Ce a decis Curtea Suprema (Kuria) din Ungaria cu privire la rambursarea creditelor in valuta: riscul valutar trebuie suportat de catre clienti, dar acestia trebuie informati clar si inteligibil despre impactul cursului asupra ratelor

Curtea Suprema a Ungariei (Kuria) a decis astazi ca asumarea riscului valutar de catre detinatorii de credite ipotecare in valuta poate fi considerata o clauza abuziva doar in situatia in care contractele de credit nu sunt redactate intr-un limbaj clar si inteligibil, adica usor de inteles pentru un consumator mediu, astfel incat acesta sa fie constient de posibilitatea modificarii valorii ratelor ce trebuie achitate, in functie de evolutia cursului.

Curtea Suprema din Ungaria a decis ca nu poate sa se pronunte cu privire la corectitudinea clauzei din contractele de credit in valuta care prevede ca riscul valutar este suportat doar de clienti, nu si de banca, intrucat aceasta reprezinta obiectul principal al contractului.

Pe intelesul tuturor, un contract de credit in valuta se refera, fireste, in principal, la un credit in valuta, un fapt evident ce nu poate fi anulat sau contestat de o instanta de judecata, intrucat aceasta ar insemna sa se desfiinteze respectivul contract.

Singura exceptie la aceasta, au apreciat judecatorii, este atunci cand informatiile furnizate de banca la semnarea contractului nu au fost clare si intelese de catre un consumator mediu, situatie in care un astfel de contract de credit poate fi partial sau integral invalid.

Kuria s-a pronuntat si cu privire la modificarea unilaterala de catre banca a unui contract de credit in valuta, despre care spune ca nu este abuziva daca respectiva modificare stipuleaza clar si fara echivoc cum si in ce masura modificarile unei anumite prevederi afecteaza obligatiile clientului. Aici trebuie sa se respecte principiile proportionalitatii, actualitatii si simetriei, a precizat curtea.

Impactul acestor doua decizii ale Curtii Supreme a Ungariei sunt greu de cuantificat, din cauza diversitatii prevederilor contractelor de credit, astfel ca fiecare contract va trebui analizat atent inainte de se putea lua o decizie cu privire la corectitudinea acestuia cu privire la cele doua probleme mai delicate: cat de clare si inteligibile sunt prevederile cu privire la riscul valutar si atunci cand au fost modificate contractele in mod unilateral.

Pe de alta parte, judecatorii maghiari apreciaza ca utilizarea a doua tipuri de curs de schimb de catre bancile maghiare, adica un curs de cumparare la acordarea creditului si un curs de vanzare la rambursarea ratelor, este o practica incorecta, intrucat banca are de castigat din diferenta celor doua tipuri de cursuri (cursul de cumparare este mai mic decat cel de vanzare). In consecinta, ratele la creditele in valuta din Ungaria s-ar putea rambursa la cursul oficial al bancii centrale.

Nu este cazul si la contractele de credit ale bancilor romanesti, intrucat acestea, spre deosebire de creditele din Ungaria, nu obliga clientii sa cumpere valuta de la banca pentru rambursarea ratelor, romanii fiind liberi sa vina cu valuta de acasa sau sa o cumpere de altundeva si sa o depuna la banca  in contul creditului. (Vezi aici ce prevad contractele de credite in CHF ale Volksbank, iar aici care sunt prevederile din contractele OTP Bank)