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii
de întreţinere, alocaţii pentru minori şi orice alte creanţe corelative obligaţiilor excluse,
potrivit art. 3 pct. 14;
3. creanţe născute pe parcursul derulării procedurilor prevăzute de prezenta lege;
4. creanţe bugetare;
5. creanţe chirografare;
6. creanţe subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
a) creanţe chirografare ale creditorilor înrudiţi cu debitorul;
b) creanţe izvorând din acte cu titlu gratuit.
(5) Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate
proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv de creanţe.
(6) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina
îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară.
(7) În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu
acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă reprezentând suma
proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
Raportul final
ART. 63
(1) După ce bunurile urmăribile din averea debitorului au fost valorificate şi sumele
obţinute au fost distribuite creditorilor, lichidatorul întocmeşte un raport final, în termen de
maximum 30 de zile de la finalizarea lichidării, care este comunicat debitorului şi
creditorilor. Lichidatorul anexează o prezentare a situaţiei veniturilor debitorului.
(2) Creditorii pot contesta raportul final, în termen 7 zile de la comunicare.
(3) Instanţa soluţionează toate contestaţiile deodată, prin sentinţă, cu citarea debitorului şi
a contestatorilor.
(4) Sentinţa poate fi atacată cu apel, la tribunal, în 7 zile de la comunicare.
(5) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Închiderea procedurii
ART. 64
(1) Instanţa, la cererea lichidatorului, formulată în termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive a raportului final, pronunţă, prin sentinţă, închiderea procedurii
judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în baza raportului final necontestat sau
modificat, după caz, ca urmare a soluţionării contestaţiilor. În sentinţă se stabileşte şi
proporţia din veniturile urmăribile ale debitorului care, după închiderea procedurii, poate fi
afectată acoperirii pasivului, în condiţiile art. 72 alin. (1).
(2) În orice stadiu al procedurii, dacă se descoperă că debitorul a încheiat acte sau a
acţionat, în orice mod, în frauda creditorilor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă
sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanţei închiderea procedurii.
Cererea este soluţionată cu citarea tuturor creditorilor. În cazul în care toţi creditorii îşi
exprimă acordul, procedura de insolvenţă prin lichidare de active poate continua, dar
debitorul nu beneficiază de eliberarea de datorii reziduale. În acest caz, debitorul este ţinut
să acopere creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile
şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 50 alin. (1)
lit. d).
(3) Sentinţa se comunică debitorului şi creditorilor şi poate fi atacată cu apel, la tribunal, în
7 zile de la comunicare.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă de închidere a procedurii se comunică comisiei de
insolvenţă şi se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori -
persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".
(5) Lichidatorul rămâne învestit cu atribuţiile de supraveghere a debitorului postînchidere
procedură de insolvenţă prin lichidare de active. Prin decizia de închidere a procedurii,
instanţa stabileşte şi onorariul lichidatorului pentru această perioadă.
CAPITOLUL VI
Procedura simplificată de insolvenţă
Condiţii cu privire la debitor
ART. 65
Procedura prevăzută de prezentul capitol este aplicabilă debitorului care întruneşte
condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 pct. 12, nu se află în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) şi (4) şi îndeplineşte, cumulativ, cerinţele următoare:
a) cuantumul total al obligaţiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie;
b) nu are bunuri sau venituri urmăribile;
c) are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă.
Cererea de aplicare a procedurii
ART. 66
(1) Debitorul prevăzut la art. 65 depune la comisia de insolvenţă o cerere de aplicare a
procedurii simplificate de insolvenţă. Prevederile art. 13 se aplică în mod corespunzător.
(2) Comisia de insolvenţă, analizând cererea debitorului şi actele depuse în susţinerea
acesteia, dacă apreciază că debitorul întruneşte condiţiile prevăzute la art. 65, sesizează
instanţa competentă în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor pentru aplicarea
procedurii simplificate de insolvenţă.
Soluţionarea cererii de către instanţă
ART. 67
(1) Instanţa sesizată potrivit art. 66 alin. (2), cu citarea debitorului şi creditorilor, astfel cum
au fost identificaţi în lista creditorilor, avizată de comisia de insolvenţă, constată, prin
sentinţă, îndeplinirea de către debitor a condiţiilor pentru aplicarea procedurii simplificate
de insolvenţă sau, după caz, respinge cererea comisiei de insolvenţă.
(2) Sentinţa se comunică debitorului, creditorilor şi comisiei de insolvenţă şi poate fi
atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.
(3) Apelul se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de
insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea
unei întreprinderi".
Efectele admiterii cererii
ART. 68
(1) De la data rămânerii definitive a sentinţei, potrivit art. 67 alin. (2) şi (3), se suspendă de
drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului
debitorului.
(2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) măsurile de executare silită
îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
(3) De la data rămânerii definitive a sentinţei este suspendată de drept, în privinţa
debitorului, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror
altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată.
(4) De asemenea, se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a cere executarea silită
a creanţelor acestora împotriva debitorului.
Derularea procedurii
ART. 69
(1) În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, potrivit art. 67 alin. (2) şi (3),
comisia de insolvenţă notifică debitorul cu privire la admiterea cererii sale de aplicare a
procedurii simplificate de insolvenţă şi îi pune în vedere că pe durata a 3 ani de la
notificare are următoarele obligaţii:
a) să plătească creanţele curente, pe măsură ce devin scadente;
b) să nu contracteze noi împrumuturi;
c) să furnizeze, anual, comisiei de insolvenţă o informare cu privire la situaţia sa
patrimonială;
d) să informeze, de îndată, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea oricăror venituri
suplimentare de peste 1/2 din salariul minim pe economie faţă de nivelul declarat prin
cererea de aplicare a procedurii simplificate de insolvenţă;
e) să informeze comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea cu orice titlu, inclusiv
moşteniri sau donaţii, de bunuri şi servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe
economie.
(2) În cazul în care constată modificări semnificative ale valorii veniturilor sau ale structurii
activului debitorului, comisia de insolvenţă dispune şi urmăreşte efectuarea de plăţi către
creditorii titulari de creanţe anterioare depunerii cererii debitorului de aplicare a procedurii
simplificate de insolvenţă, potrivit ordinii de distribuire prevăzute la art. 62.
Încetarea aplicării procedurii simplificate
ART. 70
(1) La expirarea termenului de 3 ani, prevăzut la art. 69 alin. (1), comisia de insolvenţă
emite o decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvenţă prin care
constată îndeplinirea de către debitor a obligaţiilor care i-au revenit pe parcursul procedurii
şi a condiţiilor pentru eliberarea de datorii reziduale.
(2) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de prezentul capitol, comisia de
insolvenţă, din oficiu sau la cererea unuia sau mai multor creditori, emite o decizie prin
care constată încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvenţă.
(3) Decizia comisiei emisă în condiţiile alin. (1) sau (2), după caz, se comunică debitorului
şi creditorilor şi poate fi contestată la instanţa competentă în termen de 7 zile de la
comunicare.
(4) Decizia de încetare a aplicării procedurii de insolvenţă rămasă definitivă se publică în
Buletinul procedurilor de insolvenţă - secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce
nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".
(5) În cazul încetării aplicării procedurii simplificate, potrivit alin. (2), debitorul este ţinut să
acopere creanţele anterioare depunerii cererii sale, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar
fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 68 alin. (3), din care se scad
sumele achitate, dacă este cazul.
CAPITOLUL VII
Eliberarea de datoriile reziduale
Eliberarea de datorii reziduale ca efect al respectării planului de rambursare a datoriilor
sau a condiţiilor procedurii simplificate de insolvenţă
ART. 71
(1) În cazul debitorului ce a fost supus unei proceduri de insolvenţă pe bază de plan de
rambursare a datoriilor sau unei proceduri simplificate de insolvenţă, în termen de 60 de
zile de la emiterea, în temeiul art. 42, a deciziei de închidere a procedurii, debitorul poate
formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale.
(2) În baza cererii debitorului, însoţită de decizia comisiei de insolvenţă de închidere a
procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare sau, după caz, a deciziei
prevăzute la art. 70, instanţa dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând
în valoarea creanţelor ce depăşeşte cota de acoperire convenită prin planul de
rambursare.
(3) Sentinţa se comunică debitorului şi creditorilor şi poate fi atacată cu apel, la tribunal, în
termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi
se comunică instituţiilor competente, spre radierea menţiunii privind insolvenţa debitorului.
(5) De la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii judecătoreşti de
eliberare de datorii, debitorul nu mai poate fi supus vreunei interdicţii sau limitări a
drepturilor debitorului aflate în legătură cu insolvenţa acestuia.
Condiţiile eliberării de datorii în cazul procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de
active
ART. 72
(1) După închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, deschise
potrivit art. 46 lit. a) sau b), debitorul va continua să facă plăţi către creditori pe duratele
prevăzute la alin. (2) sau, după caz, alin. (3), în proporţia din veniturile urmăribile stabilită
de instanţă sau, după caz, de comisia de insolvenţă, şi va fi supus limitărilor şi interdicţiilor
prevăzute la alin. (6) şi (7).
(2) Dacă după un an de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit o cotă de cel
puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, care va avea
anexată decizia comisiei de insolvenţă, prevăzută la art. 73, verificând dacă au fost
respectate obligaţiile prevăzute la alin. (6) şi interdicţiile prevăzute la alin. (7), poate
dispune eliberarea de datorii.
(3) Dacă după 3 ani de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit cel puţin 40% din
valoarea creanţelor, instanţa, la care va avea anexată decizia comisiei de insolvenţă,
prevăzută la art. 73, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute la alin. (6) şi
interdicţiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii.
(4) Dacă, cu toate diligenţele sale, debitorul nu a reuşit să acopere cel puţin cota din
valoarea creanţelor prevăzută la alin. (3) prima teză, instanţa, la cererea debitorului,
verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute la alin. (6) şi interdicţiile prevăzute
la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii numai după trecerea unui termen de 5 ani
de la închiderea procedurii.
(5) Sentinţa prin care s-a dispus eliberarea de datorii se comunică debitorului şi creditorilor
şi poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se
judecă de urgenţă şi cu precădere.
(6) Pe duratele prevăzute la alin. (2) - (4), debitorul are următoarele obligaţii:
a) să vireze în contul de lichidare suma reprezentând proporţia din veniturile urmăribile
afectată plăţii pasivului, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea de închidere a procedurii
sau, după caz, prin decizia comisiei de insolvenţă, ca urmare a evaluărilor bianuale
efectuate;
b) să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea
oricăror venituri suplimentare faţă de cele comunicate la ultima raportare, în vederea
recalculării proporţiei din aceste venituri destinate acoperirii pasivului şi să vireze în contul
de lichidare cel puţin 40% din orice venit suplimentar ce depăşeşte salariul minim pe
economie;
c) să comunice lichidatorului sau, după caz, comisiei de insolvenţă, trimestrial, o situaţie
cu privire la viramentele efectuate;
d) să desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o
activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar
în situaţia pierderii locului de muncă să depună toată diligenţa pentru obţinerea unui nou
loc de muncă;
e) să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea,
cu orice titlu, inclusiv din moşteniri sau donaţii, de bunuri sau servicii a căror valoare
depăşeşte salariul minim pe economie;
f) să participe la cursuri/programe de educaţie financiară organizate de comisia de
insolvenţă;
g) să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la orice
schimbare a domiciliului sau a reşedinţei principale ori obişnuite nu mai târziu de 5 zile de
la producerea schimbării.
(7) Pe duratele prevăzute la alin. (2) - (4), debitorul este supus următoarelor interdicţii:
a) nu poate contracta noi împrumuturi, cu excepţia celor necesare pentru rezolvarea unei
situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în
întreţinerea sa, caz în care este necesar avizul prealabil al comisiei de insolvenţă;
b) nu poate face donaţii;
c) nu poate refuza donaţii şi nu poate renunţa la moşteniri.
(8) Pe duratele prevăzute la alin. (2), (3) sau, după caz, (4), debitorul va figura în Buletinul
procedurilor de insolvenţă, cu menţiunea "debitor aflat în supraveghere postprocedură de
insolvenţă".
Atribuţiile comisiei de insolvenţă între închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin
lichidare de active şi eliberarea de datorii a debitorului
ART. 73
Între data închiderii procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active şi data
eliberării de datorii, comisia de insolvenţă are următoarele atribuţii:
a) în termen de 30 zile de la primirea hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii
judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, constituie un dosar pentru debitorul aflat în
supraveghere postprocedură judiciară de insolvenţă;
b) evaluează, bianual, proporţia din veniturile urmăribile care este destinată acoperirii
pasivului. Decizia emisă, în acest sens, se comunică debitorului, creditorilor şi
lichidatorului;
c) la expirarea termenelor prevăzute de art. 72 alin. (2) - (4), constată, printr-o decizie, din
oficiu sau la sesizarea lichidatorului, cota de acoperire a creanţelor şi o evaluare a modului
în care debitorul şi-a respectat obligaţiile prevăzute de lege după închiderea procedurii,
care se anexează la cererea debitorului de eliberare de datorii;
d) înlocuieşte lichidatorul, pentru motive temeinice;
e) orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
Atribuţiile lichidatorului între închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de
active şi eliberarea de datorii a debitorului
ART. 74
Între data închiderii procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active şi data
eliberării de datorii, lichidatorul are următoarele atribuţii:
a) supraveghează respectarea de către debitor a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege,
pentru a putea beneficia de eliberarea de datorii;
b) virează către creditori sumele colectate în contul de lichidare, potrivit ordinii de
distribuire prevăzute la art. 62;
c) întocmeşte trimestrial un raport privind plăţile efectuate şi respectarea de către debitor a
obligaţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi;
d) sesizează comisia de insolvenţă cu privire la modificările semnificative intervenite în
situaţia patrimonială a debitorului, verificând, în acest scop, cel puţin bianual, registrele
publice relevante;
e) la expirarea termenelor prevăzute la art. 72 alin. (2) - (4), întocmeşte un raport de
evaluare în care menţionează cota de acoperire a creanţelor şi apreciază asupra modului
în care debitorul şi-a respectat obligaţiile prevăzute de lege după închiderea procedurii şi
prin care sesizează comisia de insolvenţă, în vederea emiterii deciziei prevăzute la art. 73
lit. c);
f) orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, dispuse de instanţă sau de comisia de
insolvenţă.
Respingerea eliberării de datorii reziduale
ART. 75
(1) Instanţa de insolvenţă poate respinge cererea de eliberare de datorii dacă:
a) debitorul şi-a încălcat, pe durata procedurii de insolvenţă, obligaţiile impuse prin
prezenta lege sau prin planul de rambursare, inclusiv comportament neglijent ori lipsit de
interes cu privire la executarea obligaţiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi;
b) debitorul nu a respectat obligaţiile şi interdicţiile corespunzătoare perioadei de
supraveghere postprocedură de insolvenţă;
c) pe durata procedurii de insolvenţă a intervenit sau constată oricare dintre situaţiile
prevăzute la art. 4 alin. (4);
d) este prematur introdusă, caz în care debitorul poate formula o nouă cerere la expirarea
termenului.
(2) Sentinţa prin care s-a respins cererea de eliberare de datorii se comunică debitorului.
Sentinţa poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul
se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Efectele respingerii cererii de eliberare de datorii
ART. 76
În cazul respingerii cererii de eliberare de datorii, este ţinut să acopere creanţele cuprinse
în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs
dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3), art. 50 alin. (1) lit. d) ori art.
68 alin. (3), din care se scad sumele achitate.
Revocarea beneficiului eliberării de datoriile reziduale
ART. 77
(1) Dacă în termen de 3 ani de la pronunţarea hotărârii privind eliberarea de datorii se
descoperă că debitorul a încheiat acte în frauda creditorilor anterior procedurii de
insolvenţă sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanţei revocarea
beneficiului eliberării de datoriile reziduale.
(2) Cererea se soluţionează cu ascultarea debitorului.
(3) În cazul admiterii cererii, se revocă beneficiul eliberării de datorii, iar debitorul este ţinut
să acopere creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile
şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3),
art. 50 alin. (1) lit. d) ori art. 68 alin. (3), din care se scad sumele achitate.
(4) Debitorul căruia i-a fost revocat beneficiul eliberării de datorii nu mai poate formula o
nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă potrivit prezentei legi pe o durată de
5 ani de la data pronunţării hotărârii de revocare.
(5) Hotărârea se atacă cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare.
(6) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere.
CAPITOLUL VIII
Reguli speciale privind transmiterea calităţii procesuale în procedura insolvenţei
Reguli generale
ART. 78
(1) Calitatea de debitor în procedura insolvenţei se poate transmite, ca urmare a decesului
debitorului, în condiţiile prezentului capitol.
(2) Calitatea de creditor se poate transmite legal sau convenţional, în condiţiile legii.
Decesul debitorului înainte de deschiderea unei proceduri de insolvenţă
ART. 79
Dacă debitorul formulează o cerere de deschidere/de aplicare a unei proceduri de
insolvenţă, dar, înainte de soluţionarea acesteia, debitorul decedează, comisia de
insolvenţă emite o decizie, prin care se desesizează de cerere, sau, după caz, instanţa,
luând act de decesul debitorului, dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.
Decesul debitorului după aprobarea sau confirmarea unui plan de rambursare a datoriilor
ART. 80
(1) Dacă debitorul decedează după aprobarea sau confirmarea unui plan de rambursare a
datoriilor, moştenitorii legali şi legatarii cu titlu universal pot continua executarea acestuia,
dacă toţi creditorii sunt de acord; în acest caz moştenitorii sunt ţinuţi de obligaţiile asumate
de debitorul defunct prin planul de rambursare a datoriilor.
(2) În cazul în care planul nu mai poate fi executat, moştenitorii răspund pentru datoriile şi
sarcinile moştenirii în limitele stabilite la art. 1.114 din Codul civil. Dispoziţiile art. 43 se
aplică în mod corespunzător.
Condiţiile de transmitere a calităţii de debitor în procedura de insolvenţă pe bază de plan
de rambursare
ART. 81
(1) În termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoştinţă, în orice mod, de faptul că
debitorul a decedat, comisia de insolvenţă este obligată să solicite camerei notarilor publici
în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul să facă menţiune în registrul
special prevăzut de lege despre faptul că este deschisă o procedură de insolvenţă cu
privire la acesta şi să îi elibereze un certificat din care să rezulte dacă moştenirea
debitorului a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au
calitatea de moştenitori, precum şi faptul dacă până la acceptarea moştenirii de către cel
puţin unul dintre succesibili a fost sau nu numit un curator al succesiunii.
(2) În cazul în care se constată că moştenirea nu a fost dezbătută sau, după caz,
acceptată, comisia de insolvenţă cere, în termen de 15 zile de la eliberarea certificatului
prevăzut la alin. (1), camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie a avut ultimul
domiciliu defunctul sau, după caz, notarului public deja sesizat să notifice succesibilii
cunoscuţi cu privire la faptul că este deschisă o procedură de insolvenţă pe bază de plan
de rambursare a datoriilor şi să le pună în vedere să îşi exercite dreptul de opţiune
succesorală.
(3) Notificarea transmisă succesibililor universali şi cu titlu universal cunoscuţi trebuie să
cuprindă, sub sancţiunea nulităţii:
a) termenul special de opţiune succesorală, prevăzut la alin. (6);
b) precizarea că, dacă nu îşi exercită dreptul de a accepta moştenirea în acest termen de
decădere, este prezumat că renunţă la moştenire;
c) precizarea că defunctul a avut calitatea de debitor într-o procedură de insolvenţă pe
bază de plan de rambursare, arătându-se şi stadiul executării planului;
d) precizarea că o dată cu exprimarea opţiunii succesorale trebuie să îşi exprime şi
opţiunea privind continuarea executării planului sau încetarea acestuia.
(4) Notificarea transmisă legatarului cu titlu particular trebuie să cuprindă, sub sancţiunea
nulităţii, informaţiile prevăzute la alin. (3) lit. a) - c), precum şi situaţia bunului obiect al
legatului.
(5) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, notarul public colaborează cu
administratorul procedurii, care poate fi invitat să participe la procedura succesorală
notarială, pentru a da lămuriri legate de stadiul şi efectele procedurii de insolvenţă pe bază
de plan de rambursare.
(6) Prin derogare de la art. 1.103 din Codul civil, succesibilii îşi pot exercita dreptul de
opţiune succesorală în termen de 3 luni de la data notificării, făcută în condiţiile legii.
(7) Dacă toţi succesibilii universali sau cu titlu universal care au acceptat moştenirea au
optat pentru continuarea executării planului de rambursare, procedura de insolvenţă pe
bază de plan de rambursare continuă, dacă toţi creditorii sunt de acord.
(8) Dacă nu au optat pentru continuarea executării planului de rambursare toţi succesibilii
universali sau cu titlu universal care au acceptat moştenirea ori dacă nu şi-au exprimat
acordul de continuare a procedurii cu moştenitorii toţi creditorii, procedura de insolvenţă pe
bază de plan de rambursare se închide, prin decizie a comisiei de insolvenţă. Prevederile
art. 33 se aplică în mod corespunzător.
Modificarea planului de rambursare a datoriilor, la cererea moştenitorilor
ART. 82
Moştenitorii pot propune creditorilor modificarea planului de rambursare a datoriilor, în
sensul reducerii duratei de executare a planului de rambursare. Aprobarea noului plan se
va face în aceleaşi condiţii ca şi planul iniţial.
Efectele neexecutării planului de către moştenitori
ART. 83
(1) Dacă planul de rambursare a datoriilor, astfel cum a fost aprobat iniţial sau în forma
modificată, potrivit art. 82, nu este adus la îndeplinire de către moştenitori, în termen de 30
de zile de la încetarea plăţilor potrivit planului sau de la luarea la cunoştinţă a faptului
nerespectării unei măsuri prevăzute în plan, oricare dintre creditori poate cere instanţei
deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
(2) Procedura de insolvenţă prin lichidarea de active se deschide în raport cu moştenirea,
în contradictoriu cu moştenitorii, fiind supuse valorificării exclusiv bunurile din moştenire.
(3) Prevederile cap. V se aplică în mod corespunzător. Moştenitorii vor fi ţinuţi să acopere,
în limita activului moştenirii, creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor,
inclusiv dobânzile şi penalităţile calculate de la data acceptării succesiunii, din care se
scad sumele achitate de debitorul defunct şi de moştenitori.
Decesul debitorului în cursul procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active
ART. 84
(1) Dacă debitorul decedează după deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă de
lichidare, dacă toţi creditorii îşi exprimă acordul, procedura continuă cu moştenitorii.
(2) Îndată ce ia cunoştinţă, în orice mod, de faptul că debitorul a decedat, instanţa notifică
creditorii, solicitându-le să îşi exprime opţiunea cu privire la continuarea procedurii, în
termen de 30 de zile de la notificare.
(3) În cazul în care creditorii au optat pentru continuarea procedurii, instanţa procedează
potrivit prevederilor art. 81, care se aplică în mod corespunzător.
(4) În cazul în care niciun moştenitor nu a acceptat moştenirea în termenul special de
opţiune succesorală, prevăzut la art. 81 alin. (6), instanţa numeşte un curator special al
moştenirii.
(5) Prevederile cap. V se aplică în mod corespunzător.
(6) În cazul în care prin valorificarea bunurilor moştenirii au fost acoperite toate creanţele,
bunurile sau sumele rămase revin moştenitorilor sau, după caz, dacă niciun moştenitor nu
a acceptat moştenirea, acestea revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a
cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.
Decesul debitorului în cursul procedurii simplificate de insolvenţă
ART. 85
Dacă debitorul decedează pe durata aplicării procedurii simplificate de insolvenţă, comisia
de insolvenţă, îndată ce ia cunoştinţă de faptul că a intervenit decesul debitorului, emite o
decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvenţă.
CAPITOLUL IX
Interdicţii şi sancţiuni
Interdicţii
ART. 86
(1) Debitorul beneficiar al unei proceduri de insolvenţă prevăzute de prezenta lege, care,
din motive imputabile, a determinat închiderea acesteia, nu va mai putea formula, în
termen de 5 ani de la data închiderii, o nouă cerere de deschidere a procedurii.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) este aplicabilă şi debitorului cu privire la care s-a admis
o cerere de revocare a beneficiului eliberării de datorii.
(3) La cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, instanţa de judecată poate
dispune, prin hotărârea de închidere a procedurii, din motive imputabile debitorului sau,
după caz, prin hotărârea de revocare a beneficiului eliberării de datorii, şi una dintre
următoarele interdicţii:
a) de a fi desemnat administrator/director al unei regii autonome, companii naţionale sau
societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, manager sau manager economic ori alte funcţii similare, care
presupun decizii cu privire la administrarea bunurilor sau conturilor, în cadrul unei
persoane juridice publice ori private, timp de 5 ani de la închiderea procedurii sau de la
revocarea beneficiului eliberării de datorii, iar dacă are una dintre aceste calităţi, va fi
decăzut din acest drept, pentru aceeaşi perioadă;
b) de a exercita calitatea de ordonator de credite sau atribuţii specifice ordonatorului de
credite, timp de 5 ani de la închiderea procedurii sau de la revocarea beneficiului eliberării
de datorii, iar, dacă se află în exercitarea acestei calităţi, va fi decăzut din acest drept,
pentru aceeaşi perioadă.
Contravenţii
ART. 87
(1) Creditorii şi orice alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, care deţin
evidenţe sau informaţii referitoare la veniturile, activele ori datoriile debitorului sunt obligate
să elibereze dovezi cu privire la acestea, la cererea debitorului, a comisiei de insolvenţă, a
administratorului procedurii sau a lichidatorului, în termen de maximum 10 zile de la
depunerea acesteia. Pe înscrisurile eliberate se va aplica menţiunea "pentru insolvenţă".
(2) Fapta persoanei fizice sau juridice care condiţionează eliberarea unui act necesar
pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă ori a altor înscrisuri
solicitate în procedura de insolvenţă de achitarea unei datorii către emitent constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 300 lei şi 10.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (2) şi aplicarea sancţiunii contravenţionale
se realizează de către comisia de insolvenţă. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Infracţiuni
ART. 88
Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot ori în parte, valori
sau bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive ori de a falsifica
înscrisuri în scopul fraudării creditorilor constituie infracţiunea prevăzută la art. 239 din
Codul penal.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Norme de completare
ART. 89
(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii acestora, cu
prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
(2) Comunicarea actelor de procedură de organele procedurii se efectuează potrivit
prevederilor Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor în care prezenta lege
prevede doar comunicarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Taxele judiciare de timbru
ART. 90
(1) Toate cererile formulate de comisia de insolvenţă, de administratorul procedurii şi de
lichidator, în temeiul prezentei legi, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Pentru cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă prevăzută de prezenta lege nu
se datorează taxă judiciară de timbru.
(3) Orice altă acţiune, cerere formulată de părţi, cu excepţia celei prevăzute la alin. (2), se
taxează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, iar apelul cu jumătate din taxa
datorată la fond.
Arhive şi evidenţe publice
ART. 91
(1) Notarul public, la întocmirea actului notarial referitor la încheierea unui contract, verifică
în Buletinul procedurilor de insolvenţă dacă părţile au calitatea de debitor în procedura
insolvenţei şi, dacă este cazul, solicită debitorului să depună înscrisurile doveditoare ale
aprobărilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Debitorul va fi radiat din Buletinul procedurilor de insolvenţă la împlinirea a 5 ani de la
data pronunţării hotărârii judecătoreşti privind închiderea acestei proceduri, prin încheiere
a directorului Buletinului procedurilor de insolvenţă.
(3) De la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a încheierii prevăzute la
alin. (2), accesul la toate actele şi informaţiile publicate cu privire la un debitor, inclusiv prin
serviciile on-line aferente, va fi asigurat numai pentru debitor, comisiile de insolvenţă,
instanţele judecătoreşti, organele de urmărire şi cercetare penală, autorităţi şi instituţii
publice.
(4) Prevederile legale în vigoare cu privire la Buletinul procedurilor de insolvenţă se aplică
în mod corespunzător, în măsura compatibilităţii cu prevederile prezentei legi.
ART. 92
(1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I, se constituie comisia de insolvenţă la nivel central şi comisiile de insolvenţă la
nivel teritorial.
(2) În termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I, se aprobă, prin hotărâre a Guvernului, normele metodologice de aplicare a
acesteia, care includ şi tipurile onorariilor pentru administratorul procedurii şi lichidator,
precum şi cuantumul minim şi maxim al acestor onorarii.
(3) Finanţarea cheltuielilor necesare pentru aplicarea prezentei legi se asigură de la
bugetul de stat prin bugetul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin
bugetul Ministerului Economiei.
(4) În termen de 5 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I, corpurile profesionale transmit comisiei de insolvenţă prima listă a membrilor care
au fost admişi pentru includere în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru
procedura insolvenţei persoanelor fizice. În acest scop, în termen de 3 luni de la
publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, corpurile profesionale
elaborează curricula comună şi metodologia unitară prevăzute la art. 12 alin. (3).
(5) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I, se constituie secţiunea "Debitori - persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din
exploatarea unei întreprinderi" în cadrul Buletinului procedurilor de insolvenţă.
(6) În termen de 3 luni de la constituire, comisia de insolvenţă la nivel central emite, prin
decizie a preşedintelui, formularul tipizat de cerere pentru deschiderea procedurii de
insolvenţă şi elaborează criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil şi a celor
pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor şi familiilor acestora.
Intrarea în vigoare
ART. 93
Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, cu excepţia art. 92, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei
legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75
şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Taguri: legi  faliment  Legea insolventei persoanelor fizice  Falimentul personal  

Comentarii



Adauga un comentariu
Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:

Turing Number

Tastati codul din imagine (doar cifre)  



Adauga un comentariu folosind contul de Facebook

Alte stiri din categoria: Legislatie



Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice

Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice Capitolul I Dispoziţii generale Art.1. – Prezentele norme metodologice au drept obiect stabilirea modului de aplicare a prevederilor Legii
nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, denumită în continuare “Lege”, cu privire la modalitatea de desfăşurare a şedinţelor de conciliere, precum şi modul de comunicare cu debitorul şi creditorii; tipurile onorariilor pentru administratorul procedurii şi lichidator, precum şi cuantumul minim şi maxim al acestor onorarii. Art.2. – (1) În scopul îndeplinirii prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) din Lege, detalii

Legea 151 din 2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice

LEGE Nr. 151 din 18 iunie 2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 26 iunie 2015 Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I
Dispoziţii generale Scopul legii ART. 1
Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii, în condiţiile prezentei legi. Principii ART. 2
Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii: 1. acordarea unei şanse debitorilor de bună-credinţă de redresare a situaţiei detalii

Bancile sunt obligate sa comunice fiscului lista clientilor care deschid sau inchid conturi

Art. 53 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare în anul 2006, denumită în continuare vechiul Cod de procedură fiscală, prevedea obligația băncilor de a furniza informații organelor fiscale detalii

Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata

HOTĂRÂRE privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată Motivul emiterii proiectului de act normativ 1. Descrierea situaţiei detalii

Ultimele Comentarii